Parcul Academiei

- Ramanem aici, n-are nimic, am zis si mi-am pus capul in poala lui.
- Tati, am zis pufnind intr-un ras isteric.

Un fior mi-a strabatut corpul si am inceput sa tremur...
Tati, tati, tati....
-Mami, i-am soptit.

Am ras si m-am ridicat inapoi in fund si m-am dat aproape de el.
- Sa-ti spun drept... gandul de "mami" ma infioara la culme.

Am dat din cap zambind si m-am confesat:
-Nici "tati" nu suna foarte confrotabil in momentul de fata.
Am oftat si i-am pus bratul dupa talie.
-Nu stiu ce o sa ne facem. Eu habar n-am sa schimb scutece.

- Asa, si ti se pare ca eu stiu? am intrebat razand. Nu stiu, pisi, dar stai linistit, ne descurcam noi.

-Sper!
Mi-am trecut mana prin floace si am spus:
-Cum o sa-l cheme? O fi fata sau baiat? O fi cuminte? Cu cine o semana mai mult[sper ca cu tine]? Eve, ma simt derutat!!!

I-am cautat peste tot pe copiii astia si nu i-am gasit...Pentru ca nu cautasem unde trebuie!
In parc!
Si aveam dreptate!Era pe bancuta lor imbratisati!
-Ce faceti?am intrebat incet.

Inca aveam ochii inlacrimati amandoi, asa ca ne-am sters repede.
Am afisat un zambet sters, care se incerca a fi bucuros si am spus:
-Aaa, nu stiu.
Si chiar nu stiam. Nu stiam daca sunt fericit. Nu stiam daca sunt suparat. Nu stiam daca e bine ce s-a intamplat. Nu stiam nimic. Stiam doar ca eram derutat.
Am clatinat din cap si alt val de lacrimi mi-a inundat fata, val pe care nu am mai incercat sa il sterg de data asta.

Plangea!Se intamplase ceva cu Eve?Era bolnava?Brusc mi s-a taiat respiratia si am cazut langa ei pe bancuta.
-Dar ce e?Ce s-a intamplat?...Daca e vorba de ceva, contati pe mine!
intrebarile imi ieseau aiurea din gura, negandite, de-a valma asa.

Mi-am luat fata in palme si am spus, respirand sacadat:
-Vom fi parinti, am anuntat cu voce joasa.

-Huh?
Am intrebat socat.
-Wow!
Mi-am luat capul in maini si mi-am ordonat sa nu incep sa tip de... fericire?
Da!Asta era!Fericire!

Am clatinat din cap.
-Da.
Mi-am luat fata din palme si valul de plangeri au cazut:
-Ce ne facem? Suntem mult prea tineri! Nu stiu sa am grija de un bebelus! Niciunul din noi nu stie! Suntem pierduti! Si pe deasupra, Eve mai vrea si sa avorteze, am spus, uitandu-ma urat la "mami".

-Nu!In nici un caz!
am sarit ca ars.
-Tu nu faci asta nici sa ma impusti!Nu te las eu mami!
I-am facut semn cu degetul ca nu.
-Cole, cresc eu copilul daca nu vreti!

Am zambit. Macar el era de partea mea.
-N-o sa fie nevoie sa-l cresti tu, Chad! Cred ca am convins-o sa nu faca prostia asta, am spus uitandu-ma intrebator la ea. Oare chiar o convinsesem?
Am oftat.
-Si nu o sa ne mai vedeti pe aici 9 luni. Eve nu vrea sa stea la academie cat e insarcinata. Vrea sa mergem la Londra.

-Nu!Nu!Nu!Ce naiba voiau sa faca?Ce naiba credeti ca faceti?Eu pe cine mai ajut?
Nu voiam sa ii las sa plece!Nu!Nici in ruptul capului!
-Vreau sa fiu de fata cand se naste copilul!Ce nas lipseste de la nasterea finului sau?
m-am uitat curios la ei in asteptarea unui raspuns care sa-mi faca piciorul stang sa se opreasca din tremurat.

