Dincolo de moarte[DROPPED]

uite-o ca vine
imi plac numele....:X

si e prea mic nextu..minuscul:-w
poti mai mult:-w

Ok:)) Na ca pun nextu:))

După un somn bun şi încă o zi fără şcoală, îmi pregăteam discursul pe care trebuia să i-l spun mamei şi m-am pregătit sufleteşte pentru predica ce avea să mi-o ţină. Mă uitam în gol la pereţii mei verzi, plini de tablouri artistice pictate de Abby.
Sunetul telefonului meu mobil m-a trezit din neatenţie. Era Abby. Era şi timpul să sune. Nu a mai dat un semn de viaţă de vreo lună.
- Abby! În sfârşit ai sunat. Mi-a fost un dor de tine…
- Servus! Şi mie mi-a fost foarte dor de tine. Acum spune-mi ce s-a întâmplat, Athena.
- Ce să se întâmple? Totul e perfect în ordine.
- Ştii că doar pe mine nu mă poţi minţi, deci spune-mi adevărul.
- Mă cunoşti mult prea bine. Eşti acasă?
- Da.
- Bine. Vin spre tine.
- OK. Te aştept.
Mi-am luat rapid paltonul gri, şi m-am dus spre Saint Charles Ave. Mi-am grăbit cât de tare am putut paşii spre metrou, când am observat pe cealaltă parte a străzii o siluetă neagră, cu un aparat foto în mână îndreptat spre mine. Am stat puţin pe gânduri confuză, dar am zis că e un turist şi ca doar făcea nişte poze. După vreo cinci minute de fugă m-am oprit şi mi-am tras puţin sufletul. Afară s-a înceţoşat brusc, neputând să-l văd decât pe acelaşi băiat din nou în mijlocul străzii, stând în genunchi şi încercând să prindă unghiul perfect pentru o poză. M-am apropiat de el, ştiind că o să fac o greşeală. M-am împiedicat de bordura puţin prea înaltă, şi am căzut pe jos, umplându-mă toată de praf. M-am ridicat de pe jos, m-am scuturat puţin şi am vrut să-mi reiau drumul către băiat, dar acesta dispăruse şi ceaţa se ridicase. Îmi aduc aminte că am spus că sigur este o coincidenţă destul de ciudată, aşa că mi-am reluat drumul. Am fugit cât de repede am putut, sperând să prind autobuzul de ora 6.15 p.m. Am ajuns la metrou exact când a ajuns metroul, şi nu am mai pierdut timpul cumpărându-mi un bilet. Era să-mi prind paltonul la uşile metroului, dar asta este irelevant. M-am aşezat pe un scaun care pot spune ca nu era prea curat, dar nu conta asta. Mă uitam la ceas din minut în minut, până când dintr-o dată am înlemnit. Ceva îmi atingea mâna. Am închis ochii, nereuşind să mă mişc sau să gândesc. Mi-am întors capul cu greutate, de parcă aveam pe el o grămadă de cărămizi şi l-am văzut. Era din nou băiatul acela, dar acum era diferit. Nu mă mai fotografia. Nu reuşeam nici acum să-i văd faţa. Eram pierdută în ochii lui de un negru satanic.
- Cine eşti? Am întrebat cu sfială.
___________________________________________________________
Am uitat sa mentionez la inceput ca ficu asta e inspirat din viata reala:).

Citat :

Am ajuns la metrou exact când a ajuns metroul, şi nu am mai pierdut timpul cumpărându-mi un bilet.

Repetitie deranjanta .

Citat :

Ceva îmi atingea mâna. Am închis ochii, nereuşind să mă mişc sau să gândesc. Mi-am întors capul cu greutate, de parcă aveam pe el o grămadă de cărămizi şi l-am văzut. Era din nou băiatul acela, dar acum era diferit. Nu mă mai fotografia. Nu reuşeam nici acum să-i văd faţa. Eram pierdută în ochii lui de un negru satanic.
- Cine eşti? Am întrebat cu sfială.

:X ce imi place cum ai descris aici...


