No choice [DROPPED]

Faima si iubirea sunt doua extreme.O data in viata suntem pusi sa alegem intre ele.Faima este de moment,iubirea este pentru totdeauna.Tu ce ai alege?


Asta era o prostie din mai multe puncte de vedere:in primul rand,venisem la acel casting doar din plictiseala.Habar n-aveam ce rol ar fi trebuit sa interpretez…Bella...Swing?Sware?A!Bella Swan!Mi-am amintit…
Oricum, ce rost avea?La urma urmelor,cu cateva luni in urma jurasem ca nu mai pun piciorul pe niciun platou de filmari.Eram satula pana peste cap si obosita.Sa filmezi 5 ore pe zi nu e tocmai o activitate placuta.Si nici costisitoare.Nu eram o fire materiala,dar era ceva sa pierzi atata timp mai degeaba.
Defapt nici nu eram cunoscuta.Sau poate ca ma cunostea macar 1% din populatia din L.A.Nu,nici atat!
Am aruncat o privire pe scenariul din mainile mele:scrisul negru era dezordonat si plin de taieturi.Nu era varianta finala.
M-am hotarat ca asteptam degaba,oricum.Asa ca m-am ridicat calma de pe scaun;am aruncat scenariul la cosul de gunoi din coltul camerei si m-am indreptat spre usa de la iesire,cand o voce calda striga:
-Kristen Stewart!
M-am holbat la femeia blonda,cu breton care m-a strigat.Zambea si astepta.A,da.Ma astepta pe mine.Am luat stanjenita scenariul din cosul de gunoi si am urmat-o.Am intrat intr-o camera mica si usor intunecata.Pe un scaun statea un tip ciudat,care ranjea prosteste la mine.
Peste ceva timp,femeia a spus:
-Incepem cu actul al doilea.Scena din laboratorul de biologie.
Eu si baiatul acela care inca zambea am inceput sa rasfoim scenariul pana am ajuns la actul al doilea.
-Puteti incepe!
El vorbi cu un ton aspru si dur,care nu se potrivea deloc cu indicatiile din scenariu.Vocea trebuia sa fie calda si lina,placuta.
-Buna!Imi pare rau ca nu am avut sansa sa ma prezint saptamana trecuta!Sunt Edward Cullen!Tu esti Bella?
M-am uitat derutata la idiotul din fata mea.Trebuia sa fie actor?Chipul i se crispa usor,in asteptarea replicii mele.Dar nu am spus nimic,am pufnit intr-un ras ironic care paru ca il deranja.
-E ceva in neregula?intreba femeia.
-Nu,am raspuns eu sec.
-Da,evident,nu ma refeream la tine draguta.Johnny,imi pare rau.Ai mai repetat faza asta si cu alte doua fete si nu ti-a iesit.Imi pare rau.
Johnny marai,isi inclesta pumnii si iesi pe usa.
-Poate aveti mai mult noroc,fraierilor,spuse el celorlalti baieti veniti la casting.
-Urmatorul?! striga femeia cea blonda.
In incapere intra un baiat inalt,cu trupul firav si cu parul ravasit.Avea un aspect rebel
Zambi pentru un moment in coltul gurii.
-Hei,ne saluta el.
-Sa vedem,copii…Pana acum am repetat majoritatea scenelor.Sunt plictisita.N-am vazut nici interes,nici realism in cei care au interpretat pana acum.Faceti-ma mandra sin u irositi timpul cu interpretari false.Va rog.Actul al cincilea,scena din dormitor.
Am rasfoit amandoi in graba scenariul pana am ajuns la actul al cincilea.Perfect!Era scena cu sarutul!Asta ma deranja in general la filme:ca trebuie sa ma sarut cu necunoscuti.
-Oricand sunteti gata puteti incepe!
Baiatul isi trecu mana prin par si ofta.Se uita cateva clipe la mine.Am dat din cap in semn ca sunt gata.M-am asezat pe pat.El se aseza pe marginea patului.
Am inceput sa citesc din scenariu:
-Cum ai ajuns aici?
-Pe fereastra.
Vocea ii suna perfect,exact cum scria:cu un accent unic al inceputului de secol…
-Faci asta des?
-Doar de cateva luni.
M-am uitat pentru o fractiune de secunda pe foaie apoi mi-am ridicat privirea spre el.Abia acum incepusem sa ii observ trasaturile frumoase si unice ale fetei.
-Imi place sa te privesc dormind.E…fascinant pentru mine.
Si acum venea partea neplacuta…
-Vreau sa incerc un lucru.
Se uita in ochii mei serios.Uau!Chiar se pricepea la asta.Pacat ca nu era prea cunoscut…
-Stai nemiscata.
Isi apropie capul cu o incetineala intentionata,care ma facu sa fierb chiar si in realitate.
-Nu te misca,sopti el inca o data cand fata lui era la cativa centimetri de a mea.
L-am auzit rasufland greu;nu am reusit sa imi dau seama daca doar isi juca rolul sau daca chiar avea emotii.
In cele din urma isi atinse incet buzele de ale mele.Am tresarit si am intredeschis ochii.Statea incruntat;inca odata:isi juca rolul sau avea emotii?
Buzele lui s-au miscat cu un milimetru mai jos,mulandu-se pe buza mea inferioara.Intr-un tarziu l-am putut auzi cum rasufla greu,ca si cum ar fi ramas fara aer.Incepu sa isi miste gura peste a mea incet,dar precaut.M-am ridicat si m-am tras mai aproape de el.
El isi puse ezitant o mana pe soldul meu,tragandu-ma mai aproape de el.Nu stiu cat de bine jucam scena eu,dar el-cu siguranta o juca perfect.
Am expirat zgomotos cand am simtit cum vine deasupra mea,sarutul devenind din ce in ce mai apasat si tensionat.
Respiratiile noastre erau singurele sunete care se mai auzeau.Pentru cateva momente am uitat ca suntem priviti de mai multi oameni,asa ca mi-am pus un picior in jurul taliei lui.Isi dezlipi pentru o clipa buzele de ale mele si ma privi ezitant.
Pentru un moment ne-am pierdut amandoi echilibrul si am cazut pe podea.Mi se paru oarecum stanjenitor,dar pana la urma am inceput sa radem.
In acel moment se auzira niste aplauze din partea femeii blonde.
-Perfect…Dar luati o pauza.Aveti nevoie.

