Monster[DROPPED]

hey,pana acum e destul de interesant :-? Cred ca ma regasesc putin in Portia,pt ca si eu pot sa vad viitorul ca ea :">.
astept next :X

Ce inseamna proeminent?)
;

Citat :

- Îhî. Îşi întemeiase, mă corectă. A murit, Portia.

O omorat-o nenea cu care s-o maritat, asa?

Ce tare e ficu astaaaa:x
Vreau next<3

Buna idee ale . Interesant sa stii ,dar pacat ca a murit Portia

Citat :

A murit , Portia

Wow!M-am apucat si eu sa citesc!
Ce de ficuri noi!
Dar imi place!Interesanta ideea!
Next,Bupe a mea!:X

Vreeem next (

First:x

magnific :X:X descrii totul atat de simplu si de frumos in acelasi timp
I love this fic :">

Ocup si pe aici un loc si citesc alata data .Sorry numai am timp .Citesc probabil vineri si editez.

Cand mai pui nextu' (?
Vreauuu next

Yiiippeeee :x Abia astept next-ul!Pune-l mai repede

First
ce tare sunt:x

Citat :

- Tom, ştiu că eşti imaginar! am zis şi i-am dat un pumn în stomac. Vezi? Pun pariu că nici măcar nu te doare. Eşti doar în imaginaţia mea.
Dar, în loc de un zâmbet, un râs, ceva, Tom...ei bine, el se zvârcolea pe podea.

Oooh da=))=))=))=))

Citat :

- E în ordine. Mi-am rupt 9 coaste, mi-am scrântit mâna în cădere, am făcut o entorsă la picior, mi-am pierdut câţiva neuroni, fericiţi că au scăpat de creierul meu gol, mi-am spart buza, dar nu, să şti că sunt perfect în regulă.

E in regula:)))

Citat :

Barbara - vampa sexy de care ţi-am spus - mi-a pus un telefon chiar sub pernă.

Vampa secsi:)))

Citat :

- Tom, mai ai vreo coastă întreagă?
- De ce? mă privi suspicios.
- Păi doar nu vrea să stea, aşa singurică...poate vrea companie şi ea. Ce zici?

=))=))=))

Citat :

- Hei, Portia, revino pe Pământ.
- Sunt pe Pământ, am spus strambandu-mă la el. Dar Barbie nu e destul de inteligentă ca să îşi dea seama!

=)))
Tot Porţia citesc în loc de Portia:)))
Ce-mi place ficu asta:x e amuzant:x
Next<3

Citat :

- Oh, mersi. Cele câteva coaste la locul lor nu aveau cu cine să danseze. Cred că erau prea sănătoase. Acum sunt toate rupte şi radiază de fericire. Multam',Portia.

Asta a fost tare,defapt ti-am mai zis-o...

Citat :

Dar să şti că eu nu îţi donez niciun neuron de-al meu, roz, cu fundiţe, bine? Doar dacă nu vrei să îţi crească un cap cu faţa lui Barbie.

Deci OMG,esti sadica=))
Frumos next!:XDa alt next!=))

Amazing :X Nu ma asteptam ca Tom sa fie viu.Sincer :X Superb next!Astept sa vad ce se mai intampla.

Deci nu ma asteptam ca tom sa fie viu . Ale mama dar suntem telepatice bine . numai ca tu mi-o iei inainte . asa imi place muuuultt , chiar afost super . next

Citat :

Sa fiu sincera vroiam sa fie mort ) dar viu a fost mai bine
Stiu, eu sunt telepatica din nastere > )
>< merci.

Pai da si acuma esti si cu mine , o doamne . Faza e ca mi-o iei tu inainte dar lasa ca nu ma suar asta e . ca eus tau si ma mai gandesc cum sa fac cum sa nu stiu ce si imi ia mai mult timp ca sa ma mai gandesc si la alte detalii

Am reusit sa il citesc:)
Are cateva parti in care am murit de ras:)))
Astept urmatorul capitol;)
Ubee

Asta este bine . Eu am pus ultimul next pe anul asta .Pui next cand poti tu ale , nu te grabi , ca noi asteptam chira daca e 12:01 , tot e un next si tot e bun .Dar cum zicea mama daca ceva in noul an la inceput asa o sa faci tot anul .Cica asa se zice .Asa ca pune next-ul dupa ce vezi artificiile daca poti si o sa scrii tot anul , in 2010 .Sper ca nu te superi ca ti-am zis asta.