Vai :X imi place mult >< desi e cam mic...dar merge:* bravo.

Citat :

Citat :

Am ajuns la metrou exact când a ajuns metroul, şi nu am mai pierdut timpul cumpărându-mi un bilet.

Repetitie deranjanta .

Ups:)) Acum am vazut numai:)))

Citat :

Citat :

Ceva îmi atingea mâna. Am închis ochii, nereuşind să mă mişc sau să gândesc. Mi-am întors capul cu greutate, de parcă aveam pe el o grămadă de cărămizi şi l-am văzut. Era din nou băiatul acela, dar acum era diferit. Nu mă mai fotografia. Nu reuşeam nici acum să-i văd faţa. Eram pierdută în ochii lui de un negru satanic.
- Cine eşti? Am întrebat cu sfială.

:X ce imi place cum ai descris aici...


Vai :X imi place mult >< desi e cam mic...dar merge:* bravo.

tnx Ale:*

EDIT: Nu o sa va vina sa credeti cum o sa termin:X...nu o termin asa repede relax:))

Cick♥ a scris:

Citat :

Citat :

Am ajuns la metrou exact când a ajuns metroul, şi nu am mai pierdut timpul cumpărându-mi un bilet.

Repetitie deranjanta .

Ups:)) Acum am vazut numai:)))

Citat :

Citat :

Ceva îmi atingea mâna. Am închis ochii, nereuşind să mă mişc sau să gândesc. Mi-am întors capul cu greutate, de parcă aveam pe el o grămadă de cărămizi şi l-am văzut. Era din nou băiatul acela, dar acum era diferit. Nu mă mai fotografia. Nu reuşeam nici acum să-i văd faţa. Eram pierdută în ochii lui de un negru satanic.
- Cine eşti? Am întrebat cu sfială.

:X ce imi place cum ai descris aici...


Vai :X imi place mult >< desi e cam mic...dar merge:* bravo.

tnx Ale:*

EDIT: Nu o sa va vina sa credeti cum o sa termin:X...nu o termin asa repede relax:))

Cu placere ><

Oooo..E inspirat din viata reala a cui?:O
Si visez eu sau o sa se indragosteasca astia doi?
Next,capra:X

Krista a scris:

Oooo..E inspirat din viata reala a cui?:O
Si visez eu sau o sa se indragosteasca astia doi?
Next,capra:X

Inspirat din viata reala a mea si a lui Eva (my best friend:) )

Cick a scris:Am uitat sa mentionez la inceput ca ficu asta e inspirat din viata reala:).

Waw imi place .Si ma uimeste faptul ca e din viata reala .Cam micut nextu dar imi place .[

waw..imi place:X:X
da e mic mic.....:-w


astept un next mai luung de data asta:*

Citat :

Cick a scris:Am uitat sa mentionez la inceput ca ficu asta e inspirat din viata reala:).

Waw imi place .Si ma uimeste faptul ca e din viata reala .Cam micut nextu dar imi place .[

tnx a lot Ashley:)
Imi pare rau ca nu am mai continuat sa iti citesc ficu, dar nu am citit Breaking Dawn si nu stiu cateva personaje. Dupa ce o sa citesc Breaking Dawn, promit sa iti reiau ficul de la inceput.

Citat :

waw..imi place:X:X
da e mic mic.....:-w


astept un next mai luung de data asta:*

tnx;
Acum am vrut sa ma apuc sa scriu nextu:))
Da am fost intrerupta de Eva:))

Cick a scris :tnx a lot Ashley:)
Imi pare rau ca nu am mai continuat sa iti citesc ficu, dar nu am citit Breaking Dawn si nu stiu cateva personaje. Dupa ce o sa citesc Breaking Dawn, promit sa iti reiau ficul de la inceput.

Nicio problema .Nu ma deranjeaza .Citeste ai intai Breaking Dawn sa vezi ca e super atre si pe urma dupa ce afli personajele noi poti sa reiei sa citesti ficul meu .Pana atunci eu il citesc pe al tau .