Am onoarea de a fi prima care citeste chestia asta.
Ei bine,'chestia asta' pe care o faci tu ma fascineaza din motive necunoscute.Nu stiu de unde iti vin ideile.Dar le ador.
Abia astept next!Cand vine?
Felicitari!:*

ale,ai dreptate
am modificat

Cathy imi pare rau ca nu ti-am raspuns la PM:(..am avut ceva probleme si nu am putut intra:(
cat despre fic...e interesant:)...
astept urmatorul capitol:>

foarte interesant...
o alta perspectiva/varianta...nu? ;
si eu astept nextu'

Wow!
Cat de ciudat este sa citesc din perspectiva lui Kristen...
Te felicit pentru idee,imi place la nebunie.
Next;)

Am oftat usurata ca scapasem de partea cea mai grea.Ne-am ridicat si ne-am reasezat pe pat.Niciodata nu imi fusese atat de greu sa ma sarut cu un tip pe care nu il stiu.
Femeia blonda se aseza la un birou in coltul camerei si incepu sa scrie ceva pe o foaie.
-Eu sunt Robert, apropo.
-Kristen,am spus eu zambind.
Ezita un moment si spuse:
-Vii des in L.A.?
-Aaa,aici locuiesc.
Peste cateva secunde l-am intrebat timid:
-Dar tu?
-Defapt,nu vin pe-aici prea des.Prefer nonconformismul englezilor,zambi el.
-Aha.Deci vii din Anglia.
Robert zambi si isi trecu mana prin par,in timp ce se uita in jos.Avea un aer relaxat si misterios in acelasi timp.
-Esti cunoscut?Ca actor…?
-Nu.Ai fi auzit de mine!spuse el incepand sa rada.
Deodata femeia se ridica de la masa si se indrepta spre noi.
-Va astept si maine la auditii pe amandoi.
Robert ridica din sprancene si imi arunca o privire uimita pe furis.Eu eram si mai uimita:venisem la casting doar din plictiseala.
M-am ridicat si m-am indreptat spre usa.El ma urma.
-La revedere!striga femeia.Auditiile pentru Bella si Edawrd s-au terminat pe ziua de azi!
-Uau!nu am putut sa imi pastrez uimirea numai pentru mine-aproape urma sa joc unul din rolurile principale din filmul asta (sincer nici macar nu stiam numele filmului).
Am iesit din cladire in cateva minute.
-Deci…Ne vedem maine?ma intreba Robert cu o urma de speranta in vocea lui.Chiar vroia sa ne vedem maine.
-Da.Sigur.
Am stat cateva secunde privindu-l cum se indeparta,cand cineva ma striga:
-Hei,Kris!
M-am intors si l-am vazut pe Michael facandu-mi cu mana din masina lui.I-am zambit.
M-am urcat in masina,langa Mike.Ma saruta scurt si am pornit.
-Buna!l-am salutat eu vesela.Unde mergem?
-Mergem la Massimo.
-Massi-cum?
Traiam de vreo 17 ani in L.A. si nu stiam inca toate locatiile diin oras.Le stiam mai mult din vedere,nu dupa nume.
-Ma-ssi-mo,imi explica el amuzat.
-Aha.
Peste un sfert de ora am ajuns.Parea genul de restaurant sofisticat si scump.La naiba…!Nu este un secret ca nu imi place luxul.Nici pentru Michael,nici pentru nimeni. Ce i-a venit sa ma duca aici?Credeam ca este vreun local simplu,necunoscut.Nu…Asta!
Cand am intrat,atmosfera era calda si primitoare.Si bineinteles…Lux deplin!Michael ma conduse la o masa,dintr-o zona cu separeuri.Ne-am asezat fata in fata.
-Mike,ce…
-Shhh!Stiu.Scuze.Dar vroiam sa mai iesim…Stii tu…Suntem de aproape doi ani impreuna si in ultimul timp am stat cam separati.
-De ce trebuia sa alegi locul asta?
Se intinse peste masa sa ma sarute;ce tehnica grozava avea de a ma opri din a pune intrebari…

Ok,scuza-ma,abia acum am avut timp sa citesc....
Superb fic!:x
Eu nu il urasc pe Mihael,doar il displac.Presupun oricum ca va fi cu Rob.
Gata,gata,tac!=))
