Dincolo de moarte[DROPPED]

Doamne nu ma lasa acum:)))
Deci...am inceput si eu un fic (care e foarte ratat:)) )
So... mi-e frica sa il postez=)) Mi-e frica de pareri:>
Acord cred ca mi-am dat singura:))


Moartea, este un cuvant destul de crud pentru unii oameni. Cand te gandesti ca moartea ia de langa tine persoanele dragi sau chiar pe tine, te ingrozesti...

De multe ori m-am gandit, cum o fi sa mori? Ce simti in acel moment sau ce ganduri ai? Oare exista viata dupa moarte? Ei bine sunt niste intrebari stranii pe care eu mi le pun destul de des. De mult timp banuiesc ca dupa asa zisa moarte, traiesti o alta viata, intr-un alt loc, inafara de Rai sau Iad... Nu cred ca exista vreo persoana care ar putea sa-mi raspunda la aceste intrebari, cel putin nu pe Pamant... Poate ca sunt prea visatoare si naiva, insa stiu sa fiu si o tipa serioasa si dura. Sunt doar o simpla adolescenta cu mii si mii de intrebari prostesti in minte, nu am decat 16 ani, nici astia impliniti. Linistea noptii sperie lumea, iar intunericul tine oamenii departe de strazi sau parcuri. Ciudat, multi se sperie de intuneric si prefera sa stea cu lumina aprinsa in casa, eu una nu simt nici un pericol in prezenta lui, pe mine intunericul ma relaxeaza, ma face sa gandesc mai limpede, imi este ca un prieten foarte apropiat. El este singurul care imi alina durerea, care imi aude suspinele si plansul in toiul noptii. La varsta mea nu am vazut multa lume murind, insa acei putini pe care i-am vazut decedand faceau parte din familia mea... Pasesc prin linistea ca de mormant, iar prin intunericul apasator incerc sa disting lucrurile care sunt in fata mea, insa nu observ nimic care m-ar putea opri din mers. Vantul adie placut, iar razele lunii imi mai lumineaza din cand in cand calea. Imediat ce voi ajunge acasa, presimt ca voi avea parte de cea mai mare morala din viata mea, bineinteles din partea mamei.
Am ajuns intr-un sfarsit acasa si dupa cum am spus, am avut o cearta serioasa cu mama, care deja a inceput sa-mi faca o morala infernala cum ca sunt foarte aeriana si foarte iresponsabila, am lasat-o sa vorbeasca singura si am intrat in camera mea. Deja simt cum capul imi explodeaza de la atata durere, stau intinsa in pat cu lacrimi in ochi, ma doare sa ma cert cu mama, ma doare sa vad ca nu se multumeste cu nimic din ce fac eu. Linistea deja s-a asternut in casa mea, asa ca eu ma ridic din pat destul de usor, iar mai apoi ma apropi de usa camerei mele pentru a o deschide. Ma indrept spre baie pentru a face un dus rece, poate asa ma voi linisti cat de cat. Picaturile reci, ca gheata, cad usor pe trupul meu, simt cum frigul ma cuprinde, insa prefer sa stau in apa rece care ma calmeaza decat sa ies din ea si merg din nou in camera mea unde o sa-mi plang de mila in continuare. Simt cum nu mai rezist, simt ca voi ingheta cat de curand, ies de sub dus si-mi pun prosopul pe mine, iar mai apoi ma sterg de stropii de apa. Dupa ce m-am imbracat in pijama, ies din baie si ma indrept spre bucatarie pentru a-mi lua cateva fructe.
O noua zi incepe, un pic cam aiurea, mi se pare ca visez inca, iar linistea visului meu este asurzita de ceasul ce suna in disperare, observ ca deja acesta sunase timp de vreo 10 minute. Grabita, ma indrept spre sifonier pentru a-mi lua niste haine cu care sa ma imbrac, pentru a pleca spre scoala. Din nou in minte imi vin acelasi intrebari... din nou ma intreb cum ar fii sa mor? Cum este moartea si daca exista o altfel de viata dupa ea?
Nu vreau sa spun ca-mi doresc sa mor, nu, nu-mi doresc, doar ca imi pun aceste intrebari mai ciudate. Poate ca pe o parte imi doresc sa existe o alta viata dupa moarte. Acum ar fii bine sa ma gandesc ce explicatie voi gasi pentru a o indulci un pic pe profesoara cea acra... Off, cum am putut sa intarzi la ora de matematica, cand stiu ca am o profesoara asa de dura. Intr-un sfarsit ajung in fata scolii, iar mai apoi intru in cladirea in care stiu ca am ora de matematica. Cu o oarecare teama urc la etajul unu al cladirii, ajungand in fata salii de matematica. Ciudat dinauntrul incaperi se aud mii si mii de urlete, asta insemnand ca profesoara nu sosise si ca eu eram salvata de pedeapsa pe care aveam s-o primesc daca intarziam. Intru in clasa si ce sa vad, niste copilasi cam de clasa a 3 a, ce alergau ca disperati si tipau din toti plamanii. Privesc fara sa realizez ce se petrece, nu intelegeam nimic, eram foarte sigura ca aceasta era clasa in care eu trebuia sa fac ora de matematica. Copiii se opresc din urlet si se uita la mine. O fetita satena cu doua codite se apropie razand de mine. Ciudat, in jurul meu simt o prezenta stranie, intunericul patrunde in clasa, iar usa se tranteste. Niste fiori imi patrund prin tot corpul, ma uit cu o oarecare teama la fetita ce inainte cu cateva secunde era in fata mea, insa acum nu mai era in acel loc... De fapt in sala nu mai era nimeni si nimic, era goala, doar intuneric.
___________________________________________________________________________________