Citat :

Imi pare rau ca nu am mai continuat sa iti citesc ficu, dar nu am citit Breaking Dawn si nu stiu cateva personaje. Dupa ce o sa citesc Breaking Dawn, promit sa iti reiau ficul de la inceput.Smile

Ah, da mi-am adus si eu aminte ca tu nu ai citit inca BD. Ti-o recomand :X e foarte frumoasa. Mie asta imi place cel mai mult.

Si ca sa fiu on, pune si tu un next cand ai timp ><.

Imi place enorm ce ai scris
da ce e chestia aia care o tot trage?? si cine e tipu asta dubios?moartea sau cine????
sunt cu ochii pe next

Tnx tnx...nu stiu daca o sa lamuresc ce e, pentru ca eu habar n-am=))
Scriu ce imi trece prin minte:-j.

Ale, o sa citesc BD, trebuie sa aduca la biblioteca proasta/prostu care o luat-o .

Si nextu...n-am nici cea mai vaga idee cand ajunge:))

Deci...can't believe ca pun deja next=))
Ma rog...nextul:*

____________________________________________________________
- Cine eşti? Am întrebat cu sfială.
Am aşteptat destul de mult timp, dar nu mi-a răspuns nimic. Mi-am dres glasul, şi l-am mai întrebat o dată. Nici acum nu îmi răspunse nimic, dar se uita în continuare la mine cu ochii mari şi cu un zâmbet perfect pe buze. Arăta de parcă…s-ar fi îndrăgostit de mine. Cred că şi eu mă uitam la el la fel cum el se uita la mine. Să te îndrăgosteşti de un străin despre care nu ştii absolut nimic. Mi se părea foarte aiurea.
- Domnişoară, vă simţiţi bine? Am tresărit. O doamnă de vreo 35 de ani se uita la mine îngrijorată.
- Da…da, mă simt bine. Mulţumesc. De ce întrebaţi?
- Păi, vă uitaţi insistent în locul din stânga dumneavoastră care este gol.
- Ooo, la asta vă refereaţi…am… avut o mică ameţeală dar acum mă simt bine.
- Bine, atunci, şi a plecat.
Locul de lângă dumneavoastră care este liber. Ce naiba spune doamna asta? Cred
că avea ceva probleme cu ochii. M-am întors spre băiat din nou, dar culmea…poate eu eram cea care avea probleme cu ochii. Băiatul dispăruse. Am pus mâna pe locul unde el stătuse şi era rece ca gheaţa. Începeam să devin mai confuză decât eram deja. Ori eu eram nebună ori băiatul acela era acolo.
Metroul s-a oprit brusc, semn că am ajuns la St. Charles. Abby mă aştepta în staţie. Eram atât de bucuroasă să o văd. Din păcate, nu pot descrie bucuria pe care o simţeam în cuvinte.
- Abby!! Am strigat fugind spre ea şi am îmbrăţişat-o puternic.
- Salut! Ce mai faci? Habar n-ai ce dor mi-a fost de tine.
- Şi mie de tine…
- Scuze că nu ţi-am mai dat semne de viaţă… Dar am fost pedepsită, nu am avut voie la calculator şi nici să ies afară, exceptând drumul spre şcoală. Telefonul mi l-au mai lăsat, nu aveam credit deloc.
- Lasă… şi eu am avut o grămadă de teme şi oricum nu cred că aveam timp să ieşim.
Ne-am plimbat prin centrul oraşului povestindu-i totul începând de la dimineaţa
când au început să mi se întâmple chestii acestea supranaturale, supranaturale pentru ca nu ştiu cum altcumva le-aş putea numi. Abby, cea care de obicei ştia ce să spună, acum nu mai avea cuvinte. A văzut o grămadă de documentare supranaturale, fiind o pasionată până peste cap de lucrurile care nu au nicio explicaţie, exact ca şi mine. Îmi aduc aminte că atât de mult vroiam să mi se întâmple şi mie chestii supranaturale… dar acum nu mai vreau. Vreau să scap de tot ce ţine de supranatural. Am vorbit cu Abby o grămadă de chestii…nici nu îmi mai aduc aminte despre ce bazaconii am tot vorbit. M-am uitat la ceas şi deja se făcuse 8 p.m. Mama! Trebuia să stau acasă să o aştept ca să-i explic unde fusesem noaptea trecută.
Mi-am luat un lung la revedere de la Abby şi am intrat în metrou. Din nou, nu aveam bilet. Dar acum, nu am scăpat atât de ieftin. A venit controlorul.
____________________________________________________________
Nu am avut ce face, si l-am scris. Deci...nu stiu cat de reusit e:)