Waw , super tare .Bun next . Abia astept sa vad primul next din 2010..Asta este super .Bravo.Spor la scris.

Second
Edit:Deci,femie,iubesc felul lejer si complicat in acelasi timp cu care descrii.
Esti geniala.
Si omg,ce se intampla cu tipa?Nu-mi dau seama..
Next:*

Citat :

Mâine dimineaţă, Coffee Shop, ora 9 jumătate. Nu întârzia. Trebuie să vorbim.

Cu dragoste şi devotament, a ta Barbie.

Barbi;

Citat :

- Cam vreo 40 şi ceva. De ce? Ce plănuieşti?
- Încă câteva ieşiri din astea şi o să i le duc lui Ken. Ai înţeles?

Apai... nici io nu m-am prins:)))

Citat :

- Pleacă de aici! a ţipat la mine. Poţi să nu te mai întorci! Chiar vreau asta!

Si eu vreau sa plece sormea. Sa nu se mai intoarca. Sa se mute in alta galaxie. Da-o dracu:-j

Citat :

Dar tot ce îmi amintesc este sânge pe ceafa mea şi coliziunea cu interiorul porbagajului.

Care i-o dat in gura?)

Next;

Genial next :X Am murit de ras la fazele cu Alicia ) Abia astept urmatoarea parte

in sfarsit am terminat si eu de citit
defapt citisem primele 2 nezturi dar cred ca din cauza lui tata n'am avut cum sa scriu =))

Citat :

E în ordine. Mi-am rupt 9 coaste, mi-am scrântit mâna în cădere, am făcut o entorsă la picior, mi-am pierdut câţiva neuroni, fericiţi că au scăpat de creierul meu gol, mi-am spart buza, dar nu, să şti că sunt perfect în regulă.

faza mea preferata =))
faza cu neuronii lu barbie a fost geniala =))
si cand fuma ea si se gandea la mama ei si atunci chiar a aparut =))

Citat :

Cu ţipătul ei ar putea provoca avalanşa sau chiar prăbuşirea Statuii Libertăţii sau a Big Ben-ului.

asta seamana cu mine )

Citat :

Cu dragoste şi devotament, a ta Barbie.

=)) asta a fost geniala )

Citat :

Expirase de ceva timp. Se putea şi mai rău.Erau doar 2 ani. Cum am spus, se putea şi mai rău.

2 ani ????!!!!!what?
ce s-a intamplat cu Portia?
mie in general nu imi plac chestiile horror dar ficul tau a reusit sa ma prinda
astept nextu pe anu asta )