Dumnezeu cu mila:)))

Isi posta si pitica ficu:X
Da,da,l-am citit!:XSi ti-am mai spus ca imi place!:XDescrii mirobolant:))
Dai next cat mai repede!
Ube:X:X:X:X

Wow...si-a facut si cealalta nepoata fic! OMG...ce familie de talentati am!
Mie imi place mult...ai grija la repetitii. In ultimele fraze ai repetat cuvantul "matematica" de vrei 3-4 ori ) ai grija la asta;) In rest, am o presimtire ca fata asta vede morti.

>< Next:*

Stii,noi chiar asteptam next!Ce?Crezi ca am uitat de ficu tau?:-wAstept!Si nu mult,sper!

Vai ce cap ai!!!Doame e super imi place foarte mult.Scri profund si descrierile sunt grozave...mi-a placut incheierea si ca ne-ai lasat in suspans...dar sunt atat de curioasa ce se va mai intampla.
Next!!!
PS: esti cumva medium??sau te uita la el??ca vad ca esti destul de sensibila la chestiile astea!

Citat :

PS: esti cumva medium??sau te uita la el??ca vad ca esti destul de sensibila la chestiile astea!

Nu sunt medium:))...dar..ma rog:-j e o poveste lunga:) si da, sunt destul de sensibila la chestiile astea:D

Nextul vine... curand:)) nu prea am timp:D

nu....sigur nu ai timp:-w..
citesti la midnight sun(sau cum s-o scrie)de 3 zile si nu mai termini..
inca astept next...


nu-i nevoie sa mai zic ca imi place nu?

Si cand primit si noi un next,ceva? :-w
[ acum iti fac cum imi faceai tu mie : )) ]

hai, scrie scrie :-w ca tu ai timp...: ))

))
Pai imediat ma apuc sa scriu>...doar ca ma blochez atat de des=))

Cick♥ a scris:

))
Pai imediat ma apuc sa scriu>...doar ca ma blochez atat de des=))

Stai linistita, eu nu te presez cum o faceai tu.
>< scrie linistita.

Citat :

Stai linistita, eu nu te presez cum o faceai tu.
>< scrie linistita.

Asa! Fa-ma sa ma simt prost=))
Kiddin' buni:*

e dragut faficul . astept next

Cick♥ a scris:

Citat :

Stai linistita, eu nu te presez cum o faceai tu.
>< scrie linistita.

