Spitalul

Dupa :cura de hipnotizare:, m`am intors cu tatal lui Chad inapoi in salon
-Imi pare rau, dar chiar nu va credea .. i`am spus lui Chad incet putin suparata

~Mama~
-Sunt...sunt bine!
Am raspuns putin ametita!Nu era oricum nimic care sa ridice semne de intrebare si sa ii ingrijoreze prea mult pe copiii mei.
-Stiti ca nu vreau sa plecam in vacanta!
L-am apucat pe Derek de mana si m-am uitat rugator la el.In timpul asta veni si Eric cu Alexiss de afara.

~Chad~
-Stiu ca nu ne credea!
Dupa momentele acelea groaznice pentru mine-nu imi voiam mama linistita cu ajutor supranatural- am rasuflat usurat cand o auzisem abordand aceeasi discutie cu vacanta!
-Mersi Derek!
I-am soptit.

~Chad~
-Haide mama!Aveti nevoie de vacanta asta mai mult decat oricine altcineva!
Am intervenit si eu, dand glas gandurilor de mai devreme.
Accepta mama!

~Mama~
-Si cu casa cum ramane?Tu vii abia saptamana viitoare acasa!
Si nu voiam sa il las singur in toata casa aia si bolnav.

~Chad~
-I-am invitat si pe ei!
Am aratat spre iubita si fratele meu.
-Si oricum Derek trebuie sa se instaleze in camera lui, nu?
Trebuia oricum sa vina si Cole si Eve, dar nu ii mai adusesem vorba de asta!

~Mama~
-Asa!
Mi-am pus mainile in solduri si m-am uitat amuzata la ei.
-Plecam cu o conditie!

~Mama~
Despre ce directoare vorbea, baiatul asta?
-Nu puiule!
I-am zis sperand ca avea sa inceteze cu rasetul acela isteric.
-Sa ma lasati sa va gatesc eu mancare!Vad ca aici nu sunteti DELOC bine hraniti!
Am pus intentionat accentul pe cuvantul deloc, batand apropoul asupra starii lui Chad care se uita cu o fata nevinovata la mine!
-Nu accept nici un raspuns negativ!
Ahh, si pe unde aveam fursecurile acelea cu ciocolata?

~Chad~
In sfarsit!
Si ne alesesem si cu mancare gatita!Doamne ajuta!Si la cum o cunosteam pe mama, sigur adusese cu ea celebrele ei fursecuri cu ciocolata!
Ma intrebam oare pe unde le lasase!
Tocmai imi venise pofta de unele!
Iar Derek parea mai mult decat incantat cand a auzit de mancare gatita!

~Mama~
Bietii de ei de cand nu mai mancasera mancare gatita oare?...Mancau numai porcariile acelea pline de tot felul de E-Uri!
-Stiam eu ca dadeam peste niste copii infometati!
Am zis razand.
-Si pentru asta am adus niste fursecuri!

~Chad~
Stiam eu ca adusese!
Stiam eu!...Pazea fursecuri!Sunteti asteptate de o gasca de nemancati!

-Ah, vreau vreau am stricat eu luand un fursec ..
-Yuumii, sunt chiar mai bune decat ale bunicii, ah va multumesc, chiar ma gandeam la fursecuri de ceva timp .

~Mama~
Dadusera navala ca puii bunicii mele!In scurt timp, impartite la toata lumea, nu mai ramasesera nici firimituri pe platou.
-Trebuia sa le iau pe toate!
I-am zis lui Eric care ii privea si el mandru.

~Chad~
Wow, cat de bune erau!
Cat le dusesem lipsa!Si la cat de bune erau nu a rezistat nimeni tentatiei de a le manca pe nerasuflate!
Eram ca niste copii mici!

~Chad~
Pacat ca lipseau Cole si Eve, si Kayla!
Dar poate mama le putea pregati si lor, cand ajungea la academie niste fursecuri!O, dar erau atat de bune doamne!Mai voiam!
Si poate ca daca Cole venea inapoi la spital si o lua pe mama se puteau bucura de fursecuri mult mai repede!
I-am dat telefonul lui Derek si am asteptat nerabdator raspunsul.

Am zburat pana la spital.
Ce rost mai avea sa trimit sms inapoi cand veneam direct?
Tinandu-ne de mana, am intrat timizi.
-Nu ne-ati pastrat si noua, fomistilor? am intrebat, dand drumul mainii lui Eve si asezandu-ma intr-un colt mai indepartat.
Normal ca nu muream de niste fursecuri. Glumeam doar.