După câteva minute bune petrecute în porbagaj mi-am dat seama unde mă aflam. Capul mă durea îngrozitor şi am observat că sângeram.
- Numai să pun mâna pe nemernicul care mi-a făcut asta...
Un gând m-a făcut să mă cutremur. Dacă persoana care mă închisese în porbagaj avea de gând să mă omoare, adio viaţă, adio monstru din Loch Ness ( adică sormea ), adio Tom. Maşina mea nu era în mişcare, aşa că existau două posibilităţi :
1. Părinţii mei mă închiseseră aici ca să îmi dau seama că fumatul nu era un lucru bun (pe naiba).
2. Un asasin plătit de sormea avea de gând să mă ucidă repede. Foarte repede.
Ambele variante erau prea sumbre. M-am gândit şi la o a treia posibilitate, dar nu mi-a trecut nimic prin minte. Nu mai era nevoie deoarece porbagajul s-a deschis încet, iar eu mi-am dat seama cât de amorţită erau şi cât sânge uscat aveam pe faţă din cauza şocului.
- Oh, la naiba, am murmurat. De ce nu termini odată cu mine? M-am săturat de viaţa asta.
Niciun răspuns. Din nefericire mă aflam cu faţa spre scaunele din spate ale maşinii aşa că oricine ar fi deschis porbagajul m-ar fi văzut, dar eu nu aş fi putut să îl văd pe agresor. Locul se făcea parcă şi mai strâmt. Porbagajul unui Lamborghini nu este prea mare şi nici nu cred că va fi vreodată.
- Portia, zise după o lungă perioadă de timp atacatorul meu.
- Oh, rahat.
- E în regulă, nu îţi voi face niciun rău.
- Sigur că da. Măcar fă-o mai repede.
- Sunt Barbie.
Atunci mi-a picat fisa. Era chiar...Tom!
- Firar al dracului să fi, Tom. O să te dau în judecată.
A început să râdă, dar mie nu mi se părea deloc amuzant. Oare Tom avea de gând să mă omoare?
- Tom, de ce m-ai răpit? Vrei cumva să mă...ucizi? am spus înghiţind în sec.
- Sigur că nu, prostuţo. Vroiam doar să te văd mai repede.
- Întinsă în porbagaj şi plină de sânge. Vai, ce mai fantezie. Ia mai gândeşte-te o dată. De fapt, nu, nu, nu te mai gândi.
Chicoti. Probabil că arătam amuzant : cel mai înspăimântător monstru din toată lumea, putând să o întrec chiar şi pe sormea, care era Nessie în persoană.
- Tom, unde vrei să pun mâncarea? zise o voce splendidă, poate cea mai frumoasă pe care o auzisem.
Bărbatul din spatele vocii era la fel de frumos ca şi glasul său. Era foarte înalt, circa 1 metru 90, avea ochi verzi fermecători şi cel mai fin păr castaniu pe care l-am putut admira vreodată. Era pe jumătate dezbrăcat, purtând în partea de jos o pereche de blugi uzaţi şi tenişi Converse. Probabil că nici Eric* nu era atât de frumos pe cât se spunea. Numai că bărbatul din faţa mea nu era blond, dar la fel de palid precum un vampir. I-am cercetat trecutul şi am realizat că nu era o fiinţă supranaturală. Ce uşurare. Toată holbarea mea nu durase decât cinci secunde. Timp de un minut m-a privit şi el, admirându-mă din cap până în picioare, pe care le-a admirat excesiv de mult. Dar trebuie să recunosc, am cele mai frumoase picioare din lume. Acestea sunt atuul meu.
- Tom, cine-i tipa? întrebă el.
- Ah, păi...o prietenă de-a mea. O cheamă Portia Mashavaille şi este fiica lui Charles Mashavaille, un influent om de afaceri. Poate ai mai auzit de el prin ziare.
- Mă îndoiesc. Nu citesc ziare şi nici nu mă uit la televizor. Apropo, am uitat să mă prezint. Sunt Dante Twinningway.
- Wow, te cheamă Dante...ca în Infernul lui Dante?**
- Nu chiar, zise zâmbind. Dar mă poţi ţine minte şi aşa.
- Oh, perfect. Tom, putem discuta ceva? am spus furioasă, dându-mi seama că fusese o greşeală să-mi mut corpul amorţit pentru a-i vedea pe bărbaţii ce se uitau la mine. Era foarte inconfortabil, aşa că mi-am muşcat buza de durere când am făcut-o.
- Sigur, Portia. Dante, ne poţi lăsa o clipă singuri?