Next:*

Asta e ultima parte din primul capitol :p
Sper sa va placa ><

-Ce doresti sa comanzi?ma intreba el.
-Vreau doar un suc,i-am spus sec.
In scurt timp o chelnerita veni si ne aduse doua pahare de sampanie si cate o felie de tort tiramisu.
-Am spus ca vreau doar un suc.
-Scuze,dar comandasem dinainte.
-Ai facut rezervari?am intrebat eu revoltata.
Michael se uita cateva clipe la mine si mi-am dat seama din privirea lui ca ii parea rau.Bineinteles,nu indeajuns incat sa-l iert.
Mi-am rezemat capul de spatarul scaunului si am oftat.Ce mai surpriza…Nu-mi plac surprizele…
In cele din urma am cedat,luand paharul de sampanie in mana si sorbind putin.Piersici.Favorabil sa zicem…
-Nu-ti place tortul?
-Nu vreau sa mananc,i-am raspuns eu acid,tresarind cand mi-am auzit tonul vocii atat de dur.
-Ok…
Am ramas cateva clipe uitandu-ne unul la altul cu furie,pana cand am cedat si mi-am lasat privirea in jos,uitandu-ma la mainile noastre care erau acum impreunate.
-E ceva ce vrei sa-mi spui?l-am intrebat.
Michael zambi.Am inchis ochii,incercand sa-mi recapat calmul de mai inainte.Se lasa un moment de tacere,pana cand el vorbi din nou:
-Cat de serios iei angajamentele?
-Depinde la ce gen de angajamente te referi.
Se crispa cand a auzit asta.Mi-am retras mana din a lui si am asteptat calma sa imi spuna ce avea pe suflet.
Nu eram neaparat cea mai buna ascultatoare, dar il puteam ajuta.Cred.
-Aaa,daca te deranjeaza ceva poti sa imi spui,i-am zis.
Imi facu semn cu un deget sa astept.Isi ascunse fata in palme in timp ce rasufla cu greu.Din comportamentul lui bizar nu deduceam nimic.Nu intelegeam ce problema avea.
M-am rezemat de spatarul scaunului si am asteptat,privindu-l.Inca avea fata ascunsa in palme.Acum respira mai incet,incercand parca sa nu isi piarda controlul.
Am inchis ochii,asteptand.Timpul se scurgea incet,greu si inevitabil.
Peste cateva clipe am mai luat o gura de sampanie.Il fixam cu privirea,fiind nerabdatoare sa aud ce il deranja sau ce vroia.
In cele din urma i-am zis:
-Ce se intampla cu tine?Nu te-ai comportat niciodata asa ciudat.Tonul meu era acum bland,fara sa vreau.In majoritatea timpului foloseam un ton ironic si nepasator.Acum era diferit.
Michael reusi in cele din urma sa se uite la mine naucit, ca si cum avea o durere ingrozitoare de burta.
-Nu e nimic.Sunt doar emotionat.Sunt gata sa iti cer un favor foarte important.
Ma privi cateva secunde ca sa imi inteleaga expresia fetei apoi continua:
-Stiu ca nu intelegi nimic,dar simt nevoia ca trebuie sa o fac.
Il priveam nauca,incercand sa dezleg semnificatia cuvintelor lui ambiguu.Ce vroia sa imi ceara?
-Uite,iti spun.O,doamne!Sunt un idiot ca fac asta!rase el.
Am incuviintat din cap,incurajandu-l sa continue.
-Bine.Este…Un subiect mai delicat.Dar te iubesc.Si nu am alta alegere.
Am zambit,lasandu-l sa continue.Devenise deja prea sentimental.
-Ok.
Ofta si isi trecu mana prin par,clipind des.
-Vrei sa te mariti cu mine?
La inceput am crezut ca glumea.Dar dupa privirea lui,nu facea asta.Era cat se poate de serios.Problema era alta:in momentul acela nu stiam sigur ce sa raspund.Stiam ca sentimentele mele pentru Mike au fost puternice si inca mai erau.Doar ca imi era prea greu sa ii raspund.Un “nu” l-ar rani.Un “da” m-ar face nefericita.Asa ca…Nu exista un raspuns valabil.Si nici nu va exista

