Parcul Academiei

Parcul Academiei. Multa iarba verde, bancute, o statuie frumoasa in mijloc, un lac in capatul parcului.

Lacul:

Bancutele:

Ne-am asezat pe bancuta de langa lac. Era o atmosfera asa romantica. Ma facea sa-mi aduc aminte de momentele petrecute cu fostul meu prieten. Dar nu, nu ma puteam gandi la el, pentru ca nu-l mai iubeam. In plus, el plecase. Erau doar amintiri frumoase.
Cand am auzit intrebarea lui Derek, m-am trezit brusc din visare.
-Ce cliseu, am spus si am inceput amandoi sa radem. Sincer, doar o persoana mi-a mai spus-o. Dar nu sunt asa sigura ca sunt. Multumesc.
L-am vazut ca ma privea drept in ochi, dar am simtit ca rosesc si am intors capul.

Doamnee, cum ma facea sa rad.
-Multumesc. Deci, spune-mi, cum ai ajuns aici? Presupun ca si tu, ca toti ceilalti de aici ai o putere.
Cred ca eram rosie ca focul, de asta schimbasem subiectul.

Presupun ca si el stia ca nu voi accepta.
-Daca sunt deprimata sau ceva de genul, promit sa te las, am zis abtinandu-ma sa nu pufnesc in ras. Dar chiar as vrea sa vad cum functioneaza puterea ta. Dar clar ca nu pe mine.
Cred ca era fermecator dinainte sa aiba puterea. Si ochii aia...doamne, ma indragostesc.

-Esti asa dragut. Unde te-ai ascuns tot timpul asta? am zis razand, dar sustinandu-i privirea. Puterea mea...ei bine. E mai degraba ceva natural provocat de ceva nenatural. Eu ma vindec de orice rana. Practic, sunt indestructibila. Dar eu nu imi folosesc puterea cand vreau eu. pur si simplu, stie cand sa se activeze.
Banuiam ca il tenteaza sa isi foloseasca puterea, dar eu stiam ca nu o va face. Nu cu mine. Intre noi era ceva......special.

-Da, este o putere uimitoare. Dar crede-ma, nu e asa usor. De la un timp, incepi sa nu mai simti durerea. Durerea aceea care ma face sa ma simt inca om, uneori dispare.
Incepusem sa fiu putin trista, si lasasem privirea in jos.
-Sa nu ne intristam acum. Deci, spune-mi, cum functioneaza? Chiar sunt curioasa.

Nu stiam ce se intampla cu creierul meu, dar simteam ca nu raspunde la comenzi. Am auzit intrebarea lui si cuvintele mele veneau din inima, nu din creier.
- Cred ca ai niste ochi superbi si ca esti foarte dragut. Cred ca sunt pe cale sa ma indragostesc.
Mi-am revenit instantaneu si mi-am amintit ce am spus. O, Doamne! Ma hipnotizase. Cred ca puterea mea regenereaza si amintirile.
-Ti-ai folosit puterea asupra mea. Mi s-a regenerat memoria. De ce ai facut asta?
M-am ridicat de pe banca si am inceput sa merg cat puteam de repede. Imi venea sa alerg. Punctul slab deja il aratasem.

Eram fata in fata, mult prea aproape. Nu am putut rezista sa nu imi odihnesc capul pe umarul lui. M-a imbratisat si nu puteam spune ca nu il iert.
- Te iert, cu conditia pusa de tine. Oricum, daca ai face-o eu as sti.
El stia sentimentele mele, dar eu nu le stiam pe ale lui. As fi vrut, pentru un moment, sa facem schimb de puteri. dar stiam ca nu se poate.

-Ma gandeam la inversarea puterilor noastre, pentru putin timp, am batut eu un apropo. Stii, sunt cam obosita si as vrea sa merg in dormitor. Pornim?

-Nici o problema. Ai inteles apropo-ul meu, am zis zambind si ridicand capul sa-l privesc in ochi. L-am sarutat pe obraz si ne-am continuat drumul catre dormitoarele fetelor.

Parea ca ne-am teleportat in parc, pe aleea viselor. Cand i-am auzit cuvintele, inima mea a inceput sa bata de 2 ori mai repede. Credeam ca-mi iasa din piept. Oricum, s-ar fi regenerat, deci nu era problema.
-Derek....eu...., am reusit sa soptesc. Nu stiu ce sa zic... Poate te gandesti ca ma las greu, dar nu vreau sa fiu iar ranita.