- Desigur, Tom. Dacă ai nevoie de ceva, doar strigă, drăguţă, bine?
Am dat cât de tare am putut din cap iar asta a fost ultima picătură.
- TOM, PROSTULE! ÎŢI JUR CĂ TE RECLAM LA POLIŢIE DACĂ NU MĂ DAI JOS DIN PORBAGAJ ACUM!
Am accentuat fiecare cuvânt în parte, pentru ca „Barbie” să realizeze că nu glumeam cu el. Dar Tom, bineînţeles, rânjea.
- Om prost. Dute-ncolo, Tom. M-am săturat de porbagajul ăsta. Dă-mi drumul acum!
Acesta însă nu s-a mişcat nici măcar un centimetru. Spatele mi-era atât de amorţit stând într-o poziţie inconfortabilă încât îmi venea să îmi înfig unghiile în gât de nervi.
- Hei, lasă-mă să ies de aici, te rog. Nu-mi face asta.
Apoi mi-am dat seama de ce nu îmi răspundea Tom. Se uita atent la ceva, stând cu spatele la mine. Cu un efort supraomenesc am reuşit să mă mişc puţin şi am văzut la ce se uita prietenul meu. Era o vrăjitoare care îl seducea. Rahat. Dacă făcea asta, adio viaţă. Aş fi murit înţepenită în porbagaj dacă eroul meu nu i-ar fi dat o mătura în cap vrăjitoarei.
- Oh, Doamne! am ţipat cât am putut de tare. Se părea că Dante urmărise totul din casa în care bănuiam eu că locuia. Acum purta un tricou alb cu câteva floricele roz în mijloc. Oare Dante era de fapt...fată? Am rânjit atât de tare încât m-a văzut până şi el, dar doar din întâmplare.
- De ce râzi, frumoaso?
- Ah, nu-i nimic. De fapt...pot să te întreb ceva?
- Mai întâi nu vrei să zici : "Dante, îţi mulţumesc foarte mult că nu ai lăsat-o pe vrăjitoarea aia să îmi seducă prietenul".
- Oh, bine. Dante, îţi mulţumesc foarte mult că nu ai lăsat-o pe vrăjitoarea aia să îmi seducă prietenul. Mulţumit?
- Mult mai bine.
- Dar vrăjitoarea va fi adormită, nu? Adică, nu este moartă sau ceva de genul.
- Ba este moartă.
- Cum?! Dar...o mătură doar adoarme pe cineva timp de câteva minute, dar nu e suficient de puternică ca să omoare o persoană.
- Aceasta nu este o mătură obişnuită, Portia. Este una din cele trei mături care au efect negativ asupra vrăjitoarelor, ucigându-le. Acestea conţin un ser miraculos descoperit de un vampir celebru. Eu deţin una din aceste mături deoarece...ei bine, sunt şi eu vrăjitor. Numai că unul bun.
Ce?? Tocmai îi cercetasem trecutul şi nu descoperisem nicio amintire care l-ar fi putut da de gol.
- Dante, zici că eşti un vrăjitor bun, nu?
- Sigur, de ce?
- Uite, eu pot descoperi trecutul unei persoane. M-am născut cu acest talent, dar se pare că nu funcţionează mereu. Acum câteva minute ţi-am cercetat trecutul dar nu am descoperit nimic care să te incrimineze. Dar de ce...?
- Nu se poate! Tu eşti chiar Oracolul Trecutului!
- Ăă. Cred că ar trebui să îmi explici. Dar asta numai după ce mă dezlegi.
- Sigur, scuze.
Când Dante mi-a eliberat frânghiile ce erau strânse în jurul încheieturilor mele, m-am simţit excelent, chiar dacă încă mă durea. Acesta m-a luat uşor în braţe - deoarece nu m-aş fi putut deplasa singură până în casa lui - şi m-a pus pe canapeaua din sufragerie. Locuinţa sa era foarte drăguţă şi primitoare. Aşa cum aflasem acum puţin timp, Dante nu minţise când spusese că nu se uita la televizor, deoarece nu se zărea nici unul.
- Stai confortabil? mă întrebă.
- Chiar foarte bine, mulţumesc. Acum povesteşte-mi.
Dante însă s-a dus în bucătărie şi l-am văzut cotrobăind după nişte pahare. Probabil punea ceva de băut. Perfect, deoarece mi-am dat seama cât de însetată puteam fi. Între timp eu am admirat sufrageria excesiv de mare, văruita în nuanţe de lila. Se pare că omul ăsta are ceva cu rozul şi derivatele lui cromatice. Mobila era nouă, de circa un an sau un an şi jumătate, în tonuri de bej şi wenghe. Câteva tablouri împânzeau pereţii şi aşa foarte mari şi goi, dar toate - absolut toate - reprezentau flori sau case. Şi acestea, de asemenea, erau roz şi lila. M-am decis să îl întreb pe Dante imediat ce se va întoarce ce semnificaţia aveau aceste două culori.