controloru masii:-w:-w

imi place nextu:X:X

Mama da tu o dai bine de tot in supranatural
Faza cu controlorul e geniala )
Intrebare :cum scapa de el?

Citat :

Am vorbit cu Abby o grămadă de chestii…nici nu îmi mai aduc aminte despre ce bazaconii am tot vorbit.

imi place ca are o prietena adevarata care nu o trimite la spitalu de nebuni pt asta

Citat :

imi place ca are o prietena adevarata care nu o trimite la spitalu de nebuni pt asta

Pai, nu o trimite da o trimite da ... of...hard to explain..vedeti voi mai incolo si poate o sa intelegeti:))

Ok,imi pare rau ca am lipsit...Chiar nu am avut timp...
Frumos next,Sury!:X
Mai baga!:X

Vai :X
Deci stiam eu :> vede fantomeee .
Recunosc ca vreau si eu ) nu, tac!

E super :x bravo:*

Ale. a scris:

Vai :X
Deci stiam eu :> vede fantomeee .
Recunosc ca vreau si eu ) nu, tac!

E super :x bravo:*

Nu vrei:))) serios ca nu vrei:))
Da auzi...ideea e ca nu vede fantome...il vede pe el:) pe matt...
Va dezvalui mai tarziu numele lui...adica vi-l dezvaluie el:))
Desi deja l-ati aflat:))

Cick♥ a scris:

Ale. a scris:

Vai :X
Deci stiam eu :> vede fantomeee .
Recunosc ca vreau si eu ) nu, tac!

E super :x bravo:*

Nu vrei:))) serios ca nu vrei:))
Da auzi...ideea e ca nu vede fantome...il vede pe el:) pe matt...
Va dezvalui mai tarziu numele lui...adica vi-l dezvaluie el:))
Desi deja l-ati aflat:))

) stiu, stiu. Nu vreau!
Aaa:) Ma rog, tot trebe sa vada si fantome:))
Yee, ne-ai spus numele =))

Am facut un next minuscul cat o pietricica, sa nu zboare ficu' la arhiva;
_________________________________________
- Biletul la control, vă rog.
- Ăăă…păi, staţi să-l caut. L-am pus în geantă. Acum ar trebui să aşteptaţi poate până ajungem la staţie să îl găsesc.
- Biletul, vă rog.
- Da nu trebuie să strigaţi. Încă aud foarte bine.
Am început să caut ca o disperată în geantă, sperând să găsesc un bilet de
călătorie dar normal că şansele erau nule. Am început să îmi scot lucrurile una câte una din geantă, sperând că controlorul va pleca. Metroul s-a oprit brusc, făcându-mi lucrurile să cadă pe jos, şi eu să cad peste controlor. Acesta s-a roşit tot, m-a ajutat să îmi ridic lucrurile şi nu a mai insistat cu privire la bilet. A mers mai departe. Mi-am ridicat restul lucrurilor în grabă şi am fugit spre ieşirea din metrou.
Am început să fug către casă. Parcă zburam peste asfalt. Până când, m-am împiedicat din nou şi am căzut dând cu capul de o bancă. Nu am simţit deloc durerea, m-am ridicat în grabă şi am început să alerg din nou.
_______________________________________________
In perioada asta chiar am fost foarte ocupata si deaia nu am scris..; believe me;

First.
Edit:Ooo,da.Controlorul cel rusinos=))
Place next,chiar daca e micut.
Next next please:>

Second.

=)) ce as vrea si eu sa patesc la fel.
Imi place nextu...micut si dragut.....

