Parcul Academiei

M-am oprit putin.
-Te dai batut? am ras putin.Zambind aratandu-mi dinti.
M-am uitat la el, mi sa facut putin mila si am trimis lianele in pamant de unde au venit.
-Gata,m-am uitat usor la mainile lui.

~Chad~
-Mer...multumesc!am raspuns buimac.
Ochii ei ma innebunira si m-au adus in starea de a vrea sa ii gust buzele.
M-am apropiat incet de fata ei si i le-am atins usurel.

L-am sarutat usor.Am inchis ochii si am ramas asa.
Era bine, mirosea fresh, un miros cunoscut,familiar.
M-am dezlipit putin si m-am uitat in sus la el.Eram mai mica l-a inaltime.

~Chad~
Era atat de firava, micuta de statura si cu o constructie finuta.
-Gwen...
I-am dat parul la o parte de pe fata si am zambit.

-Mda asa ma cheama , i-am zambit usor si am vorbit in soapta.Chicoteam usor.
I-am mangaiat putin fata.Era fina si pura.
Mi-am lasat capul usor pe pieptului lui.

~Chad~
Am imbratisat-o strans si am sarutat-o pe crestet.
-Stiu ca asa te numesti!am raspuns tandru.

M-am dezlipit usor de el.Am vrut sa ma uit la fata lui.
Ii zambeam.
-Hihi.Am chicotit usor si l-am sarutat pe obraz.

~Chad~
O sa dau de naiba!O sa dau de naiba!O sa dau de naiba!
-Trebuie sa ne intoarcem!i-am zis lui Gwen.

~Chad~
Am venit langa ea si am luat-o in brate.
-Cred ca nu trebuia sa te arunc in lac!
am zis ingrijorat, frecandu-i bratele ca sa o incalzesc.
-O sa iti pregatesc un ceai fierbinte ca sa iti treaca!

I-am zambit usor si l-am ciupit de obraz.
-Sunt binee.Am spus sec.Mi-am pus capul pe umarul lui.
-Poti sa ma lasi jos.I-am zambit.
M-am pus cu picioarele pe pamant, m-am uitat la culoarea ojei, era de un verde aprins.Am zambit.
-Hei, nu te poti transforma in nustiu ce pasare sa ajungem mai rapid?Am chicotit usor.

~Chad~
-Doar daca ma rogi frumos,Gwen!
am privit drept in fata neinduplecat.

Am oftat si m-am pus in fata lui uitandu-ma drept in ochii lui.
-Te ro... las-o balta am ras. Dupa am alergat in fata.
-Nu ma prinzi , am ras fugind ff tare.
-Ne vedem de unde am plecat am ras usor si m-am uitat in spate sa vad pana unde a ajuns Chad.

~Chad~
-Sa o crezi tu!
M-am transformat intr-o pasare si am ajuns in fata ei cand nici nu se uita.
-Bau!

Am picat pe jos.
-M-ai speriat .Am ramas serioasa.
-Auu.M-am ridicat usor si am mers, incet.Ma-m sters de praf.

~chad~
-Asta era si intentia mea!Sa te sperii!
Am alergat pana la ea si am luat-o in brate.
-Spune in ce vrei sa ma transform!

-Surprinde-ma.Am zambit usor.
-In ce vrei tu, dar eu trebuie sa fiu surprinsa.Am zis asta parca as fi fost o printesa cu accent britanic si am facut o mutra de printesa.
Am ras.

~Chad~
-Daca tot suntem printesa atunci un unicorn e de ajuns?
Cum am terminat de vorbit m-am si transformat intr-unul.
Si m-am lasat in jos ca sa o ajut sa se urce!

-Iuui.M-am urcat pe "unicornul" meu.Am zambit.
-Hai sa mergem, sa nu ne mai prostim.Am vorbit serios.
Incepu' sa fuga si intr-un sf. am ajuns la academie.Chad sa transformat intr-o pasare si am zburat pana pe balcon de unde am ajuns.

Am ajuns in parc, si am pus-o pe Eve pe banca noastra.
-Spune-mi, am zis, luand-o de mana. Ce s-a intamplat?