Am ras usor.
-Te iert! Stai linsitit, glumeam numai.
Am zambit umpic cam fals. Speram sa nu se prinda ceilalti de proasta mea dispozitie.

~Mama~
Pacat ca nu mai ramasesera fursecuri si pentru ei!Dar nu era nici o problema!Imediat cum intram in bucataria academiei, le faceam multe fursecuri!
Dar pana atunci aveam de calmat un copil!
Cole nu parea deloc in largul lui!
-Ce ai puiule?
M-am dus la el si i-am pus mana sub barbie.

~Chad~
Intre timp ajunsesera si Eve si Cole...si nu mai erau fursecuri!
-Va face mama altele!
Le-am zis razand.
Cole ce mai avea acum?
-Ce?Da!Te rog!
m-am rugat de Derek!

Doamna Murray a incercat sa ma consoleze si si-a pus mana sub barbia mea.
Am privit un pamant si am rosit puternic.
-Nu ma simt foarte bine, am soptit.
Sincer sa fiu, nici macar eu habar n-aveam de ce ma simteam asa.
Am zambit. Sper ca mai convingator ca data trecuta.

~Mama~
Isi lasa privirea in pamant si rosi puternic cum facea de obicei!
-Of,puiule!
Am lasat platoul gol pe patul pe care statea Chad si cand m-am intors la Cole l-am luat in brate!
-Tristetea se poate descurca si singura dar ca sa fie ea insasi, bucuria are neaparata nevoie sa fie impartasita cu cineva!Asa ca zambeste!Lasa orice te framanta deoparte!
L-am batut incetisor pe spate si apoi l-am sarutat pe frunte.

M-am lasat imbratisat si am fost recunoscator. Aveam nevoie.
Cand mi-a dat drumul i-am zambit sincer.
-Multumesc, doamna Murray! am soptit. Sunteti o persoana deosebita! Chad e norocos ca va are! Si Derek, m-am corectat masinal.

~Chad~
-Si tu fratioare!
I-am zis mandru ca il puteam numi fratele meu!.
-Si tu ca faci parte din familie!

~Mama~
Iubeam cand primeam zambetele lor sincere!Era cel mai frumos dar pe care mi-l puteau face intr-o zi!
-Si tu!
L-am corectat rapid.
-Pentru ca si tu esti copilul meu!Si tu Eve!
M-am uitat si la iubita lui Cole, care statea timida intr-un coltisor.

M-am rosit din nou. De ce eu? De ce mereu eu?
-Aaa, da, si eu! am soptit.

-Yee am zis strigand si l`am luat in brate pe Chad, apoi pe mama..
-Eu vreau fursecuri! am spus razand

~Chad~
-Da?
Era cea mai tare veste pe care as fi putut sa o primesc!
Nu sunt un bou acum!Era a doua cea mai tare veste!Prima erau cei din fata mea!
-Mersi amice!Acum o sa iti las tie salteaua buna!O iau eu pe cea veche!
Ma gandeam sa mai anim multimea si am facut si eu o gluma!
Speram sa o guste totusi!

~Mama~
-I-auzi, puiule!Te lasa sa pleci!
Nu mai puteam de fericire!Abia asteptam sa ajungem la academie!Abia asteptam!

-Ti-am spus eu ca nu o sa stai mult aici, am zis, surazand.
Mi-am pus manile la burta.
-Plus ca mi-e o foame de lup! No offence, Chad!
Mai ales dupa bautura aia idoata...

Inca stateam proptita in usa, cu ochii inlacrimati.
- Eu plec pana in camera, am zis schitand un zambet sters si m-am intors sa plec.

~Chad~
-Nu numai tie!Eu nu am mancat nimic decat pastile!
Am dat un zambet nevinovat pentru ca stiam ca mama avea sa imi zica ceva imediat dupa, dar intentia de a pleca a lui Eve o facu sa isi focuseze privirea pe ea.

~Mama~
-Ce ai Eve?Ce ai patit?
Am intrebat grijulie!
Eram constienta ca nu le puteam face pe toate, dar, plecarile lui Eve ma ingrijorau!
Si nu voiam sa fac pe psihologul cum ar fi zis toti!Ma ingrijora doar starea ei!

