Secrete cunoscute...[Dropped]

In cateva minute am ajuns acasa, m-am intalnit cu Alice care topaia …Edward nu mai pot astepta…lasa-ma sa vorbesc cu ea!Stiu ca vom fi cele mai bune prietene…gandi ea in timp ce imaginile cu ele doua ii inundau mintea.M-am abtinut sa nu marai amintindu-mi de Bella ca vampir,cu ochii inexpresivi,langa Alice.
- Nu, i-am raspuns scurt.Ce ma poate enerva!!!E asa de incapatanat…! Si sper ca ai auzit asta Edward..Am incercat sa o ignor pe cat posibil si am urcat in camera mea.
Jos erau Jasper si Emmet care jucand un joc elaborat de sah,in timp ce Rosalie si Alice ii ajutau pe amandoi,iar Esme era la etaj si se gandea cum sa-l convinga pe Carlisle sa o lase sa redecoreze macar bucataria. Dupa zece minute am auzit masina si gandurile tatalui meu: Trebuie sa revin la spital maine mai devreme pentru a putea ajuta personalul cu urgentele de maine. Imediat a parcat masina si a intrat in casa . Nu am mai asteptat sa vorbesc cu el fiind sigur ca nu voi mai putea sa plec.
Alergam spre Forks ,voiam sa o vad .Am deschis geamul si m-am strecurat in camera.Eram fascinate de frumusetea ei,ii studiam cu atentie fata dorindu-mi cu ardoare sa stiu ce gandeste .Pe fata ei alba se juca lumina lunii facandu-i buzele ei suave mai rozali decat de obicei. Holbatul la buzele ei ma indemna sa ma apropii, sa le simt….NU ! nu vreau inca o greseala. Cum ma pot gandi la asa ceva cand de abia ma pot controla in prezenta ei? Cum sa-mi ranesc ingerul personal care imi lumineaza si noptile numai cu un suras sau cu o imbujorare? Nu! Mi-am inclestat pumnii dorindu-mi pentru a mia oara sa pot sa o ating fara a o rani…
Edward…Edward…nu…ah…E…u te iubesc ! Ce mult aveam nevoie sa o aud!Daca nu ar fi asa de fragila i-as fura un sarut…Offf…De ce trebuia sa fiu eu principalul pericol din viata ei?
Ahh! Era aproape dimineata si am plecat sa ma schimb.Pe scari era Alice asteptandu-ma. O sa fie soare astazi…Esti sigur ca vrei sa o duci in poiana?
-Da! Vreau sa ma cunoasca cu adevarat…nu vreau sa ma mai ascund…daca stie adevarul, macar sa-l stie complet.
-Bine…imi iau cartile si plecam !Tu du-te sa te imbraci si pleaca sa o iei pe Bella.Nu-i corect vreau si eu o masina!!! Una a mea! Si Alice pleca vaicarindu-se.
M-am imbracat si am plecat spre Bella. Bella mea! Pe drum auzeam o conversatie dintre ea si Charlie,auzeam chiar si gandurile lui.
………. -Esti in continuare hotarata sa te duci la Seattle ?intreba el.
-Acesta era planul.
-Si esti sigura ca nu ajungi inapoi la timp pentru bal ? O nu-mi spune ca nu te-a invitat nimeni…Dar cum se poate sa nu vrea sa-se duca cu tine niciun baiat…ohhh
-Nu ma duc la bal,tata.
-Nu te-a invitat nimeni ?intreba el,incercand sa isi ascunda ingrijorarea.Mai bine nu ii spuneam direct..poate se simte jicnita…ce greseli pot sa mai fac!
-Fetele sunt cele care invita.spuse Bella in timp ce mai mult ca sigur se lupta sa nu se inroseasca.
-Oo!...O Bella nu-mi da asemenea vesti…nu are cum sa nu-ti placa nici un baiat!! E Imposibil! Mai mult ca sigur e vina cuiva si nu vrea sa-mi spuna…dar ce sa fac…e deja destul de mare ca sa mai implic in problemele ei…
Cat timp seful de politie Swan a plecat…Bella a fugit pe scari sa-si ia cartile si s-a uitat pe fereastra zambind ca si cum s-ar fi intamplat ceva neobisnuit ce a facut-o fericita luminandu-mi deja ziua…M-am lasat sa cred fericita presupunere ca eu eram motivul bucuriel ei.
Cand a intrat in masina am afisat un zambet care steam ca mai mult ca sigur o sa o “ameteasca” cum spunea ea, dar nu m-am putut abtine.
-Buna dimineata.Vocea imi era matasoasa si plina de dragoste …speram sa observe.Cum te simti astazi ? Am ramas cu privirea atintita pe cearcanele ei sperand sa o pot ajuta cumva sa doarma mai bine.
-Bine,multumesc. Tonul vocii ei ma facea sa cred ca eu eram motivul pentru care ea se simtea “bine”.
-Arati obosita. Ma intrebam ce o facea sa fie asa de stresata noaptea…
-N-am putut sa dorm,a marturisit ea,tragandu-si in mod automat parul peste umar pentru a se ascunde intr-un fel de mine ca un copil care a fost prins cand a spart ceva in casa.
-Nici eu n-am putut,am tachinat-o stiind ca nu o sa-I placa ,in timp ce am pornit motorul.