Mi-am pus mainile pe fata si am inceput sa plang hohote.
- Sunt insarcinata, am spus printre hohote.

I-am dat usor drumul si mi-am arcuit ciudat spatele.
-Esti... insarcinata... am spus.
Repetam ca un idiot fraza. Numai ca nu o intelgeam. Creierul nu reusea sa proceseze informatia.

- Da, am soptit si am plans mai tare. Nu stiu cum de s-a intamplat, am spus si m-am uitat cu coltul ochiului la el.

Mi-am intins picioarele pe banca si m-am cuibarit la pieptul lui, inca plangand.
- Sa... sa avortez?

Prima oara am crezut ca glumea.
-Cum sa faci asa ceva? m-am panicat. Nu! Eve! E copilul nostru! Nu! El nu are nicio vina! Nu merita asa ceva!
Sentimentele paterne si-au facut loc in inima mea si s-au imprastiat, intr-un mod placut.

- Nu-l vreau, Cole, am zis incepand sa plang mai rau. Cel putin, nu acum. Am 20 de ani, ultimul lucru pe care-l vreau e un copil!

-Stiu ca e prea devreme, am soptit. E mult prea devreme. Dar nu-l poti omori, Eve! E un simplu copil! Nu ai dreptul sa omori un copil in felul asta!
Dar... Doamne, daca erau gemeni? Daca voi avea doi Colisori in casa? O imagine scurta si-a facut loc in mintea mea.
http://www.frankwbaker.com/2193851-970467.jpg
=))

- Stiu! Crezi ca mie-mi convine ideea de a lua viata cuiva inainte de a se naste? am intrebat oftand.

Am dat din cap in semn negativ. Oricum nu o credeam in stare sa omoare un copil. Mai ales copilul ce reprezenta rodul iubirii noastre.
M-am cutremurat. Nu ma obisnuisem prea repede cu ideea de a avea un copil? Nu ma pripeam?
Am oftat si am strans-o tare la piept si am sarutat-o pe crestet.
-O sa trecem peste toate impreuna. Indiferent de imprejurari.
Cand mi-am dat seama ca vorbisem cu voce tare a fost prea tarziu sa mai retrag orice cuvant. Dar nici nu vroiam. Rostisem purul adevar.

- Bine, am murmurat si mi-am sters lacrimile.
Dupa cateva minute, am adaugat:
- Daca ma hotarasc sa-l pastrez... plec inapoi in Londra pana nasc...

-Desigur ca o sa-l pastrezi. L...Londra? De ce? Fara mine?
Ma panicasem rau si acum o strangeam tare la piept, de parca mi-era frica sa nu plece acum.

- Bineinteles ca cu tine. Adica... doar daca vrei sa vii.. Doar nu crezi ca ma plimb prin academie cu ditamai burta...

Aici avea dreptate.
-Asa e, am aprobat.
Am mai slabit stransoarea.
-Stiu ca nu e momentul potrivit, dar... Chiar stiam ca nu trebuia sa facem dragoste. A fost o prostie ca am acceptat. Sunt un idiot. Imi pare rau.

M-am uitat la el câş.
- De ce?
Apoi mi-am dat seama. Nu-i placuse...

M-am uitat surprins la ea.
-Cum adica de ce? Daca nu am fi facut dragoste, nu ai mai fi ramas insarcinata. E numai vina mea.

- Si ti se pare ca eu n-am vrut de fiecare data sau cum?
Ok... asta a sunat cam pervers...

-Nu asta spun!
Am clatinat din cap.
-Chiar daca vroiam amandoi, trebuia sa iau initiativa si sa spun ca nu e bine ce vrem. Stii bine ca nu am vrut la inceput. Dar nu m-am putut abtine!
Mi-am luat fata in palme si am inceput sa plang si eu, incet.
-E numai vina mea. Numai vina mea. Vina mea. A mea.

- Termini, te rog? Nu e vina ta! Si in plus, chiar mai conteaza cine e de vina?

Da, da, conteaza!
Am oftat.
-Nu vreau sa merg la academie.
Chiar nu aveam chef.