First
Ce frumos descrii,fato!Parca n-ai avea varsta pe care o ai!Parca ai mult mai mare,mai matura in gandire...
Te felicit!Sincer!Imi place!
Next!:*

Krista a scris:

First
Ce frumos descrii,fato!Parca n-ai avea varsta pe care o ai!Parca ai mult mai mare,mai matura in gandire...
Te felicit!Sincer!Imi place!
Next!:*

mersiiii ...Mi-au spus fff. multe persoane ca sunt foarte matura in gandire pt. varsta mea :-<

Ale,ramane secret

uuu! ce frumos este!
imi place, ami!
cand o sa fii mai mare, si o sa te faci scriitoare, o sa citesc cu o asa mare bucurie cartile tale...

Active Fusion a scris:

cand o sa fii mai mare, si o sa te faci scriitoare, o sa citesc cu o asa mare bucurie cartile tale...

Sunt flatata

The next part...E prima parte din capitolul al doilea

Am simtit ca pe frunte imi apar borboane de transpiratie in timp ce imi framantam mintea sa gasesc un raspuns mai putin dureros pentru amandoi.Mike statea nemiscat,ca o statuie,expresia lui fiind impenetrabila.Isi ascundea bine emotiile de data asta.
Eu simteam ca ma inrosesc,ca ma ingalbenesc,ca ma inverzesc,ca ma albesc-toate in acelasi timp.Am inceput sa imi rod o unghie (cand eram stresata,acest lucru ma ajuta).
Acum eu eram cea care rasufla greu in timp ce eram privita cu interes de interlocutorul meu.Dar se pare ca nici el nu se grabea sa auda raspunsul;desi puteam ghici ca arde de nerabdare sa-l afle.
-Este greu sa iti dau un raspuns,am inceput eu cu vocea gatuita de emotie.M-ai luat prin surprindere si nu stiu ce sa spun.
L-am privit sa vad cum reactioneaza,dar el nu schita vreun gest,ca si cum stia ca asa ii voi raspunde.
-Si nu e vorba ca nu te iubesc,am continuat eu.Dar pur si simplu nu sunt gata sa incep o casnicie.Am doar saptesprezece ani!Nu sunt pregatita pentru un asemenea pas.
-Stiu,spuse el.O sa astept.
Mi-am lasat privirea in jos,rusinata.
-Nu.Asta va dura ceva timp.Poate mai mult decat crezi.
Am stat amandoi cu privirile in jos cateva momente.Nu stiam ce sa ii mai spun.Totusi,ii spusesem adevarul si asta era bine.
Curiozitatea incepu sa ma roada pe dinauntru.La ce se gandea in clipa aceea?Probabil la faptul ca aproape l-am respins.Am tacut si m-am concentrat la sunetul muzicii ce se auzea incet pe fundal.Era o melodie lenta,placuta.Versurile ei se potriveau uimitor de bine cu momentul in care ne aflam.

