Spitalul

Am auzit un bipait si am cascat ochii.
Aparatele de langa mine au luat-o razna imediat.
-Ce dracu!am zis speriat.Gwen!am inceput sa o zdruncin.Gwen!Gwen!Ajuuuuutor!Gwen!
Am apucat mecanismul de langa ea si am apasat pe el incontinuu...

Am mai linistit-o pe Eve si am decis ca Chad nu avea cum sa se descurce singur.
Asa ca am luat-o pe Eve de cot si ne-am strecurat in salonul cu pricina, unde l-am gasit pe Chad agitandu-se.
-CHAD! [i]am strigat. LINISTESTE-TE!
Am apasat pe un buton[il stiam de la TV] si bipaitul s-a oprit. Am rasuflat usurat.

Lumina devenea mai mare ,parca venea pe mine, era minunat,era minunat cu ea.Imi era cald,eram relaxata , tot ce stiam era ca sunt bine, era minunat!Imi placea la nebunie.Dintr-o data am auzit o voce pe fundal,care imi striga numele .Ce unde? Cine e acolo?M-a uitam in albul imaculat si in stanga si in dreapta nu vedeam pe nimeni.Cred ca era imaginatia mea,nu am mai bagat vocea in seama,si m-am concetrat pe lumina, pe cat de bine ma sinteam,nicio durere,am rasuflat usurata.

L-am vazut pe Cole cand a venit si a oprit bipaitul ala nenorocit!
-Cum ai facut mai?l-am intrebat plangand.Ma uitam cand la Eve,cand la Cole, cand la Gwen!Frate daca moare...
M-am oprit!

-Am vazut intr-un film, i-am raspuns sec. Si nu, nu moare. Daca mai zici asta te pocnesc!

-Ar fi cazul sa imi dai una!
Frica aia din oasele mele nu mai disparea!

Am facut un pas si i-am mai dat una in moaca. Era al doilea pumn pe care i-l dadeam intr-o zi. Era ziua mea norocoasa.
-E mai bine?

-Pe dracu!
Palma imi facu felinarele sa falfaie dar tot nu ma linisti.

-Gwen!m-am agitat imediat cand am auzit zgomotul acela.
M-am indreptat din spate si m-am lasat deasupra ei.
-Gwen?

Am ajutat-o pe Eve sa se puna intr-un scaun si am zburat si eu pana la pat, facand o rafala de vant care a facut niste fise sa zboare de pe dulapior.
-Gwen? am incercat si eu.

Auzeam voci, nu stiam cine era dar le-am raspuns.
-Da.Am zis soptit fara nici o tonalitate era, asa sparta si seaca.

-Vezi, mocofanule? Lui Cole ii raspunde.
Prost moment sa glumesc. M-am dat la o parte din calea lui, din doua motive. Sa nu ma pocneasca si sa aiba loc sa o imbratiseze/pupe pe Gwen.

Noroc ca se daduse din calea mea!La cati nervi aveam il pocneam serios...dar tot nu puteam!Ca mi-a aratat ca Gwen nu moare![=))]Mersi!i-am soptit.
-Gwen,sunt eu,Chad!am zis incet.Trebuia totusi sa proceseze informatiile.

-Chad?A sunat ca si cum am intrebat sau, chiar intrebam?.Ma durea capul ingrojitor.Imi vinea sa imi zmulg pielea de pe cap!Era foarte enervat,dar nu ma puteam prea misca.

-Gwen!
Am oftat cand i-am auzit vocea grea.
-Sunt aici!i-am zis masandu-i mana...nici nu stiam cat de grea putea fi situatia pentru ea.

-Ma bucur ca ti-ai revenit, Gwen! am soptit si m-am pus pe un scaun. Eram asa de obosit!
Am auzit un "Cole?" sau mi s-a parut? Prea tarziu. Deja alunecasem in lumea viselor.

Mi-am deschis complet ochii si m-am uitat la Chad.Imi vinea sa plang sa ii cer iertare, sa...am oftat si am scos cu greu un imi pare exstrem de rau pe gura.
-Imi pare rau Chad, am inceput sa mi se umezeasca usor ochii.