Am zambit.
-Te vom chema cand va veni momentul, am incercat sa il linistesc. Dar Eve nu vrea nici in ruptul capului sa se plimbe prin Academie cu burta pana in ceruri.
Cand mi-am imaginat-o pe Eve cu burta mare, o caldura imensa mi-a incalzit sufletul.

-bine!
am zis mofturos si am scos limba la ei.
-Macar de v-as fi vazut pe voi!Am pufnit si mi-am dus privirea in alta parte.Brusc toata fericirea mea o lua la vale.

-Chad, noi nu vrem sa suparam pe nimeni. Imi pare rau!
Pana la urma, Eve avea dreptate. Si inca una mare. Prea multi "imi pare rau" intr-o singura zi.
-Puteti veni oricand sa ne vizitati, am spus cerandu-i permisiunea lui Eve, iar aceasta a dat din cap in semn afirmativ.

-Si daca tot au fost momenentele dezvaluirilor am si eu sa zic!Simt ca explodez daca nu zic la cineva!
Cred ca rosisem naiba!Imi simteam obrajii marindu-se!
-Dar daca aud un cuvintel spus vin la voi in Londra si stau pe capul vostru noua luni de zile!

-Ce e? am intrebat, panicat.
Desi intr-un fel, chiar as fi vrut sa vina si el. Sa mai am si pe altcineva care sa ma ajute cu Eve. Dar mi-am tinut fleanca. Sigur "mamica" nu ar fi de acord.

-Si sa nu radeti ca acum chiar vin cu voi!
ii amenintam ca sa uit de rusinea care veni la suprafata.
-Sunt steril! [=))]
Eram pregatit sa fuuuuuuug cat ma tin picioarele imediat ce unul din ei incepea sa rada de mine.
Sa fug ca un las.

Am clipit des si am clatinat din cap.
-Imi pare rau. E un blestem sa nu poti face copii.
M-am surprins si pe mine insumni cu vorbele mele si am ridicat din sprancene.
Brusc, lumea mea s-a reconstruit pe jumtate.

Am inchis ochii cand a inceput sa vorbeasca asteptandu-ma sa rada, dar nu am simtit nici un semn de amuzament in cuvintele lui.
-Stiu!Imagineaza-ti cum e sa afli asta acum!Si voi v-ati gandit sa nu pastrati copilul!
venise mai mult ca un repros la gandurile lor de mai devreme!
Acum stiam ca nu aveau sa renunte la copil dar a fost de ajuns.

Am oftat adanc.
-Ce naiba spunem directoarei? Oricum nimeni nu a mai trecut pe la ore de ceva timp. Sigur s-a enervat rau. Cum sa-i spun"Stiti, m-am iubit cu pritena mea si acum asteptam un copil"?

-Si ce o sa va faca?
am zis senin.
-Doar nu o sa va dea afara din Academie!
Speram sa nu incerce ceva de genul asta ca ma tranformam in lup si o muscam.
Am dat din cap ca sa alung gandul asta si am continuat.
-Si stati linistiti!A avut si ea varsta noastra!Si de ce ne-a chemat aici?Nu ca sa ne ajute?

-Sa ne ajute sa ne controlam puterile. Nu sa ne invete folosirea unui prezervativ!

-Eee,drace!S-a intamplat!l-am linistit.O lasam de zeci de ori pe Alex gravida de cate ori nu am folosit porcaria aia!

-Apropo de Alex, am schimbat eu subiectul, ce dracu ai facut? Si nu ma lua pe mine cu "chestii". Scuipa tot. Si sa imi explici si mie cine e tipa cu care te mozoleai. Te rog frumos, am adaugat.
Am strans-o mai tare pe Eve in brate.