“Baby,you refused me!
But I will fight all the way to reach you;
Say that you don’t need me-
Just tell me I was a fool…”

Mi-am indepartat gandurile de la versurile triste ale melodiei.Trebuia sa gasesc o cale sa il fac sa nu se simta nedorit si neiubit.
Dupa calculele mele,urma sa cada intr-un soi de depresie cam trei zile,dar isi va reveni.
-Deci raspunsul tau este nu?ma intreba cu un aer rece.
-Asa se pare,am soptit eu.
Chipul lui era din nou inexpresiv.Dar stiam ca tot ce ii spusesem fusese pentru el ca un cutit infipt in inima.Fiecare cuvant il ardea teribil pe dinauntru,facandu-l probabil sa suporte niste chinuri groaznice.L-am refuzat.Oare de ce ma simteam vinovata pentru asta?Nu am comis o crima,la urma urmei.Desi,daca stau bine sa ma gandesc,pentru el asta era echivalentul unei crime.
Hei!Nu eram obligata sa ma marit cu nimeni!Asta era decizia mea!Deci,de ce ma simteam vinovata?Nu aveam niciun drept sa ma simt asa.
Sirul gandurilor imi fu intrerupt cand el se ridica de la masa si pleca.Cat dramatism…Am ramas linistita la masa pana am terminat de baut sampania,am lasat prajitura pe masa si am plecat.Michael platise inainte totul,inca de cand facuse rezervarile.
Am asteptat in fata restaurantului cam un sfert de ora.Spre nenorocul meu imi uitasem banii acasa asa ca nu puteam merge cu taxi-ul.Ce mai “noroc”!Nici ca se putea mai bine!
M-am asezat deznadajduita pe treptele restaurantului si mi-am ascuns fata in maini,gata sa plang.Mike ma lasase aici singura pentru ca l-am refuzat,mi-am uitat portofelul si asta insemna ca singura solutie ca sa ajung acasa era sa merg pe jos…Mi-am ridicat privirea si m-am uitat imprejur.Deodata niste faruri puternice si sunetul enervant unui claxon ma trezira la realitate.
-Kristen?se auzi o voce aproape cunoscuta.O mai auzisem inainte-stiam sigur asta.
M-am uitat aiurita imprejur sa vad cine m-a strigat.Peste cateva secunde am observat un Audi de un albastru inchis care parca la cativa metri de mine.M-am ridicat si m-am indreptat spre masina.Soferul deschise portiera din dreptul pasagerului si am intrat.
-Cine…,nu am putut sa duc fraza pana la capat.Am observat cu uimire ca soferul era Robert!Tipul de la auditiile pentru film!Dar cum…,nici de data aceasta nu reusisem sa imi duc fraza pana la capat,asa ca am lasat-o balta.
Robert zambi,in timp ce porni masina.
-Eram doar in trecere cand te-am vazut…Aaa,te superi daca te intreb ce cautai acolo?spuse el,incercand sa isi ascunda amuzamentul.
-E…O poveste lunga.
-Cred ca am mai auzit asta undeva,spuse el meditativ,ca si cum vorbea doar pentru sine.
-Te superi daca te intreb cum de m-ai gasit?l-am citat eu.
-Cum spuneam,eram doar in trecere.Apropo,unde te duc?
-Westwood Boulevard.
-Cred ca stiu pe unde e…
Ne-am concentrat amandoi privirile la drum.Macar gasisem o cale sigura de a ajunge acasa.In orice caz,Michael era un tradator!Nici chiar el nu ar fi avut dreptul sa nege asta.
Am stat cateva secunde si m-am concentrat la sunetul domol al motorului.Era ca un cantec,dar nu chiar atat de melodios,cu siguranta.
Am inceput sa fredonez incet,astfel incat Robert sa nu ma auda.Dar el era atent la drum si nu spunea nimic.Poate era foarte timid…
In timp ce ma concentram la toate detaliile din jurul meu,mi-am dat seama ca imi era foame.Curand,zgomotul facut de stomacul meu ma dadu de gol.Mi-am ascuns fata in palme cand Robert incepu sa rada vesel.
-Scuze,am murmurat eu rusinata.
-Nu e mare lucru.
-Atunci de ce razi?
-Esti amuzanta,spuse el simplu,apoi incepu sa rada din nou.
M-am incruntat;ce naiba era asa amuzant la un stomac infometat?Ma rog,poate privit din afara,scena care tocmai se petrecuse poate chiar fusese…Hazlie,sa zicem.Ba nu.Cred ca stiu ce s-a intamplat defapt-stomacul meu a detensionat atmosfera…

Si ultima parte din capitolul 2...