-Cole!am strigat.
M-am uitat in dreptul lui si...dormea!
-Halal moment ti-ai ales sa dormi!Dar ar fi fost totala lipsa de respect sa ma duc si sa ii strig "Wake up!" in urechi...ma ajutase cu mult mai multe decat ar fi trebuit!
-Nu!Nu esti tu cu nimic de vina!cand m-am intors catre Gwen avea ochii umezi.Shhh,stai linistita!

-E doar vina mea,am inchis ochii si am incercat sa-mi misc putin mainile sa mi pe pun usor la cap.Fara succes, nu puteam sa le duc asa departe mi le-am ridicat putin.
-E doar vina mea, vina mea, doar a mea,am zis in soapta dar sa ma poata auzi.

Ce sa ii fac ca sa nu se mai invinovateasca atat de mult si sa stea linistita macar odata?
-Nu esti tu de vina!i-am explicat si am sarutat-o.
Fin!
-Nu esti tu!am repetat cu patos, privind-o in ochii aia verzi.

-Ba da, daca nu eram eu, nu erai aici,eu nu eram aici, nu te mai deranjai sa fii aici am zis soptit,si spart.
M-am uitat prin camera,realizam ca eram la spital si aparatul tot pasaia, si ma enerva!

-Poti sa nu imi mai intorci vorbele?am rugat-o.Ti-am zis ca nu esti tu de vina si cu asta basta!

-Bine,am zis sec, minte cat vrei ,am zis spart.Am inchis ochii, nu i-am putut tine prea mult deschisi chiar daca as fi vrut sa-i vad fata, sa o ating, sa-i spun cat de rau imi pare ,dar nu puteam face nimic m-am ales cu un intuneric naspa si enervant!am oftat
-Esti bine? Eram ingrijorata.

-Pe mine ma intrebi daca sunt bine?am zis cu grijuliu.Sunt bine puiule!Mi-e greu sa te vad asa aici!

Am oftat.
-Vezi,superi din cauza mea...am zis usor.
-Da nu trebuie sa stai in picioare, am incercat sa-i fac loc langa mine,m-am miscat putin mai icolo.M-am uitat la locul gol.
-Te rog...fii langa mine.

Fata asta avea argint viu in ea!Am vrut sa o trag la locul ei dar am oftat si m-am asezat langa ea.
-Nu te mai gandi la binele meu!Tu trebuie sa te faci bine!am mangaiat-o pe obraz.

M-am intors pe o parte si mi-am pus capul pe pieptul lui.
-Multumesc, am murmurat, nu puteam sa il tin de mana ca aveam perfuzile alea pe mana,naiba!

-Ahhh,Gwen!Ar trebui sa stai cuminte!Avea atatea ace prin mana si se putea rani...putea sa isi perforeze venele si mai mult decat erau deja perforate.Voiam sa o tin in brate, dar nu cu pretul asta!Daca asta ar fi insemnat sa se raneasca nu il plateam!Preferam sa o astept.

-Sunt bine,am zambit usor.
-Esti aici,m-am cuibarit mai tare pe pietul lui.

Nu am suportat sa o alung si de data asta.Mi-am trecut bratele in jurul ei si am sarutat-o pe crestet.
-Puiul meu!am zis cu drag.

Ma saruta usor si i-am simtit zgarieturile!Am inchis ochii pentru ca stiam ca o doare si am continuat!
-Ce imi faci tu mie,puiule?

-Te ranesc?Am intrebat ingrijorata si am rupt sarutul

-Nu!am adaugat imediat prinzand-o gentil de barbia.Eu nu fac ce trebuie aici!

-Esti perfect! I-am zambit tandru si l-am sarutat dinnou,avand grija ca zagarieturile sa nu il deranjeze.

Da!Eu!Perfectiunea in persoana!I-am sarutat buzele din nou cu grija sa nu ii provoc si mai multa durere de cat avea deja!
-Te iubesc!

-Si eu te iubesc, nu am vrut sa rup sarutul , era prea perfect!
-Pentru cate am facut...esti aici, am zis printre sarutul sufocant! Era minunat.

-Te bat daca mai zici ca esti de vina cu ceva!am glumit.
Am pupat-o pe frunte si pe nas.

-Omoara-ma,l-am rugat.Aduc prea multa tristete,mi-am pus capul pe pieptul lui,parfumul lui dinnou imi invada narile,adoram parfumul asta.
-Esti minunat! am murmurat.