Mi-am ridicat ochii mirata si i-am sustinut privirea. Simteam ca e sincer. Dar cum puteam sa-i spun ca si eu il iubesc? Intr-un fel, mi-era teama. In altul, vroiam sa stie.
-Derek, si eu te iubesc. Ti-am simtit sufletul sincer de cand te-am cunoscut, desi nu detin o astfel de putere. Si daca vrei sa stii ce s-a intamplat in trecut, iti voi povesti. Si dreptul sa sti asta.
Un val de lacrimi incepeau sa-mi navaleasca in ochi, dar le-am oprit inchizandu-i si punandu-mi capul pe pieptul lui si imbratisandu-l. Era ca intr-un roman de dragoste, dinacelea pe care nu le uiti, oricat de usoara ar fi lectura lor.

Mult prea repede, sarutul s-a sfarsit. Mi-am deschis ochii si am simtit ca totul se aranjase intre noi. Mai era de povestit trecutul meu, pe care el trebia sa-l stie. Dar era tarziu si mi-am zis sa o lasam pe altadata.
-Mmm....Derek? Cred ca ar trebui sa mergem in dormitoarele noastre.

Am ochit bancuta care oferea cea mai frumoasa priveliste si ne-am asezat.
-Nu a fost nici orgoliul!Nu stiu exact!

Doamne ce banca a putut alege era asa frumos acolo .. ma furase peisajul ..
-Aaa ai zis ca nu este nimic de orgoliu , atunci ce a fost ? Vreau cateva raspunsuri , apoi daca vrei vreun raspuns de la mine ti`l voi da si eu . paream putin ca bat in retragere , dar sper sa nu ma las usor impacata ..

Interogatoriu?Parca eram din nou acasa cu ai mei!Uram asta!Dar trebuia sa ma sacrific!
-Ce vrei sa stii?am intrebat-o incercand sa par calm.Am luat o piatra si am aruncat-o cat de tare am putut in lac.

-De ce ai plecat ? Am facut eu ceva gresit , sau ti se pare ca sunt o tipa care vrea doar aventuri .. intelegi tu ? am pus intrebarile asa repede incat nici nu prea am respirat , sper ca a inteles ceva

Nu se simtea bine in postura asta!Imi puse intrebarile una dupa alta si ma bufni rasul!
-Iarta-ma!Ai fost amuzanta!Nu e vina ta!Eu sunt vinovatul!Nu am mai facut asta niciodata!Uite ca am spus-o!Eram un ciudat!Imi petreceam noptile in cimitir...nimeni nu voia sa fie iubita unui astfel de ciudat!

Dupa ce am pus intrebarile si mie mi se parea ca am fost hazlie
-Petreceri prin cimitire , eu obisnuiam sa ma duc pe la profi cu gasca si sa facem pe fantomele .. vremuri frumoase . Si chiar nu ai fost cu nimeni .. ? Pt porcaria asta cu cimitirul . Scuze ca intreb , curiozitatea ma omoara .. musca am folosit fraza lui de aseara , pt o gluma

-Da!In scoala in care am fost, ciudatii nu erau bagati in seama decat la fizica si la matematica pentru ca erau cei mai destepti!Si fetele nu cautau un baiat ca mine...erau vazute brat la brat cu cei mai frumosi din echipa de fotbal!

-Ahaa ma uitam la el cu o spranceana ridicata , nici eu nu stiu de ce ..
-Sa zicem poate voi mai pune intrebari am ras eu
-Ai si tu o serie de intrebari ?

-Ce intrebari as putea sa am?Aaa da...ce parere ai de mine?Dar sincer sincer!Chiar voiam sa stiu.Si sa nu indraznesti sa minti pentru ca imi voi da seama!

-Esti un super tip , de cand m`am despartit de Jeremmy nu am mai cunoscut tipi ca tine adica multi imi vroiam mai mult banii decat pe mine .. si tu ce sa zic esti super, chiar daca unii te cred ciudat mie imi pari mai unic si special asa , nu ca tori ceilalti .. l`am privit usor indecisa , iar apoi m`am uitat la mana lui , era undeva departe de mine

I-am simtit privirea...imi cerceta cicatricile de pe incheieturi...
-Nu vreau o fata pentru bani!Am si eu destui si nu pot face nimic cu ei daca nu ma simt bine ca un om bogat!

-Mi`am dat si eu seama .. nici nu am insinuat asa ceva
-Tu ce parerea ai despre mine ? Crezi ca sunt genul ala de tipa pitii cu multi bani care poate avea orice baiat isi doreste . Vezi ca am niste puteri .. deci cred ca vei fi sincer am zambit larg , ma simteam mai bine acum