Asa! Fa-ma sa ma simt prost=))
Kiddin' buni:*

stiam eu:)):>

Uite-ti next-ul:>
E putin cam micut dar nu am avut timp de mai mult ).
____________________________________________________________
Dintr-o data, simt ceva rece ce îmi prinde piciorul stâng. Mă uit în jos. Când încep să ivesc pământul, nu mai simt nimic. Mă gândesc din nou…ce s-a întâmplat cu clasa mea? Mă uit la ceas şi văd ceva ce nu mi-am dat seama: e ora 5.50…dar cum naiba? Nu găseam nicio explicaţie logică.
Oricum nu mă mai interesa. M-am luat si m-am dus sa mă plimb. Cred ca eram singura care umbla de nebună prin şcoală la ora 6. Înainte sa ies din şcoala, am simţit din nou că mă prinde ceva de picior. De data asta era ceva cald. Când m-am întors, din nou, nimic. Am ieşit din clădirea ciudată şi mi-am îndreptat paşii spre parcul unde obişnuiam să stau când eram tristă, deşi acum nu eram. Eram doar îngândurată şi confuză. Am ales ultima bancă din parc, care oricum era preferata mea, şi m-am aşezat pe ea. Nu-mi păsa nicidecum că era udă. Vroiam doar să stau jos şi să-mi limpezesc gândurile.
Dar… ce gânduri? Nici nu mai ştiam la ce mă gândeam. Mintea mea era acasă şi dormea liniştită. Şi probabil că se gândea la acele mici prinderi de picior. Pur şi simplu nu îmi puteam da seama ce erau sau ce însemnau.
M-am pierdut prin gânduri, şi nu mi-am dat seama cum trecea timpul. Era deja ora 11.00 a.m. deci începuse ora de română. Am hotărât să nu mă duc în acea zi la şcoală şi să mă duc până în celălalt capăt al oraşului meu, New Orleans, să-mi văd o veche prietenă. Abby, era prietena mea cea mai bună prietenă a mea de 14 ani. Nu ne-am certat niciodată şi nici nu aveam de gând. Ea era cea căreia mă destăinuiam când aveam ceva pe suflet. Ştia totul despre mine, ştia când nu dormeam noaptea, ştia când era supărată, ştia când plângeam, ştia când mă plictiseam pentru că pe ea o contactam prima şi uneori îmi alunga stările sau i le împărtăşeam şi ei. Ştiam că ea avea răspunsul pentru acele prinderi de picior. Abby avea răspuns la orice.
Am ajuns la metrou şi am aşteptat în jur de o oră. Metroul nu mai venea.
- Mă scuzaţi, metroul pentru Saint Charles Avenue când ajunge? Am întrebat eu la centrul de informaţii.
- Îmi pare rău, dar astăzi nu circulă niciun metrou spre Saint Charles. Un drum spre Saint Charles e în reparaţii. Doar săptămâna viitoare vor începe să circule, îmi spuse recepţionista politicoasă.
- Mulţumesc frumos. Poate voi încerca săptămâna viitoare atunci.
____________________________________________________________
Enjoy and feel free to comment:*

Citat :

Dar… ce gânduri? Nici nu mai ştiam la ce mă gândeam. Mintea mea era acasă şi dormea liniştită. Şi probabil că se gândea la acele mici prinderi de picior. Pur şi simplu nu îmi puteam da seama ce erau sau ce însemnau.
M-am pierdut prin gânduri, şi nu mi-am dat seama cum trecea timpul.

Ai spus de prea multe ori cuvantul " ganduri " sau campul lexical al lui

Citat :

Era deja ora 11.00 a.m. deci deja începuse ora de română.

Era deja ora 11.00 a.m., prin urmare, ora de romana incepuse.

Citat :

Am hotărât să nu mă duc în acea zi la şcoală şi să mă duc

Sa ma duc? Sa nu ma duc? ) prea mult duc. Ai grija la aceste repetitii.

Citat :

să-mi văd o veche prietenă. Abby, era prietena mea cea mai bună prietenă a mea de 14 ani.

Ho, mai usor cu repetitiile!

Citat :

Ştia totul despre mine, ştia când nu dormeam noaptea, ştia când era supărată, ştia când plângeam, ştia când mă plictiseam pentru că pe ea o contactam prima şi uneori îmi alunga stările sau i le împărtăşeam şi ei.

Chiar daca sunt multi stia, in context suna bine. Si e atat de adevarat...

Mai ai cateva greseli minore...in rest:* ma ti cu sufletul la gura! ><

Buni tu cu gramatica ta cu tot=)))
Mie-mi suna bine si gata>
La a doua observatie corectez acum;...m-am incurcat
Ce? tu nu te-ai incurcat?)

Tnx ca esti sincera:X:*

Imi pare rau ca sunt critica...

