Am decis să încep un fic nou, inspirată fiind de cărţile lui John Saul. Nu pot spune că îl copiez, dar unele idei sunt inspirate din cărţile lui.
Sper să vă placă noul fic. Se numeşte "Fire Destiny" şi va fi predominant horror, cu accente romance, thriller, şi pe alocuri şi comedy.
I hope you will enjoy it.
Prolog
Flacăra nu se poate conserva. Eternitatea este a cenuşii.
Vasile Ghica
Chiar dacă era noapte, fetiţa vedea pe unde mergea. Ici colo se vedeau câteva case luminate, în schimb tot oraşul era în beznă. Maureen rămăsese singură, orfană şi fără casă. Mătuşa ei trebuia să o ia în custodie, la insistenţele testamentului mamei sale.
Părinţii lui Maureen suferiseră un accident de tren care a zguduit tot Taunton-ul. În toată istoria Massachusetts-ului nu se întâmplase niciodată un accident ca acesta, de aceea Maureen era atât de tristă.
Ce era ea? Doar o copilă inocentă de treisprezece ani, intrată în adolescenţă poate puţin prea devreme. De acum încolo nu va mai avea căldura mamei sale sau vorbele frumoase ale tatălui ei. Era singură.
- De ce eu? începu ea să ţipe. De ce eu?
Niciun răspuns. Era şi normal, nu avea cine să îi răspundă la ora două noaptea.
Maureen a decis să se adăpostească în vechiul depozit de la marginea orăşelului care nici măcar nu mai ştia cum se numea. Spera ca în depozit să găsească un loc pentru ea, unde avea să locuiască măcar câteva zile.
Paşii ei lenţi şi grei se auzeau pe drumul nepavat. Deoarece fetiţa trăise la marginea oraşului, unde nu avea aceleaşi facilităţi ca în centrul Taunton-ului, nu i se părea atât de neobişnuit să doarmă într-un depozit. Familia ei fusese destul de săracă, dar ei trei - Maureen, mama ei, Amanda şi tatăl ei, Craig - formau un trio perfect şi se iubeau foarte mult.
În scurt timp fetiţa a ajuns la depozitul părăsit. Degeaba insistase mama ei ani la rândul să nu se apropie de acea clădire. Acum nu mai era, aşa că Maureen trebuia să se descurce singură.
Aceasta a deschis încet uşa - care nu era încuiată, aşa cum credea - şi a intrat înăuntru. Ar fi vrut să aprindă o lumină, dar probabil că niciun bec nu mergea şi oricine s-ar fi trezit în timpul nopţii ar fi observat lumina şi ar fi alungat-o de acolo.
Fetiţa nu avusese niciodată până acum frică de întuneric, dar această lipsă de lumină o făcea să fie foarte agitată. Credea că un milion de ochi erau îndreptaţi spre ea. Dacă era imaginaţia ei? Dar dacă totuşi nu era?
În scurt timp şi-a găsit un loc cât de cât confortabil pe care avea să doarmă. Depozitul nu i se mai părea ceva atât de urât şi misterios. Poate că o va adăposti tot restul vieţii. Maureen a adormit cu gândul la viitor.
Flăcările au trezit-o pe fetiţă. Văpăile erau atât de aprige încât Maureen simţea cum o apucau de membre, trăgând-o înspre ea. Fumul toxic o împiedica să respire, aşa că fetiţa ştia că nu mai avea mult de trăit.
În ultima secundă de viaţă Maureen a luat o gură mare de aer şi şi-a promis că într-o bună zi se va întoarce.
Capitolul I
Degeaba insistase Brooklyn să nu se mute din Boston. Părinţii ei erau mai hotărâţi ca niciodată să dea viaţa oraşului cu o populaţie aşa de mare pe o viaţă normală, într-un orăşel mai puţin cunoscut. Domnul Stephen Klaus - tatăl lui Brooklyn - era un scriitor excepţional, dar şi un familist convins, iar doamna Kate Klaus o mamă casnică. Brooklyn nu mai avea nici un frate sau o soră, dar şi-ar fi dorit foarte mult. Fetiţa de doisprezece ani era foarte frumoasă, la fel ca mama ei. Ochii ei verzi ca smaraldul, pe care îi moştenise de la Stephen erau fermecători, iar buzele şi nasul erau unele din cele mai perfecte.
Din păcate Brooklyn era prea înfumurată pentru vârsta ei, jignind ani la rând colege mai puţin drăguţe decât ea. Părinţii ei au încurajat-o mereu să fie o persoană mai bună, dar fără folos. De aceea se temeau să îi facă un frăţior sau o surioară pentru că fetiţa putea îl rănească sau să o rănească.
Când familia Klaus a aflat că se va muta în Taunton a fost foarte fericită, înafară de Brooklyn. Era tristă că îşi va părăsi prietenii şi că nu va mai fi la fel de populară ca înainte. Dar asta nu mai conta, părinţii ei luaseră deja decizia.
Casa în care urmau să locuiască fata şi părinţii ei fusese a unui milionar austriac. Acesta se întorsese înapoi în ţara natală, vânzându-şi casa luxuriantă. Dacă Stephen nu ar fi câştigat prea mulţi bani din publicarea cărţilor sale nu şi-ar fi permis niciodată să se mute în acea casă.
Kate ştia că Brooklyn va pleca să exploreze oraşul, lăsându-i pe ei să rezolve cu mutatul.
- Brook, crezi că poţi să ne ajuţi pe mine şi pe tatăl tău să despachetăm lucrurile?
- Nici nu se pune problema. Vreau să explorez oraşul. Pa, mamă.
Kate ştia că fata ei va face ce vrea ea. Nu putea să o schimbe, dar măcar putea încerca.
Deşi casa lor era mare şi luxuriantă, aceasta se afla la marginea oraşului. Brooklyn explorase tot Boston-ul, aşa că Taunton-ul nu părea prea greu de cercetat.
Timp de câteva zeci de minute a admirat fiecare clădire. Păreau foarte învechite şi în ele locuiau probabil oameni săraci, nu ca ea. Probabil şi faima tatălui ei o făcuse atât de înfumurată, deşi Stephen era cel mai modest om de pe pământ.
În timp ce se uita după şcoală, Brooklyn a realizat că se îndepărtase excesiv de mult de casă. Dar nu îşi făcea probleme; avea cea mai fantastică memorie. Se putea întoarce imediat, dar încă dorea să exploreze oraşul. Într-un ungher al străzii, ferit de o casă bej se zărea un depozit. Ceva de care trebuia să se ferească. Asta era o prostie. Nu avea ce să fie în depozit. Fata trecuse de mult peste frica de monstruleţi sau tot felul de creaturi mistice.
Aşa că a decis să intre, fără să ştie în ce se va băga.
__________________________________________________________________________
Next?
Şi ţin să spun că nu voi închide fic-ul celălalt. Voi scrie în paralel.
![Fire Destiny[DROPPED] A5axj8](https://2img.net/h/i51.tinypic.com/a5axj8.png)
