Capitolul 9 - Liceul
Alice era foarte fericită că mai organizase încă o nuntă.
Oh, Alice, o să ne înnebuneşti într-o zi. Sper să nu fie prea curând. - Corina, hey, putem vorbi puţin? am întrebat-o.
- Sigur. Stai o secundă.
Am pornit împreună spre o poieniţă apropiată şi am întrebat-o:
- Corina, Demetri ţi-a dat vreun indiciu unde vă veţi duce în luna de miere?
- Ce lună de miere? zise uimită.
- Adică să vă duceţi undeva după nuntă...nu ştiu unde şi mă gândeam că tu şti.
Totuşi era puţin probabil...Ah, fraieră, fraieră! - Nu...nu mi-a spus nimic.
- Bine...scuze că te-am reţinut.
- Nicio problemă. Hai să ne întoarcem acasă.
- Bună idee.
Am pornit cu paşi repezi spre casă. Pomii erau acoperiţi cu zăpadă pufoasă, râul era îngheţat, iar câteva căprioare încercau să îşi găsească de mâncare.
Nu prea sunt şanse acum, căprioarelor... am gândit.
- Renesmee, zise Corina, tu ai fost în luna de miere?
- Nu. Nu am apucat. Ne-am căsătorit foarte repede şi Volturii au venit după două zile. Nu am avut când. Poate...poate o să apucăm.
- OK. Îmi pare rău să aud asta...
- Tu nu ai nicio vină, stai liniştită.
Mai aveam câţiva paşi până ajungeam în casă şi l-am văzut pe tata stând pe verandă.
Vrea să discute ceva cu mine, pun pariu. - Renesmee, Corina, aici eraţi!
Dar unde credeai că suntem? - Renesmee, trebuie să îţi spun ceva.
- Ce?? Ce s-a întâmplat?
- Vei merge la liceu. Directoarea a aprobat să începi chiar de săptămâna următoare. Nu e tare?
Liceu. Eu. Liceu. Eu. Liceu. Eu. Nu sună bine...Nu e tare. Doar dacă...dacă vine şi Jake cu mine. - Nu sunt sigur că vrea, Renesmee...pe el nu îl pot obliga. Dar pe tine da, zise şi îmi aruncă o privire amuzantă.
- Oh, Doamne. Dar ştiu mai multe decât toţi elevii cu care o să fiu în clasă! Ce rost mai are?
- Aşa poţi cunoaşte şi tu persoane noi, poate îţi faci noi prieteni.
- E destul să o am pe Corina. E prietenă mea cea mai bună. Te rog, tată? am spus şi i-am aruncat priviri de căţeluş.
Te rog! Te implor! - Nu. Te vei duce la liceu, cum am mai spus. Vom merge şi noi cu tine.
- Ce?
Şi de abia acuma îmi spune...Of. - Bine atunci. Dar îl întreb şi pe Jake. Poate...vine şi el.
- Du-te şi întreabă-l.
Deja şti că o să spună da, tată, aşa că oricum nu mai are rost. Am intrat în casă şi l-am căutat pe Jake. Nu era nicăieri.
- Hey, Alice, l-ai văzut din întâmplare pe Jake?
- Nu. Nu era cu tine?
- Nu...eu am fost cu Corina...am discutat ceva cu ea...aaa stai! Vroiam să te întreb, unde se vor duce în luna de miere? Hai, Alice, ştiu că tu şti!
- Eu? Eu nu ştiu nimic. Oh, bine, m-ai prins.
- Spune TOTUL.
- Demetri a plănuit o excursie prin Europa şi câteva săptămâni în Hawaii. Nu e grozav?
- Da...e grozav. Mă bucur pentru ei.
- Şi eu.
- Deci zici că nu l-ai văzut pe Jake, nu?
- Nu. Poate îl găseşti sus.
- Bună idee.
Am fugit spre scări şi le-am urcat rapid. M-am dus în camera lui şi nu era nimeni.
Unde o fi băiatul ăsta? am gândit.
Am căutat şi în camera mea şi l-am găsit acolo; stătea în mijlocul patului şi privea în gol.
- Jake...eşti bine?
- Renesmee. Hey. Sunt bine. Doar...mă gândeam.
- La ce te gândeai? l-am întrebat curioasă şi m-am aşezat lângă el.
- La noi...la familia noastră.
Ştiu şi eu sentimentul... am gândit.