- Portia, ce este cu tot holbatul la sufrageria mea? mă întrebă foarte aproape de ureche.
- Dante, să nu mai faci asta niciodată! M-ai speriat foarte tare!
- Scuze. Doreai să mă întrebi ceva înainte?
- De unde şti...?
- Ţi-am citit gândurile, drăguţă.
- Oau. Ştiam că doar vampirii pot citi gânduri.
- Ăsta este doar un mit. De fapt, niciun vampir adevărat nu a putut citi vreodată gânduri. Această putere este lăsată pentru vrăjitori. Despre noi nu s-a scris atât de mult, din fericire. Niciun om nu a prins vreodată un vrăjitor, pentru că a fost omorât pe loc. Dar am deviat de la subiect. Vroiai să şti despre Oracolul Trecutului.
- Da, te rog. Povesteşte-mi.
- Oracolul Trecutului a fost de fapt un vrăjitor ce a renunţat la magie în favoarea prevederii trecutului. Avea în jur de 24 de ani când a decis asta şi, odată cu renunţarea la a mai fi vrăjitor a devenit om şi i s-a dat acest "rang". A devenit muritor şi a prezis doar până la 92 de ani, dar de fiecare data a fost extrem de precis şi nu a greşit nici măcar o dată. Niciodată, în toţi aceşti ani, de la 1600 încoace, nimeni nu a mai avut acest stătut, până la tine.
- Ăăă, deci şi vrăjitorii trăiesc veşnic. Şi zici că eu am aceeaşi putere ca şi ... cum îl chema?
- Winchester Crackabottle.*** A trăit o perioadă de timp în Anglia, iar apoi s-a mutat în Franţa.
- Înseamnă că a fost un om influent faţă de celelalte persoane.
- Şi încă cum. Şi se pare...că s-a cam reîncarnat în tine.
- Nu cred în reîncarnări.
- Probabil că nu credeai nici în vampiri sau vrăjitori acum ceva timp, aşa-i?
- De fapt, aici greşeşti. Bunica mea - Dumnezeu sa o odihnească - mi-a povestit despre fiinţele supranaturale de când eram mică. Am descoperit că pot vedea trecutul de la 5 ani, iar la 7 deja puteam controla ce imagini îmi doream să văd. În toată viaţa mea am văzut mult prea multe imagini pe care iniţial nu îmi doream. Şi zici că nu pot vedea trecutul vrăjitorilor buni?
- Aşa este. Doar pe al celor răi.
- Dar...am mai întâlnit o fată (de fapt fusese colega mea de liceu, dar Dante nu avea nevoie de această informaţie) care este vrăjitoare şi este o fată super de treabă. Ei de ce i-am putut vedea trecutul şi ţie nu? Se pare că şi trecutul vrăjitorilor buni poate fi aflat, aşa că ipotezele noastre se contrazic.
- Eu sunt vrăjitorul aici, zise Dante vizibil iritat.
- Dar eu sunt Oracolul Trecutului. Nici să nu te aud. Acum vreau acasă. Dacă nu mă duci, o să trebuiască să te denunţ pentru răpire.
- Pe mine? zise surprins. De ce nu pe Tom?
- Ca să fi fericit la închisoare. Acum du-mă acasă.
Dante s-a conformat şi în scurt timp am ajuns înapoi acasă, fericită să simt din nou patul meu mare şi pufos. Dar mai întâi, cu durerea mea de gât, am făcut un duş şi de abia după aceea mi-am luat o carte ce m-a făcut să mă simt mai bine circa 5 ore.

* Eric = personaj principal din seria Vampirii Sudului, o colecţie celebră de cărţi scrisă de Charlaine Harris.
** Infernul lui Dante = face parte din Divina Comedie ce descrie coborirea lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu şi, în fine, ascensiunea în Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Dante Alighieri este autorul acestei opere.
*** Crackabottle = cântec devenit hit în toată lumea, interpretat de Eminen şi Dr.Dre.

_________________________________________________________________________________

Gorgeous :x Deci ador ficul asta :X E...perfect!
Nu stiu cum o sa mai rezist pana la urmatoarea parte