-Ce mama naibii sa iti expplic mai Cole?Nu o mai iubesc!Am realizat ca nu sunt chiar atat de iertator cu chestii minore ca culcatul cu alt tip!S-a culcat cu altul cat timp a fost plecata!Si am zis ca o iert!Ca nu e nimic!Dar e sa stii!E mai mult decat nimic!
am zis incruntat.

Am facut ochii mari si mi-am mutat privirea in pamant.
Un alt"imi pare rau" nu ar fi schimbat nimic. Erau asa de frumosi impreuna. Imi venea sa ii bat pe amandoi si sa le zic ca dragostea nu e asa de usoara.
Mi-am privit degetele si la un moment dat am spus sfios:
-O sa ne ajuti la alegerea numelui, da?

-Normal!
am zis entuziasmat din nou.
-Abia astept!

Am oftat usurat ca se mai inveselise.
Am ras kristalin[=))].
-SUNT TATIC! am tipat.
Cred ca vestea imi dereglase mintea. Nu mai eram intreg."o sa fiu", m-am corectat in gand.
M-am mai linistit si am inceputsa ma gandesc la viitor si sa ma imaginez schimband scutece.
Cand m-am trezit din visare, mi-am dat seama surprins ca mana imi alunecase pe stomacul lui Eve si ca il masam delicat. M-am oprit din masat cand mi-am dat seama ce faceam, dar nu mi-am indepartat mana.

Ii priveam fascinat.
-Ce frumosi sunteti, tontilor!
le-am zis si i-am luat intr-o imbratisare de urs.
-Cat va iubesc eu pe voi!

Am ridicat din umeri, razand si l-am imbratisat si eu.
-Darling, darling! Mi-ai lipsit, am continuat sa rad. Apropo, m-am incruntat brusc. Eve zice ca totul a fost ok, dar te intreb si pe tine. Cat timp eram... posedat... Am facut ceva rau? M-am certat cu cineva? Sa stiu sa-mi cer iertare macar, am oftat.

-Nu!Nici nu ai vrut sa ii spui lui Alex ca m-am sarutat cu Gwen!
Am zis ironic.
-Voiam sa te pocnesc!Si te pocneam daca nu interveneau fetele!

Am scos limba la el.
Stiam ca aveam sa regret mai tarziu, dar am spus:
-Totusi nu era chiar asa de idiot demonu'. Si eu as fi facut la fel.

-Da!
am sarit cu mainile in aer exasperat.
-Alex face prostioare si toti o apara!Chad face si el prostioare si sar toti in capul lui!Cum dracu!

-Nu apar pe nimeni, omule! am sarit si eu, exasperat.
Am mai mormait ceva inteligibil si brusc m-am simtit singur. Izolat. Rece.
Si apoi mi-am dat seama ca in explozia mea, imi retrasesem mana de pe burtica.
Am respirat adanc si cu mana tremuranda, de data asta cu voia mea, mi-am asezat o palma pe stomacul lui Eve.
Sentimentul de iubire si caldura mi-a revenit in corp si fara voia mea, am ranjit satisfacut.
M-am uitat la Chad cu ochi stralucind de fericire si am chicotit.

-Mocofanule!
i-am zis cu drag.
Darling al meu era tatic!Cat ma bucuram pentru ei.
-Un Colisor blond si imbujurat care sa alerge pe aici!Iuuuuui!
am batut din palme exaltat.

Am ras cu pofta si am spus:
-Sau o Colisoara.
M-am incruntat. Cum suna! In timp ce vorbeam, faceam cercuri pe burtica:
-O sa-mi lipsiti. Si...
Am dat sa spun si chiar atunci mi-am dat seama ca alinata de mangaierile mele[cred] plus faptul ca era obosita, Eve adormise cu capul in poala mea.
Am zambit si am spus cu voce mai joasa:
-In calitate de nas, o sa ma ajuti sa il/o schimb de scutec in primele saptamani, pana ma invat.
M-am uitat atent la el, sa-i vad mecla.