-Banuiesc ca ai dreptate.Probabil am dormit doar un pic mai mult decat tine. Spuse aproape inrosindu-se…ce dulce poate fi cand este tachinata….Bella mea.
-Pariez ca asa a fost. Am raspuns putin cam increzut.
-Deci,ce-ai facut aseara ? O nu….nu va scapa asa de usor. Am scapat un scurt chicotit.
-Nici o sansa.Azi e randul meu sa pun intrebari.
-A,da,corect.Ce vrei sa stii ?
Fruntea i s-a incretit.Nu-mi imaginam c ear putea ascunde , facandu-ma sa-mi doresc si mai mult sa-I pot citit gandurile.
-Care e culoarea ta favorita ?am intrebat,cu fata grava.
A dat ochii peste cap.
-Se modifica in fiecare zi.
-Care e culoarea ta favorita astazi ?
Eram destul de solemn sper sa nu o fi speriat.
-Probabil maro. Am incercat sa chicotesc putin dar am inceput sa rad zgomotos . Maro? Glumeste?
-Sigur ca da.Maroul este o culoare calda.Imi este dor de maro.Tot ce ar trebui sa fie maro-trunchiurile copacilor,pietrele,pamantul-e acoperit cu o chestie verde si moale aici,m-am plans eu.
Eram fascinat de mica ei izbucnire. Am ramas privindu-o cu ardoare in ochi.
-Ai dreptate.Maroul este o culoare calda.
M-am intinse spre ea,iute,dar cumva sovaitor,sa imi dau parul inapoi pe spate.Abtinandu-ma din rasputeri sa nu o sarut pentru ca ajunsesem deja la scoala.M-am intoars spre ea cand am tras masina in parcare.
-Ce muzica ai acum in CD player?am intrebat , putin cam sumbru de parca as fi cerut sa marturiseasca o crima. Imi placea ca incepeam sa avem macar ceva in comun , am scos cd-ul si i l-am aratat.
Ai schimbat Debussy pe asta ? Ma intreba oarecum contrariata.
Am continuat asa tot restul zilei.In timp ce am condus-o la ora de engleza,cand ne-am intalnit dupa spaniola,toata pauza de pranz de o ora,am discutat neincetat cu privire la fiecare detaliu important al existentei ei.Filmele care ii placeau si care nu,putinele locuri in care a fost si multe locuri in care voia sa mearga si carti,la nesfarsit despre carti.
Eram interesat absolute de orice detaliu ca ma facea sa-I cunosc personalitatea mai bine.Ii puneam intrebari destul de usoare care mai mult ca sigur I se pareau banale , dar cand inrosea la vreo intrebare imi dadea de inteles ca ar fi ceva de care nu ar vrea sa stiu asa ca de fiecare data cand se inbujora declansa un nou set de intrebari.
De exemplu cand am intrebat-o care e piatra ei pretioasa favorita si mi-a raspuns topaz fara sa se gandeasca.As fi continuat cu acea lista de intrebari pe care o urma sa I le pun daca nu ar fi rosit..Si,bineinteles,ca nu aveam sa renunte pana nu stiam motivul pentru care se jenase.
-Spune-mi,i-am ordonat el dupa ce puterea mea de convingere esua,pentru ca si-a tinut ochii in siguranta departe de fata mea.
-E culoarea ochilor tai astazi,a oftat,predandu-se,uitandu-se in jos la mainile ei in timp ce se jucam cu o suvita de par. Banuiesc ca,daca ma intrebi iar peste doua saptamani,o sa spun onix. Apoi ma privi ca si cum ma ruga sa nu ma supar pe ea ca ma iubeste asa de mult.O parte din mine aproape topaia de fericire si aproape ca m-am intins sa-I ating fata insa m-am oprit sa nu creada cumva ca as fi deacord sa tina asa de mult la mine.
-Ce fel de flori preferi ?am continuat.
La biologie a fost mai complicat.Am continuat cu interogatoriul pana cand domnul Banner a intrat in sala,tragand dupa el acelasi carucior cu aparate audio-video.Cand profesorul s-a apropiat de intrerupatorul de la lumina,am tras scaunul putin mai departe de ea sperand sa-mi fie mai usor sa ma abtin sa o ating.N-a ajutat. Imediat ce camera s-a intunecat,aceeasi scanteie electrica a reaparut,aceeasi dorinta de a intinde mana in spatiul mic dintre noi sa ii ating pielea calda,la fel ca ieri.
S-a aplecat inainte pe masa,sprijinindu-se barbia de bratele incrucisate,cu degetele ascunse sub marginea mesei,pe care le inclesta. M-am ridicat in liniste,apoi am ramas nemiscat,asteptandu-o.Am mers spre sala de sport in liniste,la fel ca ieri.Si,tot ca ieri,i-am atins fata fara nici un cuvant-de data asta cu podul palmei mele reci,mangaindu-o doar o data de la tampla pana la maxilar,inaite sa ma intorc si sa plec . Atat, nicio greseala in plus…