- Jake,am zis, tata mă obligă să merg la liceu. Ai vrea să vi cu mine?
A stat o secundă şi s-a gândit.
Spune da, spune da, spune da! Nu mă lăsa singură...Optimistă, optimistă... - OK.
- Yeeee! Mersi Jake că faci asta pentru mine. Te iubesc.
- Şi eu te iubesc, Nessie.
Am început să îl sărut, dar un zgomot mi-a acaparat atenţia. Era Emmett.
- Întrerup ceva important, porumbeilor? zise amuzat.
- Pleacă, Emmett, zise Jake.
- Chiar nu-mi place să întrerup chestii importante, dar Edward vrea să fiţi jos. Amândoi.
Acum s-a găsit şi el? - Bine, venim. Ia-o înainte.
L-am văzut pe Emmett cum a plecat din cameră şi l-am sărutat din nou pe Jake.
- Hai acum să mergem, că e de rău dacă nu.
Am coborât repede scările iar în mijlocul lor stătea familia mea. Toţi, mai puţin invitaţii, Corina şi Demetri.
- Unde e toată lumea? am întrebat.
- Au plecat acasă invitaţii. Iar Corina şi Demetri...Ei bine, acum pleacă.
- La revedere! ziseră Corina şi Demetri în acelaşi timp.
Am alergat la ea şi i-am spus:
- Să nu cumva să mă uiţi, ai înţeles?
- Nu te uit, Renesmee. Niciodată.
- Aşa. Păi...lună de miere frumoasă.
- Mulţumim, spuseră amândoi.
I-am văzut cum au ieşit pe uşă şi m-am aşezat pe canapea.
- Deci, tată, ce vroiai să discuţi cu noi? l-am întrebat.
- Jake, tu vrei să mergi la liceu?
- Sigur. Pentru Nessie, fac orice.
- Bine. O să merg şi eu, Bella, Alice şi Jasper. Şi bineînţeles, voi.
Ura! Ura! Ura! - Acum să vă spun ceva, zise bunicul Carlisle. Edward şi Jacob, sunteţi fraţi, Bella şi Renesmee, voi sunteţi surori, iar Alice şi Jasper, ca de obicei. Sper că m-am făcut înţeles.
Am dat cu toţii din cap, în semn de aprobare.
Zilele au trecut repede, fără a face ceva important. Alice ne pregătise la toţi ţinutele pentru şcoală: m-am îmbrăcat repede cu pantalonii kaki şi bluza violet, mi-am luat ghiozdanul şi am pornit spre maşină cu Jake. Tata şi mama erau deja acolo aşa că ne-am urcat şi am pornit.
Tot drumul spre şcoală m-am gândit cum o să fie...toată lumea care se va uita ciudat la părinţii şi unchii mei... şi la mine cu suspiciune. Jake era mai normal ca toţi.
După câteva minute, am ajuns. Era o clădire mare, vopsită într-un galben pal, cu geamuri uriaşe. Părea renovată recent şi avea o curte mare.
- Liceul Carteburry, zise tata. Nu e frumos?
Mă gândeam la ce s-a referit când a zis frumos. La detalii, la structura clădirii ...
- La tot, Renesmee, îmi răspunse tata la gânduri.
- Oh. Da...e minunată.
Şi chiar avea dreptate; clădirea arăta foarte frumos, la fel şi tot ce o înconjura.
Am pornit spre intrare, unde erau o grămadă de elevi de clasă a 9-a.
Clasă a 11-a, venim... am gândit cu puţin entuziastm.
- Nessie, pe aici.
- Oh, bine.
Ups, direcţia greşită, am gândit.
Am intrat în clasă; era vopsită într-un alb şi avea mărimea unui sfert de teren de fotbal.
O, Doamne! Ce mare poate fi... - Fişele voastre, vă rog.
I-am prezentat fişa mea domnului Kasun ( profesorul de matematică ) şi m-am dus la una din cele trei bănci libere. Am ales să stau cu mamă, ca să nu fie suspiciuni.
Ora a trecut repede, ca toate orele de altfel. Penultima oră era sport; şi îmi plăcea la nebunie. Mama nu era bună înainte la asta, dar acum era mai graţioasă şi decât Alice.
Scuze, Alice, dar ăsta e adevărul. Ultima oră era biologia, dar domnul Flychart era aşa de plictisitor, încât nu prea am dat atenţie orei lui. Mă gândeam la ce o să fac când o să ajung acasă...