-Amuzanta?am intrebat eu.Aha…
Robert incepu din nou sa rada.Sunetul rasetului sau era atat de placut!L-as fi ascultat o zi intreaga,daca as fi stiut ca defapt nu rade de mine.
Era clar ca incepusem sa aberez.Asa mi se intampla de obicei.
-Deci,ai de gand sa vii maine la auditii?reusi sa intrebe in cele din urma.
-Merita sa incercam din nou.Cine stie,poate primim rolurile.Tu ce zici?
-Hmmm…Nu stiu.Nu cred ca ma identific destul de mult cu personajul meu din punct de vedere fizic.
-Ce vrei sa spui?
Robert zambi si intreba:
-Cum adica?Nu stii la ce ma refer?A,in scenariu nu scrie prea multe despre fizicul lui Edward Cullen.Aspectul asta e mult mai detaliat in carti.
-In…Carti?am intrebat,fiind din ce in ce mai confuza
-Ce?Nu stiai?intreba Robert zambind.Filmul este inspirat dupa seria de carti “Twilight”.
In momentul acela ma simteam ca o idioata.Sau mai rau,ma simteam exact ca o proasta.N-aveam nici cea mai vaga idee despre ce vorbea.
-Desigur ca stiam!am exclamat eu.Doar ca nu imi mai aminteam.Am citit toate cele…Sase carti si stiu ca Edward este descris in carte ca un tip nu tocmai chipes si trebuie sa recunosc,tu chiar esti…Dragut.
Am spus toate alea ca pe o poezie,desi le inventasem pe loc.Fiecare cuvintel.
Am tresarit uimita la reactia lui.Pufni intr-un ras aproape isteric.Nu reusi sa se opreasca decat dupa un minut.
-Da,chiar esti amuzanta.Defapt sunt patru carti,nu sase;bine, a patra carte inca nu este gata din cate stiu… Si Edward este descris ca fiind intruchiparea unui ingel;are o frumusete unica,ma intelegi…
Apoi incepu din nou sa rada,amintindu-si toate prostiile care i le-am spus.Trebuie sa recunosc,daca stateam bine si ma gandeam,fusese amuzant,asa ca am inceput si eu sa rad de idiotenia mea.
-Deci nu stiai de carti?
-Nu,am recunoscut eu,putin jenata.
Robert zambi din nou.
-Si,dupa cum spuneam,nu sunt nici pe departe intruchiparea unui inger.
L-am privit,uimita sa observ ca era mai mult decat “dragut”.Era cu adevarat…Chipes.Uite ca am spus-o si pe asta…
-Iti lipseste increderea in tine din cate vad.
-Nu,esti doar subiectiva.
-Nu.Nu sunt.
-Aha,spuse el zambind,dar era evident ca nu isi schimba parerea.Nu se considera atragator.
Nu avea rost sa ma contrazic degeaba.Curand am intrat pe Westwood Boulevard.I-am dat indicatii lui Robert ca sa ajunga in fata casei mele.Cand am ajuns,veni sa imi deschida portiera.
-Mersi,am murmurat eu,uimita de gestul sau anterior.Niciun alt tip din L.A. nu era atat de amabil cu o fata.Dar uitasem ca Robert era englez,avea politetea in sange ca sa zic asa…
-Deci…Ne intalnim maine la auditii.
-Aha.Ok.
I-am facut cu mana in timp ce intram in casa.
”Cu siguranta asta fusese ciudat”,mi-am spus in timp ce ma indreptam fantomatic spre camera mea.

cat imi place!!!
e super!
si e si foarte amuzant pe alocuri...
go on!

Ms mult :*
Ma bucur ca iti place :->

God abia acum acum am apucat sa dau coment...I love it :x
Ideea este brilianta si documentarea este buna.
Nu imi place Michael
Vreau sa ramana cu Rob :x
So next!!!!

O sa pun next cand o sa mai am idei (cred ca peste o saptamana :-/)...Oricum o sa pun enxt cat de curand...