CONTINUARE….cap.13,partea 1, Midnight Sun,perspectiva lui Edward.
Sper sa va placa.Astept commenturile voastre.

Ti-am spus si pe mess ca imi place! :*
>< talentato!

duaa...e foarte frumos...imi place mult><
bravo:*:*:*

Aceasta este partea a 2a cap 13, sper sa va placa...



Am plecat spre ora de spaniola pe care o aveam cu Emmet.Ahhhh…chiar n-am chef de glume.Bella e in echipa cu Mike Newton…de departe cea mai enervanta fiinta din liceu …nu pot s-o inteleg…ce oare vede la acel Cullen…bine..nu zic ca nu arata bine dar uneori mi se pare ca ar fi un monstru deghizat…de abia am reusit sa-mi transform rasul in tuse desi ma indoiesc ca cineva s-a lasat pacalit…
Ce e asa de amuzant….??? Vreau si eu sa stiu.. Nu fi egoist! Gandi Emmet printre injuraturi.
-Un coleg are prea multa imaginatie neconstructiva!am suierat eu fara sa auda nimeni.Uneori chiar si Mike are straluciri de inteligenta.
-Edward , ¿Puede usted decirme cuál es la respuesta a la pregunta?( imi poti sapune care este raspunsul la intrebare?).
- Sí,( da) dandu-I raspunsul dorit direct din mintea ei.Intotdeauna cand cred ca l-am prins ca nu stie raspunsul, el ma surprinde oferindumi o explicatie intr-o spaniola chiar mai buna decat a mea…Ma mir cum de si-a dat seama de abia acum…
Imediat ce s-a sunat am plecat din clasa, cu o viteza putin neobisnuita pentru oameni…ce ma pot enerva aparentele!Frate , mai incet ca nu arde nimic,sau poate …si mintea lui Emmet se umplu cu imagini cu Bella certandu-ma ca am intarziat, iar apoi incepu sa rada cu pofta…Cum spuneam mintea lui Emmet este ca un lac limpede in care nu m-am sintit niciodata ca un intrus, ci ca un musafir…
Am ajuns inaintea ei. Imediat a iesit si Bella cu un zambet ce aproape imi facu inima inghetata sa salte de entuziasm si fericire….iar apoi am continuat cu “interogatoriul”cum ii spunea ea.
Acum ii puneam niste intrebari diferitela care mi s-aparut ca i-ar fi destul de greu sa raspunda.Doream cu ardoare sa stiu de ce anume ii era dor de acasa,insistand sa-mi descrie orice lucru cu care nu eram familiarizat,din motive evidente : soarele.Am stat ore intregi in fata casei lui Charlie,in timp ce de intuneca cerul si ploaia curgea in jurul nostru intr-un potop fara sfarsit. A incercat sa-mi descrie lucruri imposibile precum mirosul creozotului,amar,usor rasinos,dar totusi placut,sunetul inalt,ascutit al greierilor in iulie,goliciunea matasoasa a copacilor si chiar marimea cerului, alb-albastru dintr-un orizont in altul,abia intrerupt din loc in loc de muntii nu prea inalti,acoperiti cu piatra vulcanicca vinetie.A incercat sa-mi explice de ce era atat de frumos pentru ea-sa justifice o frumusete care nu depindea de vegetatie rara,tepoasa,care deseori parea parea pe jumatate moarta,o frumusete ce avea de-a face mai mult cu forma expusa a pamantului,cu vaile rotunde si superficiale dintre dealurile abrupte si cu felul in care acestea se umpleau de soare.Pentru un moment a constientizat ca isi folosea mainile in timp ce incerca sa descrie acest lucru,fapt pentru care mi-am innabusit un chicotit in sinea mea stiin ca daca o voi intrerupe numi va maid a niciun fel de detalii.
Incercam sa o fac sa se simta confortabil folosindu-mi vocea matasoasa si plina de dragoste pentru ea punandu-I intrebari soptite in lumina vaga a furtunii.O ascultam memorand fiecare raspuns de al ei in timp ce a descris in amanunt camera sa “aglomerata” de acasa cum ii spunea ea.