Citat :

Ce? tu nu te-ai incurcat?Smile)

Desigur! ) doar ca nu prea mi-ati spus! Cand scriam eu la fic:P

Spor in continuare la scris ><

Asa!Am citit si eu!Am familie faina,ce puii mei!: ))
Super next,dar prea mic:-w...
Next,Sury!:XTe iubeeeesc!:X

Citat :

Asa!Am citit si eu!Am familie faina,ce puii mei!: ))
Super next,dar prea mic:-w...
Next,Sury!:XTe iubeeeesc!:X

Cineva cine nu critica ci apreciaza:>
Tnx sury:X
Si eu te iubesc:X
Si pe tine buni:X

Edit: si pe mami dupa ce comenteaza:> dar pe tati mai mult:>

Citat :

Cineva cine nu critica ci apreciaza:>

Eh na:-w
Apreciez fai fato! Dar si critic:)) cum altfel sa inveti?

Mi-e rusine ca am intarziat atat dar zau daca am avut timp....deci e super dragutza nextu doar ca nu m-am prins de ceva...ea visase ca ajunsese in clasa sau ce a patit?Oricum talentata lumea de p'aci....astept noul next si promit ca nu te mai las sa astepti atat :*

nu l-am citit inka....
dau edit dupa:-j
dar e prea mic...
si nu imi mai spune mami
:-w

Citat :

Mi-e rusine ca am intarziat atat dar zau daca am avut timp....deci e super dragutza nextu doar ca nu m-am prins de ceva...ea visase ca ajunsese in clasa sau ce a patit?Oricum talentata lumea de p'aci....astept noul next si promit ca nu te mai las sa astepti atat :*

Nu a visat...o sa lamuresc in urmatorul sau peste 2 nexturi;))

da...imi place.
e prea mic...leneso:-w:-w....
astept un next mai lung

Hai gata! ) Las-o si pe ea ia incepe si tu un fic sa vezi cum e > iti pierzi timpul ) asta facem noi! ) mai ales eu...

>< spor la scris :*

eh...o las
da nu a mai pus nik nou pe aici:-w

si chiar ma gandeam sa incep un fic...mi-am pus in minte de 1 saptamana

Vai...chiar ca nu ai mai scris nimic.
A scris buna-ta, dar tu nu :-w
Esti ocupata, dar macar unul de 5-10 randuri )

>< hai, pune-te pe treaba.
Si tu cu fic-uri?:O Vai mai lipseste Bubu sa inceapa un fic:))

Maine pun next;
Sau poate chiar azi;)) Depinde cat timp o sa ma plictisesc:))

Luna a răsărit din nou, aducându-mi prietenul împreună cu ea: întunericul. Eram atât de fericită când venea întunericul…Mă puteam dezvălui fără să-mi opresc gândurile din cursul lor lin. Stăteam ghemuită, pătura nefiindu-mi deloc de folos. Era ca un cub de gheaţă pe care îl simţeam pe sub pijamale.
Mă uitam la rotiţa hamsterului meu. Nu se mai învârtea ca de obicei. Nu mă miram. Nu i-am dat hamsterului de mâncare de vreo săptămână. Nu aveam timp nici să respir. Nici nu m-am gândit ca mai am şi un animal pe care trebuie să-l hrănesc. Mă apropii de cuşca lui Hamsi – niciodată nu-i spuneam pe numele lui, Steve – şi îl văd cum stă pe spate cu gheruţele lui în poziţie verticală. L-am luat în mâini şi l-am aşezat pe masă. Îi urmăream eforturile disperate de a se ridica în picioare la atingerea mâinii mele. Lacrimile mele curgeau pe birou, simţindu-mă inutilă pentru că nu îl puteam ajuta. Ştiam că trebuia să fac ceva. Dar nu mă puteam mişca. Înlemnisem. Hamsterul meu, cel cu care am petrecut mult prea puţin timp, a murit. Lacrimile îmi inundau faţa, cât timp eu stăteam nevenindu-mi să cred. Cu greu mi-am stăvilit lacrimile, mi-am luat hamsterul şi l-am pus în cutia lui preferata. Cea în care îl puneam când îl duceam afară, în iarba. Cutia mea „Converse”. Aveam de gând să îl îngrop mâine, după şcoală. M-am dus să-mi caut cutia Converse când…
____________________________________________________________

Sorry ca e asa mic... Lenea isi face simtita prezenta:))

First.edit dupa
Asa,sa ne lasi in suspans,capra beata ce esti:-w
NEXT!:X

da , ai cele mai multe pagini krist . as vrea sa te intreb ceva dra sa nu te superi, bine? am vazut ca ai citi prima parte al ficului meu si pe unrma nu ai mai citit , de ce? te rog nu te supara ca te-am intrebat eram curioasa doar .