Teme, munţi de teme, teme, teme, iarăşi teme şi nu mai rămâne nimic altceva de făcut. Ora s-a terminat repede şi de abia aşteptam să ajung acasă.
Casă, dulce casă... am gândit în timp ce mergeam spre maşină. Ne-am urcat cu toţii şi în câteva minute am fost din nou acasă.
În sfârşit ! Cum am coborât din maşină am alergat spre casă. Bunicul şi bunica stăteau în sufragerie şi discutau.
- Renesmee, cum a fost ziua ta? mă întrebă Carlisle.
- Bună! am reuşit să zic şi am început să urc scările. Am aruncat ghiozdanul în colţul camerei şi m-am dus în baie. Simţeam ca dacă nu fac un dus o să explodez. Mi-am dat hainele jos de pe mine şi m-am băgat în cabină. Mi-am dat cu gelul de duş preferat şi după 10 minute, am ieşit. M-am înfăşurat într-un prosop şi m-am dus să îmi găsesc ceva de îmbrăcat în garderoba de câţiva metri pătraţi. Am ales nişte pantaloni trei sferturi şi un tricou roşu. După ce m-am îmbrăcat am coborât jos şi toţi erau adunaţi în jurul lui Carlisle.
- S-a întâmplat ceva? am zis panicată.
- Nessie, linişteşte-te, nu-i nimic rău. Discutam doar despre prima zi de şcoală.
- Aaa. Păi, mă primiţi şi pe mine?
- Sigur, zise bunicul.
Am stat aşa câteva zeci de minute, dându-mi seama că se face tot mai târziu.
- Eu trebuie să îmi fac temele...Jake, vii?
- Sigur. Chiar dacă urăsc temele.
Am mers amândoi în camera mea, care avea două birouri. Am început cu matematica; eu eram mai bună decât Jake, dar la biologie mă întrecea. O oră mai târziu, eu îmi terminasem toate temele iar Jake era aproape de sfârşit.
- Jake, după ce termini şi tu temele, vrei să mergem să vânăm? l-am întrebat.
- Da...mi-e o foame de lup. Mai dă-mi cinci minute.
- Cinci doar! Ai grijă...dacă depăşeşti, te las nemâncat.
Am început amândoi să râdem la auzul vorbelor mele, iar după fix patru minute şi 42 secunde, Jake a terminat.
- Ha! Cine e cel mai tare? Cine e cel mai tare?
- Cu siguranţă nu tu. Haide.
Am coborât scările şi am luat-o prin spate. Terasa era îngheţată; exact ca şi râul. Munţii nu se mai vedeau, dar luna răsărise de câteva minute.
- Nu-i aşa că e frumoasă? am şoptit.
- Nu mai frumoasă ca tine. Nu e bine să faci comparaţii de acest gen, doar şti.
- Dacă spui tu, am zis uitându-mă în continuare la lună.
- Renesmee, hey, mai vânăm sau nu?
M-am trezit din visare şi am dat din cap.
- Da, da , haide.
Jake s-a transformat şi am pornit spre locul de vânătoare. Câţiva elani şi 2 căprioare încercau să îşi găsească de mâncare, la fel ca şi noi. Păcat că ei trebuiau să fie cina.
M-am năpustit asupra unui elan; era aşa de delicios în comparaţie cu căprioarele! Mă săturasem, Jake la fel. Am decis să ne întoarcem acasă.
Când am ajuns iarăşi pe terasă, m-am uitat din nou la lună. Jake încă nu se transformase şi începu să urle.
- Jake, eşti lup şi eu nu ştiam?
Pufni. Nu era nici lup, nici vârcolac. Era cel-care-îşi-schimbă-forma. Ce cuvânt lung!
În câteva secunde s-a transformat şi am intrat împreună în casă. Alice dansa prin cameră, iar părinţii mei discutau despre ceva. Am încercat să îmi dau seama despre ce, dar fără succes.
- Mamă, tată, am venit.
- Renesmee, stai jos, te rog.
- S-a întâmplat ceva? am întrebat suspicioasă.
- De fapt, chiar s-a întâmplat. E vorba despre un băiat de la şcoală. Are suspiciuni cu privire la noi. Cred că ştie ce suntem.
- Nu se poate.