M-am privit lung in timp ce ma uita absent prin parbriz.Inca ma mai fixa cu privirea,cand m-am intors sa-I explic de ce era asa important pentru mine.
-E cel mai sigur moment al zilei pentru noi,i-am spus parca raspunzand la intrebarea nerostita din ochii ei.Cel mai usor moment.Dar,intr-un fel,si cel mai trist,intr-un fel...sfarsitul unei alte zile ,reintoarcerea noptii.Noaptea e atat de previzibila,nu crezi?
I-am spus cu un zambet melancolic.
-Mie imi place noaptea.Fara intuneric,n-am vedea niciodata stelele.S-am incruntat.Nu ca le-am vedea prea mult aici.
Ce ironic! Eu ma plang de eternitaea mea si ea matrezestedin melancolia mea cu o simpla replica privind parerea ei despre noapte.
Ce repede mi-a creat buna dispozitie! Bella mea…medicamentul meu numarul 1in orice fel de situatie.
-Charlie va fi aici in caateva minute.Asa ca,daca nu vrei sa ii spui ca vei fi cu mine sambata...Am ridicat o spranceana in speranta ca imi va da un martor dar n-am eu norocul asta nu-I asa?
-Mersi,dar mai bine nu.Si-am strans cartile,dandu-si seama cat de intepenita era pentru ca statusem nemiscata atat timp.Va exista un moment al vietii mele in care nu-I voi face rau cu simpla mea prezenta?gandeam eu cu amaraciune.Deci,e randul meu maine ?
-Cu siguranta,nu ?Chiar credea ca scapa asa de usor? Ti-am spus ca n-am terminat,nu ?
-Ce altceva mai e ?Spuse cu o voce exasperata de parca nu mai avea ce-mi spune.
-Vei afla maine.am spus punandu-mi deja ordine in intrebarilepentru maine.
M-am intins sa ii deschid usa,iar apropierea mea brusca i-a facut inima sa palpite de frenezie.
Dar mana mi-a inghetat pe maner.
-Nu e bine,am murmura.
-Ce e ? m-a intrebat cand a vazut ca aveam maxilarul inclestat si ochii nelinistiti. Nu se poate. S-au intors. Baiatul asta are mult tupeu daca indrazneste sa o viziteze pe Bella. Daca ar afla Charlie...gandi Billy…
Cullen asta e un ciudat. Dar nu poate fi vampir. Tata a innebunit. Probabil varsta...dar oricum Cullen tot un ciudat ramane. Nu-mi place deloc. Nu vrea il vreau in preajma Bellei.Odrasla cainilor…cine ar fi crezut ca tocmai el vine..
Se uita la mine pret de o scurta secunda. Nu voiam sa o las sa plece dar acum…
-Inca o complicatie,i-am explicat mohorat.
Am impins portiera cu o singura miscare rapida,apoi am tras fulgerator ,aproape facandu-ma mic,departe de ea.
Ohhh doamne ce mie foame…parca azi trebuia savina Billy nu…ce m-a putut enerva zilele trecute cu povestile lui despre doctoral Cullen. Cu el nu m nimic dar cu baiatul….
-Charlie e dupa colt.I-am spus cu amaraciune in glas…as da orice sa pot fugi cu ea oriunde in acest moment.
Nu-mi place asta…Billy stie prea multe…am pornit motorul si cauciucurile au scartait pe pavajul ud.Volvo-ul meu a disparut din peisaj in cateva secunde.
NU vreau sa ma mai gandesc…Gata!!!...nu vreau sa-I mai aud…ma duc direct acasa …am nevoie sa stiu ca Bella e bine…ce ironie a sortie..eu un vampire de aprope un secol ii sunt recunoscator unui sef de politie ca are grija de centrul universului meu…

waw....imi place mult cum scrii;)))
astept next:D:D

Ideea mea:d sti tu unde:-j
Pff, am reusit si eu acum sa intru ca de abia acum am venit de la tara :-s
Sti ca imi place cum scri
Asteptam next:-*

Ok,deci am citit si eu...
...Si e super!:X
Mai continui,da???
Chiar te pricepi!:X
;)Go,girl!:X

Deci, acest fic va merge la arhiva din lipsa de activitate. Gabrielei nu ii merge calculatorul, deci nu va mai putea scrie cam o luna. Il pun la arhiva si cand va vrea sa il deschida din nou, imi va spune.

Fic mutat la arhiva.