Next :o3

Tnx fetelor:*...Deja m-am apucat de next:)

Citat :

- Da nu trebuie să strigaţi. Încă aud foarte bine.

) asa le fac si eu la astea de la mine din clasa.

Citat :

Până când, m-am împiedicat din nou şi am căzut dând cu capul de o bancă.

:O eu as fi murit naibii acolo ) eu daca ma lovesc, ma doare de mor. )

>< chiar daca e minuscul, e bun. ><

Am mai scris un next minuscul=))
Fac ce pot; [pot mai mult:))]

___________________________________________
Într-un final, am ajuns acasă. Cum am intrat pe uşă, am şi auzit o oală căzând pe jos. Sigur era mama, care se speriase.
- Unde-ai fost? Din nou…
- Păi…am fost până la Saint Charles.
- Da ce Dumnezeu ai făcut acolo iar? Ştii că nu-mi place să mergi acolo fără să-mi spui…
- Păi da…dar nu am văzut-o pe Abby de mult şi de aia m-am dus.
- Da, bine. Acum…unde-ai dormit noaptea trecută? Discursul meu nu mai avea
niciun rost. Nu îmi mai aduceam aminte nimic. Pentru o fracţiune de secundă mintea şi corpul mi s-a blocat. Nu mai aveam nici un simţ. Privirea mi se înceţoşa şi buzele îmi amorţeau şi ardeau. Am început să clipesc fără a mă mai putea opri. Am început să vorbesc fără să îmi dau seama.
- Păi, am fost somnambulă cred. M-am trezit la vreo ora 3 acolo şi nu mi-am dat seama. Şi nu ştiu nici eu ce s-a întâmplat.
- Bine, bine. Nu mai încerca să inventezi scuze pe loc, că ştii că nu îţi iese niciodată.
- Îmi pare rău, mamă.
- Du-te şi fă-ţi o baie caldă să-ţi revii.
- OK.
_________________________________________________

:> am observat un singul lucru ) o repetitie...maree:D

Citat :

Am început să vorbesc fără să îmi dau seama. Am început să vorbesc fără să-mi dau seama.

) ai scris aceeasi propozitie de 2 ori. )
In rest,e foarte bine. :x

bine ca pe ma-ta nu o poti anunta ca ai pus next:-w:-w
vacoo:D

sa vedem:-?..chestia cu repetitia am observat-o si eu:)
in rest e totul Ok....dar e cam putin...poti mai mult..
stiu asta:>

Asa....
Il citii si eu acum...
Dragut!:XLasa naibilui repetitia ca tot frumos ramane=))
Asa vrea sa fie si mama asa..=))
NEXT!

Am editat repetitia=)))
Nu stiu ce am avut de am scris acelasi lucru de 2 ori=))

Citat :

Asa vrea sa fie si mama asa..=))

Si eu:))))

Tnx ca il cititi:*

Am mai scris umpic sa nu zboare ficu' la arhiva:)))
_______________________
O nouă zi avea să înceapă. O zi în care şcoala trebuia să aibă prioritate. M-am
trezit şi mi-am făcut un duş rapid. Mi-am luat primele haine care mi-au căzut în mână şi m-am îndreptat spre şcoală. Ştiam că voi fi bombardată cu o grămadă întrebări, dar nu aveam de gând să răspund la vreuna.
După cum am anticipat, exact aşa a fost. Rhea a fost în mijlocul atenţiei din nou. Uram asta. Mai bine stăteam singură, pitită într-un colţ, decât să mă bage iar toţi în seamă. Eram ca la începutul anului. Exponatul nou, pe care toţi voiau să-l atingă.
Orele au trecut pe neştiute. Am ajuns acasă şi… nu mai ştiu ce am făcut.
În ziua aceea am ascultat multă muzică simfonică. Pian. Telefonul meu suna de aproximativ o oră, dar nu mă sinchiseam să mă ridic de pe pat până la el şi să răspund. Nu aveam chef să vorbesc cu nimeni. Eram într-o stare deplorabilă, dar nu vroiam să recunosc nici în ruptul capului. Ştiam de ce eram aşa. Nu l-am mai văzut de mult timp. Îmi era foarte dor de el, dar ştiam că mă voi speria şi voi tremura toată când îl voi vedea. Nici nu l-am mai visat. Îl visasem mult în ultimul timp.
Seara începu, şi eu eram adormită şi tolănită de-a lungul patului. În acea seară am avut cel mai frumos vis din viaţa mea.
__________________________

First:>
Dupa atata timp...Sorry!
Deci imi place!:X
Da' e mic:-w
Next,capra!

