Spitalul

Am stat cu obrazul lipit de asfalt. Nu era bine deloc. Asfaltul parca imi intra prin pielea fetei si parca imi facea ranile de pe fata si mai adanci. Dar nu am indraznit sa spun nimic.
-Eve... Gwen... Du-te! am resuit sa spun.

-Sunt biiiiine!am pus accentul pe bine...o asistenta venea din 10 in 10 minute la ele.Si nu pot sa te las aici!Ce incapatanat putea sa fie!

Incepu din nou sa tuseasca si instinctul ma facu sa ma apropii de el.
Se misca putin si apoi gemu, incepand sa planga dupa aceea.
-Ti-am zis eu căposule!avea coaste rupe...

Inceta sa se mai miste si am simtit un junghi in inima...exact ca o mama care isi privea copilul ranit!
-Unde dracu e targa aia?am tipat.

Mi-am strans degetele in pumni si am asteptat asa.
-Am... pofta... de... cartofi... prajiti! am reusit sa spun, printre sughituri.

-Numai tu puteai cere asta!nu mi-am putut tine in frau impulsul de a rade...tara ardea si el avea chef de cartofi prajiti.
Mi-am dat ochii peste cap si am continuat.
-Daca ai coaste rupte nu mai vezi cartofi pana cand le lipesc astia la loc!

Am ranjit, dar nu pentru mult timp pentru ca ultima propozitie pe care a rostit-o m-a facut sa tresar dureros.
-Dar coastele mele n-au nim...
Am spus si cand am incercat sa imi misc bazinul, am icnit zgomotos.
Bine, bine, poate erau rupte... Putin!

-Mocofan, copil fara cerebel, planta agatatoare, copil copac!
Si cate nu i-am mai zis.
-Puteai sa stai tu fara sa te misti?
L-am certat ca o soacra.

-Mnu, am mormait.
Mi-am luat inima in dinti si am indraznit sa spun:
-Te rog frumos, ma ajuti sa ma ridic? Nu stau bine.

-Daca aud ceva trosnind rup de tot!i-am promis si l-am apucat de brate, ridicandu-l usor...
Nu voiam sa aud nimic trosnind ca nu eram oricum in stare sa rup de tot ceea ce a trosnit.

M-a ridicat de pe jos si am icnit din nou cand durerea m-a lovit. Nu a trosnit nimic, din fericire, dar m-a durut pana in suflet.
Cand m-am vazut sus, am simtit cum gleznele imi cedau si am cazut pe Chad, tinandu-ma de el sa nu cad din nou.
-Iarta-ma! am soptit. Te rog, iarta-ma!

Eram sigur ca asa se intampla!Imediat cum se vazu la inaltime ceda si cazu pe mine.
-Nu iti mai cere iertare pentru nimicuri de astea,ok?i-am cerut.Sunt aici sa te ajut!

M-am lasat sprijinit de el si cu capul pe umarul sau, am inceput sa plang din nou.
-Stii, Chad? am intrebat, printre sughituri. De ce macar nu va eliberati sa nu spuneti ca sunt un idiot care strica tot? De ce nu-mi spuneti? M-as simti mai bine decat sa stiu ca va ascundeti sentimentele si ca va fac sa suferiti.

-Esti un idiot!am zis imediat ce a terminat.Esti multumit?
Aveam o tona de ironie in mine si chiar nu aveam chef de intrebari de gen.
Nu ma gandisem o clipa ca el ar putea fi o povara pentru mine...nici o clipa.

-Da, am oftat. Mult mai bine.
Am mai stat cateva minute intrebandu-ma de ce nu mai venea targa aia.
-Crezi ca nu mi-am dat seama ca sunt mereu in situatii limita? Ca mereu solicit ajutorul vostru? Ca sunt o povara? Ca mereu sunt ranit? Ca mereu depind de cineva? Ma urasc, Chad!

-Tampitule vrei sa incetezi?Iti sparg eu mutra din nou daca nu te potolesti!Ce dracu?Ti-am reprosat noi vreodata ca stai in spatele nostru ca un ghimpe?Nu!veni raspunsul meu.Ti-am cerut noi sa dispari imediat ce ne-ai cerut ajutorul?Nu!am repetat.Ne-am purtat urat cu tine cand te-am vazut plangand?Nu mereu!Erai amuzant cateodata!am recunscut.Si eu am fost ranit...drace,de mult mai mutle ori ca el..Si am stat prin spitale de mi s-a luat!

-Dau conducerea spitalului in judecata!am scrasnit din dinti cand l-am vazut caznindu-se sa faca pasii aia mici.
Am aruncat privirea in fata ca sa ma asigur ca drumul e sigur si atunci i-am vazut.Doi asistenti imbracati in uniformele alea ale lor albastre, cu o targa si doua genti in mana tocmai treceau strada catre noi.
-Boii!am marait.

-Chad, fii cuminte, l-am mustrat.
Tipii au venit la mine si fara mila, l-au apucat de mijloc si m-au aruncat pe targa si am tipat cum n-am mai tipat de la 3 ani.
-Boilor! am tipat

Cu o cruzime nemaiintalnita il luara de langa mine si il trantira pe targa aia mult prea incomoda...Doamne ce semanam cu mama aici!Eram la fel de grijuliu ca ea!
Si le-a platit-o Darling al meu cu varf si indesat!
-Asa te vreau!am soptit si unul dintre ei se uita urat la mine.A stat un sfert de ora in strada!am explicat cu o fata de ingeras.

-Paisprezece, am mormait. Am numarat eu.
Mi-am intors capul dupa Chad, rugandu-l din priviri sa tina pasul cu astia doi, ca sa stea langa mine. Chiar nu vroiam sa fiu singur.

Off: si la dus?:x
On:
Simteam cum falcile mi se umflasera si nu numai.[nu ganditi pervers] Pleoapele imi erau grele si mi-era greu sa stau coerent. Am suspinat usor. Cum putusem sa o las pe Eve singura? Dobitoc, Cole!

M-am lasat dus pe targa pana la spital si imediat ce am intrat, am luat-o pe undeva pe unde Chad nu avea voie. Ma bagau la operatie!
-Chad! am gemut, speriat. Acum eram singur. Singur singurel.
Am auzit niste bipaituri si am simtit cum imi erau administrate niste aa=)) chestii care te fac sa adorm.
-Va rog frumos, am spus cu greu. Puteti sa vedeti daca e bine prietena mea? Stiti, este insarci...
Dar o asistenta idioata mi-a pus o masca pe fata si am simtit cum ma pierdeam.

L-am vazut pe Chad intrand.M-am uitat mirata la el.
-E totul ok? Of,damn it de ce mai intrebasem asta?Stiam ca nu era,si Cole nu era cu el, of doamne, nu am vrut sa ma gandesc la ce e mai rau.

-Nu e nimic ok!
vocea pe care o pregatisem inainte se sparse cand am vrut sa spun o minciuna si nu am putut sa mai continui!
-Nimic!S-a adeverit totul!

Am inchis ochii...si nu am mai zis nimic.I-am facut loc ca sa se aseze langa mine,pentru ca pe celalat pat statea Eve.
-I-a loc pe la noi...am oftat.

Plangeam amandoi!Cole al nostru era trei etaje mai jos in sala de operatii!Bietul de el!Singur,singurel!
-Viata de cacat!am rostit inecandu-ma.

off:pana la 11 si ceva nu mai intru...daca mai stai postam atunci pisiloi :*

off: pai eu cred ca mai stau, nu stiu :-??, ok ne auzim atunci. >:d<