- Ba da, Renesmee, chiar se poate. Trebuie să ne asigurăm că nu află adevărul.
- Sigur...dar ce putem face?
- Trebuie să nu îi dăm motiv de suspiciune, să ne purtăm cât mai normal cu putinţă. Sper astfel să nu îşi dea totuşi seama. Va trebui să ne mutăm iarăşi...
- Nu! Trebuie să îl facem să creadă altceva. Nu plec de aici.
Toţi au aprobat spusele mele. Eram totuşi sceptică; de ce se bagă acel băiat unde nu trebuia?
- Pentru că îl interesează asta, răspunse tată gândurilor mele. Cercetează vampiri,vârcolaci şi alte creaturi. Cum am putut fi aşa de orb?
- Tată, nu e vina ta.
- Da, Edward, mă aprobă mama, nu e vina ta.
Am decis să mă duc la culcare; fusese o zi aşa de obositoare încât nu mai puteam ţine ochii deschişi. M-am dus în baie, am făcut un duş, m-am spălat pe dinţi şi m-am urcat în pat. Am adormit imediat...
- Trezeşte-te, somnoroaso!
- Hm, ce, cum? am zis.
- E timpul să te scoli. Avem şcoală, dacă îţi aminteşti, spuse mama.
- Nu contează...prima oră e matematica...pot să mă lipsesc de ea.
- De fapt nu poţi. Tatăl tău mi-a spus că va da un test surpriză.
- Ce test? Oh, nu! Bine, mă scol.
M-am dus în baie, m-am spălat pe faţă şi pe dinţi, m-am îmbrăcat decent şi am coborât în sufragerie. Toţi membrii familiei mele stăteau acolo, mai puţin o persoană, Felix.
- Unde e Felix? am zis.
- Hm...Felix...chiar...unde o fi? Aaa, Felix, da. Pe terasă.
- Ce face pe terasă? am întrebat suspicioasă.
- Nu ştiu. Se gândeşte la Demetri. Îi lipseşte. Dar se bucură pentru el şi Corina...
- Aa, ok. Hai să mergem.
M-am urcat în maşină.
O nouă zi de şcoală...şi de abia e a doua, am gândit puţin descurajată.
Tata avusese dreptate; domnul Kasun ne-a dat un test, dar a fost foarte uşor. Orele au trecut cu repeziciune. La cantină nu fusesem cu o zi înainte, aşa că aici mă aşteptam că toţi să se uite la noi.
Mda, ce-mi mai place mie atenţia asta... am gândit.
Şi chiar nu îmi plăcea; să se holbeze toată lumea la tine din cauza frumuseţii tale mi se pare puţin exagerat...dar cred că dacă aş fi fost om aş fi făcut la fel.
Mi-am luat jumătate de pizza şi o cola, iar Jake la fel. Părinţii mei şi-au luat o salată, ştiind totuşi că nu pot mânca. Eu am înfulecat din pizza, de aceea am terminat-o foarte repede. Jake m-a urmat îndeaproape.
Ce bine că s-a terminat şi ziua asta... am gândit în timp ce urcam în maşină.
Cum am ajuns acasă, m-am îmbrăcat în ceva comod, am mers cu Jake la vânătoare şi după aceea ne-am făcut temele împreună.
- Ness, şti răspunsul la întrebarea doisprezece? mă întrebă el.
- 26, i-am răspuns.
- Mersi. Hey, Ness, crezi că băiatul ăla a mai suspectat ceva?
- Sper să nu...nu vreau să nu mutăm. Nu vreau probleme din cauza lui.
- Vrea cineva?
- Stai aici, mă duc până jos. Vreau să vorbesc cu Felix.
- Bine.
Am coborât pe scări şi m-am uitat în sufragerie după Felix; nu era.
- Mamă, Felix e tot pe terasă?
- Da. Cred că se uită la lună...e aşa frumoasă...
- Am observat şi eu. Mersi de informaţie.
Am fugit până pe terasă; Felix părea foarte liniştit, admira luna.
- Frumoasă, întradevăr, am zis.
- Hey, Renesmee.
- Hey, Felix. Eşti bine? Am observat că stai foarte mult timp aici.
- Sunt bine...doar mă gândeam cât de norocos este Demetri...că a întâlnit-o pe Corina. Mi-ar place şi mie să găsesc persoana potrivită.
- O să vină şi vremea ta, Felix. Poate mai devreme decât crezi.