Vai
Second...
E cam trist vreau sa fie vesela...m-am saturat de atata pesimism
>< bravo Dia:x

Citat :

În acea seară am avut cel mai frumos vis din viaţa mea.

mie mi se pare ca e fericit=)))

Am decis sa imi redeschid ficu asta. Stiu ca l-am inchis doar ieri, dar imi era dor de el
Am scris deja nextu;
___________________________________

Eram în Texas. Doar eu şi el. Normal, era şi nelipsita lui cameră foto. Îmi făcea poze încontinuu.
- Termină! Am spus. Arată-mi-te.
Şi-a dezvăluit faţa. Era superb. Avea ochii mici, şi puţin mai traşi spre tâmple. Avea un păr negru, mai lung – nişte plete perfecte – şi un zâmbet misterios pe faţă. Îl consideram foarte drăguţ.
- Cum te cheamă? I-am spus aproape în şoaptă.
- Matt.
Avea o voce perfectă. Nici prea groasă, nici prea subţire. Exact ca el îmi imaginam băiatul perfect.
Mi-am strecurat mâinile prin părul lui, şi i-am tras faţa mai aproape de a mea. A dat să mă sărute, când „Ţrrr!” mult iubita mea alarmă de dimineaţă a sunat. Perfect. Am şi eu ocazia să cunosc pe cineva, fie el şi în vis, şi sunt întreruptă mereu.
Am oprit alarma nervoasă, şi m-am ridicat în fund. Am stat aşa vreo cinci minute, gândindu-mă încă la visul acela. M-am îmbrăcat pentru şcoală cu o bluză verde şi nişte pantaloni kaki. Mi-am luat ghiozdanul în spate, şi m-am dus spre infern. De o săptămână stăteam cu temele nefăcute şi cu lecţiile neînvăţate. Oricum nu îmi păsa deloc de şcoală. Mi se părea o mare pierdere de vreme. Am ales să mă duc pe calea mai lungă. Oricum pornisem prea devreme.
Inima mi-a înflorit când pe partea cealaltă l-am văzut pe Matt. M-am uitat la el şi i-am făcut cu mâna. Când a realizat ce fac, l-am văzut ascunzându-se după o maşină. Mi s-a părut pueril, şi mi-am înaintat drumul spre şcoală.
La şcoală, nu am vorbit din nou cu nimeni. Toţi prietenii mei începeau să mp respingă, credeam eu, fără motiv. De fapt, acum realizez că sunt mai multe motive. Motive inutile. Aşa sunt oamenii. Nu au motive reale. Orice e făcut din motive. Motive false.
Ascultam lecţiile plictisită, fără chef de viaţă, dar mintea îmi era la altceva. Îmi era la Matt. Ştiu că nu mă îndrăgostisem de el. Eram sigură.
Pauza a început. Am hotărât să rămân în clasă. Îmi simţeam telefonul vibrând. L-am scos din buzunar şocată. Nimeni nu mă mai sunase de vreo lună bună. Era Rudd. Iubitul meu. Am şi uitat că am un iubit.
- Da? Am răspuns la telefon.
- Bună, Rhea! Ce mai faci?
- Păi… încă supravieţuiesc.
- Auzi… eşti ocupată azi?
- Nu . De ce?
_________
Si sa pun o poza cu Matt.

Da, exact asa arata Matt si in realitate.
_____________
Feel free to comment;

Pai da , am vazut ca il pusesei la Arhiva , bine ca l-ai adus inapoi . E dragut nextul . Imi place .