Spitalul

Am intrat in camera de spital dupa multe cautari. Eve statea in mijlocul patului, iar Cole langa ea.
Am sarutat-o pe Eve pe frunte si am "sarit" pe Cole, imbratisandu-l strans.
- Cooooooooooooooole!
Mai aveam putin si picam amandoi cu scaun cu tot.
- De cand nu am mai vorbit! am spus si am zambit strengareste.
- Eve, draga mea, ce ai patit? Sper sa nu fie ceva grav!

- Scuza-ma, scuza-ma! am spus speriat. Sper ca nu te-am ranit mai rau.
- Eve, sunt fraier de cand m-am nascut. Imi place cand o repeti! Si...ce ai patit de esti in spital? Sper ca nu ai vreo boala grava sau ceva!

- Of, pai de ce nu ti-ai folosit puterea, prostule? l-am mustrat eu.
- Tot nu mi-ati spus ce are Eve! Spuneti-mi, va rog. Daca nu sunt prea indiscret.

- Pardon, pe asta n-o stiam!
Cei doi au schimbat rapid cateva priviri iar Cole mi-a soptit la ureche ca...Eve e insarcinata.
Doamne! Oboseala, stresul, moartea tatei si a matusii si vestea ca Eve asteapta un copil si-au pus amprenta asupra sanatatii mele mintale. Tot ce stiu este ca am lesinat.

- Doar esti fratele meu, nu? am soptit.
- Imi pare rau ca am reactionat asa, m-am scuzat eu. Dar sunt foarte obosit, plictisit si stresat. Si ce sex o sa aibe copilul, Eve? Sper sa fie un baietel, sa se joace unchiu' Derek cu el fotbal! Sau o fetita sa o duca mereu la cumparaturi si sa o rasfete. Zici ca e copilul meu!

- O sa fi tatic, ba! Bravo tie! Sa fie intr-un ceas bun!
- Eve, stiu ca e ciudat sa pun eu intrebarea asta, dar in ce luna esti? Si esti sigura ca vrei...sa pastrezi copilul? m-am fastacit.

Zambetul lui Cole a palit si s-a uitat urat la mine. Eve m-a tarat afara din salon si i-am povestit o amintire de demult.
- Cum pot sa spun asta? Pai, sincer, si eu am lasat o fata insarcinata! A fost acum mult timp...iar ea prima data a zis ca va pastra copilul. Eram...fericit. Desi aveam doar 18 ani, eram pregatit sa devin tata. Eram in extaz. Apoi...am aflat ca a avortat, doar asa, de chestie. Si pe langa asta, s-a mai si sinucis. Am intrat in depresie. Eve ma asculta. Ma asculta. Imi pare rau...pentru ce am spus.

Am asteptam putin ca Eve sa proceseze informatiile si am intrat din nou in salon.
- Da, am terminat si am venit si inapoi! Doar nu ti-a fost asa dor de mine, nu, scumpete? am inceput sa rad reflectand la auzul vorbelor mele.

- Cole, te rog, iarta-ma pentru ce am spus mai devreme. Ma ierti? Sau vrei sa te hipnotizez si sa te filmez cand iti pui costumul de banana? Jur ca o sa faci audienta pe YouTube!

- Atunci te voi hipnotiza, te vei imbraca in banana, te vei duce si vei face pe banana in centrul L.A.-ului si daca nu te vei intoarce cu 1000$ in buzunarul costumului jur ca nu vei scapa niciodata de ochii mei hipnotizanti! Nu glumesc, domnule!
Am ramas serios, dar in sinea mea muream de ras numai la incercarea de a-mi imagina asta.

- Daca fac asta promiti ca ma ierti?
Am asteptat cuminte raspunsul lui Cole. Nu aveam sa fac asta daca nu ma ierta!

- Te iubescccccc! am zis si l-am imbratisat strans.
- Totusi, trebuie sa astept sa se trezeasca Gwen si Chad. Altfel am de-a face cu doua persoane nervoase rau si numai de asta ma pot lipsi. Iar Eve...ei bine, ea e altceva.
M-am indreptat spre Eve si i-am ordonat mintal sa se duca in camera fetelor si sa ramana acolo, pentru binele ei. Ea s-a conformat, iar dupa ce a iesit din camera am oftat usurat. Ce era mai greu trecuse.

- Eve, am marait printre dinti. Vrei sa te fac sa porti tu costumul de banana? Nu m-ar deranja. Chiar deloc! E greu cu fetele astea...

- Oke, oke. Cum vrei tu, amice!
M-am lasat si eu pe un scaun gandindu-ma la Kayla. Vai, de cand nu o mai vazusem! Trebuia urgent sa o vad. Oare ma mai iubea?

Cole, cu vocea lui suava (=))) m-a intrebat ceva. A trebuit sa imi las gandurile la o parte pentru a-i raspunde.
- Nu, prostule, nu te iubesc. Doar te folosesc ca prieten, nu te-ai prins? am zambit diavoleste. Niciodata nu te-am considerat prietenul meu.
Fata lui s-a facut alba ca varul.
- Ba, doar glumeam! Nu e 1 aprilie, dar doar nu m-ai crezut, nu? Glumeam! Sper ca nu te-ai suparat. :">
- Te iubesc. Pentru ca ai fost aproape de mine cand am avut nevoie de cineva care sa ma sprijine.

Ioi, mi-am zis in gand. Ok. Sa vedem!
- Sti Povestea Celor Trei Chifle unse cu unt? Vrei sa ti-o spun pe asta sau alta?
Am inceput sa rad cand mi-am amintit povestea aia.