Lol!Nu mai stiu de capu' meu,ma crezi?Am sa citesc!Promit!Crede-ma ca sunt nebuna in ultima vreme.Chiar acum incep sa-ti citesc pana plec la scoala.><
Don't be mad of me!:X

:x imi placeee
>< desi e mic :-w
dar mai bun :X
a murit hamsterul condoleante
:X><

Cum zice si ale condoleante pentru hamster (
dar ce se intampla???cine vine?sau ce??offffff mai!!!!!

Ia ui nextu'))
Nu e prea stralucit;))
Dar am facut tot ce am putut;

M-am dus să-mi caut cutia Converse când nişte sunete au început să se audă. Erau de la televizorul care se deschisese singur. Mi-am reîntors drumul să îl închid, când ceva foarte rece îmi prinde cu brutalitate mâinile si picioarele si le trage în jos. Simţeam că mă scufund în podeaua de stejar şi că tot corpul începea să mă doară. Vroiam să strig, dar ştiam că mi-aş fi răcit gura degeaba. Nu vroiam să o trezesc pe mama, care oricum era foarte ocupată cu cele două servicii ca să ne poată întreţine. M-am zbătut cât de mult am putut şi am reuşit să scap de cele patru strânsori. Mi-am luat paltonul şi am plecat să mă plimb în plină noapte. Mă gândeam ce naiba se întâmpla. M-am pus pe o bancă, şi am adormit.
M-am trezit pe la vreo ora 5 a.m., mă gândeam eu, şi am fugit pe nerăsuflate înspre casă. Mama se îmbrăca pentru serviciu. Speram că nu mă va observa când intram în casă. Dar normal, eu a trebuit să mă împiedic de pragul puţin mai ridicat al uşii.
Mama clar că s-a alarmat, crezând că sunt hoţii. Întotdeauna a fost prea prudentă. A venit în faţa mea cu bâta mea de baseball pregătită să mă dea dracului.
- Gata, mamă!! Sunt eu! Nu mă omorî! Am spus eu încercând să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic.
- Rhea? Spune mama nevenindu-i să creadă că sunt eu. Urăsc numele meu. Rhea, zeiţa Mama a grecilor, soţia lui Cronos. Nu-mi suportam numele. Preferam să mi se spună Athena – zeiţa artelor -, al doilea nume al meu. Mamei mele îi plăceau foarte mult numele zeiţelor greceşti. De aceea mi-a pus doar nume greceşti, exceptând numele de familie, care nu mi l-ar schimba nici în ruptul capului, dar la care eu voi renunţa când mă voi căsători. Numele meu de familie era Bonniface. Îi aducea aminte de tatăl meu care a murit exact în clipa în care eu mă năşteam într-un accident de maşină.
- Unde-ai fost până acum? De ce eşti în pijamale? Ce dumnezeu s-a întâmplat cu tine în de areţi în halul ăsta?
- Mamă…îţi explic mai târziu şi-mi poţi ţine morală atunci. OK?
- Bine, bine. Dar să ştii că vreau adevărul. Ştii că pot să-l ascult.
- Bine mami. Vorbim mai încolo. Papa.
Nu-mi aminteam nimic din ce se întâmplase. Tot ce vroiam era să dorm.
____________________________________________________________

first
Dragute nume.
Si ce Doamne iarta-ma se intamplase?Ghosts?:>
Oricum cateva greseli micute dar in rest e perfect!
Te iubesc,capra!:XSi NEXT!

Krista a scris:

first
Dragute nume.
Si ce Doamne iarta-ma se intamplase?Ghosts?:>
Oricum cateva greseli micute dar in rest e perfect!
Te iubesc,capra!:XSi NEXT!

De acord cu Krista )
><

Inca un comment care nu se mai arata si pun next.:-<
E deja pregatit;

:-w bai, dati comment Diei! Ca sa puna nextul!
Ca ma tine ca racul in oala cu fasole =)) glumesc.

>< hai pune-l :x

Ale. a scris:

:-w bai, dati comment Diei! Ca sa puna nextul!
Ca ma tine ca racul in oala cu fasole =)) glumesc.

>< hai pune-l :x

da mai tre o persoana:)) si nu vine:))