Eve a dat s aplece, dar am prins-o de inchietura mainii.
-Te rog! Stai cu mine, am soptit.

M-a prins de mana cand eram pe coridor. Nu trebuia sa ma intorc sa vad cine era, pentru ca deja stiam.
- Habar n-ai cat as vrea, dar chiar nnnu ppot..., i-am soptit stergandu-mi o lacrima care statea sa cada.

I-am luat mainile si i le-am tinut strans. Am privit-o in ochi:
-Daca te rog frumos, imi spui si mie de ce? Te rog! Te implor!
Eram pe coridor si eram 100% sigur ca nu auzea nimeni.

~Chad~
Ii auzeam suspinele de unde eram ca si cum s-ar fi aflat langa mine in camera!
Ma enerva gandul ca nu ii puteam face nimic sa nu mai planga!Daca nu as fi fost sigur ca as fi ametit m-as fi dat jos din pat si as fi fugit la ea sa o opresc!Sa o ascult!
Si nici Cole se parea ca nu avea prea mult succes!Iar mama arata ca ar mai fi avut putin si ar fi luat-o la goana dupa ea!
De-ar fi ascultat si ea ce imi atingea mie urechile in momentele alea!

Am inchis, sau mai degraba, trantit usa de la salon.
I-am prins o mana intr-a mea, si apoi am inceput.
- Uite, ideea e ca nici eu nu prea stiu ce se-ntampla cu mine. Adica, e atat de ciudat... prima data Derek a cerut sa fie adoptat, si dupa s-au hotarat sa ne adopte pe toti, si totul e prea mult pentru mine si in capu' meu e o harababura de nedescris. Si de fiecare data cand o vad pe mama lui Chad, ma gandesc la mama, in special la comportamentu' ei fata de mine si ca ma uraste si ca nu mai vrea sa auda niciodata de mine, si asta ma face sa plang... si sti de ce plang? pentru ca... eu mi-am dat seama ca oricat de mult as zice ca o urasc, incep sa-mi dau seama ca eu de fapt o iubesc...

~Chad~
Doamne!
Cat de mult semanam amandoi!
si sincer nu aveam ce sa ii reprosez!Caci fusese luata ca din oala cu toata tarasenia cu adoptatul!Ma luase valul si nu ma gandisem la consecinte!Nu ma gandisem la Eve, la Cole...si uite ca tocmai culegeam fructele tampeniilor mele!

Mi-am desprins mana dintr-a ei si am luat-o in brate. Am sarutat-o pe crestetul capului si am incercat sa o linistesc.
-Nu stiu cum sa te ajut, iubire, am spus pierdut in ganduri. Dar ma gandesc... Ma gandesc numai, nu da cu parul! Daca i-ai spune mamei tale ca o iubesti, poate s-ar mai imblanzi! Eu stiu... Iubito, nici nu stii cart regret ca nu stiu cum sa te ajut! Si ma simt ca ultimul nenorocit ca nu pot sa te protejez, sau macar sa-ti fac lacrimile sa nu curga. Mi-e peste puteri! Daca mi-ai spune sa ma arunc de pe un pod, intr-o apa involburata, numai sa stiu ca n-ai mai suferi, as face-o! Si stii ceva? As face-o zambind, Eve!
Am sarutat-o scurt si apoi am privit-o temator, nestiind ce reactie o sa aiba.

Stia, stia intotdeauna ce trebuia sa spuna cand trebuia sa spuna... asta era unul dintre motivele pentru care il iubeam cu toata fiinta mea
-Dacaa te-ai arunca de pe pod, eu ce rost as mai avea pe lumea asta? am intrebat strangandu-l mai tare in brate.

-Lumea nu se invarte in jurul meu, iubita.
Am vazut-o cum deschidea gura sa spuna ceva si i-am inchis-o rapid cu o sarutare. Foarte lunga. Foarte foarte lunga. Si foarte pasionanta.

Mi-am pus mainile in jurul gatului sau, prelungind sarutul. Desi stiam ca trebuia sa-l inchei, nu puteam, era unul dintr-acelea dupa care tanjeam dupa aer si vroiam mai mult. Cu remuscari, am incheiat sarutul, dar l-am mai tinut pe EL in brate inca cateva minute.
- Du-te inapoi in salon, eu ma duc in camera, da? am intrebat zambind.