- Sper şi eu.
- Nu vi în casă? Se face cam frig.
- Nu pot simţi frigul, ai uitat? zise cu amuzament.
- Aa, uitasem. Se pare că matematica îţi smulge şi ultimii neuroni pe care îi ai, am zis şi am început să râdem.
- Aşa se pare, aprobă el.
- Eu mă duc înăuntru. Trebuie să termin temele. Mă găseşti la mine în cameră dacă nu ai cu cine să discuţi.
- Desigur. Eu mai stau puţin să admir luna. E minunată în seara asta.
- Da, am observat. E mai frumoasă ca de obicei. Pa, Felix.
- Pa pa.
Am urcat din nou în camera mea; Jake luase avânt, mai avea puţin şi termina.
- Hey,nu e corect! Tu ai avut mai mult timp decât mine.
- Aşa e, dar am profitat de el la maxim, îmi zise şi începu să mă sărute.
Am continuat aşa toată seara; numai teme. Am ieşit cu Jake să mâncăm şi nu am găsit decât căprioare.
Oh, nu! Nu vreau căprioare...Dar nu am ce face. Trebuie să mă hrănesc. Deşi nu îmi mai plăceau căprioarele, nu am avut de ales. După abia două m-am săturat cu adevărat.
- Hai acasă, Jake.
Am pornit spre casă cu paşi repezi, vrând să ajung cât mai repede în pat. Am făcut repede un duş, m-am pus în pat şi nici nu ştiu când am adormit...
La ora şase jumătate, m-am trezit.
- Ce o fi cu mine ? Niciodată nu mă trezesc singură. Ciudat rău.
M-am dus în baie şi am început să mă pregătesc. M-am îmbrăcat cu o bluză gri şi cu blugii mei preferaţi. Mi-am luat ghiozdanul şi trenciul şi am pornit spre şcoală.
Ajunsesem cu mult mai devreme; curtea şcolii era aproape goală. În clasă, a venit domnul Kasun, am am vorbit cu Jake. Părea obosit de obicei.
- Jake, nu dormit azi-noapte? l-am întrebat .
- Am dormit...nu prea mult...am avut nişte vise...
- Vise cu ce? Despre ce?
- Volturii...nu contează, nu e nimic important.
- Nu mai pot să ne facă nimic acum.
- Ai dreptate, dar tot îmi dau fiori când mă gândesc la ei.
Orele au trecut ca de obicei, foarte repede. La cantină, însă, am avut o mare surpriză. La masa la care stătusem cu o zi înainte, acum stătea băiatul care ne suspecta pe noi.
Ne-am uitat unii la alţii şi ne-am îndreptat spre masă.
Sper să nu îşi fi dat seama...Sper să nu îşi fi dat seama..., am gândit în timp ce păşeam pe gresia prea rece pentru picoarele umane.
- Bună. Eu sunt Andrew. Andrew Steward.
- Bună, Andrew. Noi suntem Edward, Bella, Renesmee, Jacob, Alice şi Jasper.
- Frumoase nume, apreciă el.
- Mulţumim.
- Aş vrea să discut ceva cu voi. Se poate?
M-am uitat la mama; vedeam cum a impiertrit.
- Sigur, zise tata aproape bâlbâindu-se. Poţi să ne întrebi ce vrei.
- Luaţi loc. Îmi place să vorbesc cu o persoană la aceeaşi înălţime.
- Oh, scuze, nu ne-am dat seama.
Ne-am aşezat jos şi parcă vedeam ce o să se întâmple. Mă uitam la Alice şi ştiam ce văzuse.
- Trebuie să vă spun că am observat ceva la voi. De când aţi venit. Ştiu ce sunteţi.
Toţi am înghiţit în sec, iar eu am simţit un fior pe şina spinării.
- Nu ştiu la ce te referi, zise tata.
- Sunteţi vampiri, spuse Andrew aproape cu mândrie.
__________________________________________________________
Şi mult aşteptatul capitol 9
sper să vă placă. Era cât pe ce să nu îl public. Am avut iarăşi o problemă cu timpul...Aştept comm-urile voastre.
)
:o3
(
eu sper sa fie gata repede...ca imi place sa scriu...dar nu sub presiune ca nu iese frumos :-?? adica ... mie nu imi place de obicei cum iese cand scriu repede si ma grabesc :-??
-w
