Spitalul

-N-ai pentru ce m-am scarpinat la ceafa.
-Te simti bine? Defapt mai bine?

Mi-am dus mana la cap.
-Inafara de durerea asta infernala de cap, da, ma simt mult mai bine. Dar tu?

-Minunat, cred.
-Ametesc si ma doare capul ca pe tine,i-am zambit.In rest vad ca corpul meu se simte destul de bine,nu ma mai doare asa rau.I-am zambit.
-Cam atat..

Am dat sa-i spun ca ma bucur, dar chiar atunci mi-am adus aminte.
-De ce mai sunteti inca aici? TE ROG! Macar tu intelege-ma, daca astia doi sunt caposi. Duceti-va acasa! Nu merit sa stati cu mine! Te implor incearca sa-i convingi!

-Nu te bag in seama.Si eu sunt de partea lor, am zis dezamajindu-l.
-Bai, baiatule! Am inceput sa rad.
-Nu vrem sa te lasam balta,frate! ^^
-Te iubim, ce nu intelegi?

Am dat sa ma uit urat la ea, dar nu prea mi-a iesit. Ma cam molesisera cuvintele ei.
-Si eu va iubesc, si de-aia zic sa plecati. Nu va face bine aici!
Oricum cuvintele mele erau in van. Eram sigur ca vorbeam singur.
Am oftat si mi-am aruncat mainile in aer.
-Un hug?

-Taci si hai la un hug mare si mortal a la Gwen,am zambit mandra si m-am ridicat din pat incercand sa-l hugu-iesc. =)).
L-am strans usor in brate.

Am ras si am strans-o si eu in brate.
-Ma bucur ca te-am cunoscut, Gwen.
Ok, era momentul sa i-o spun in fata.
-Imi pare rau ca nu te-am placut prima oara cand te-am vazut. Stii, eram obisnuit cu Alex si.. Aaa, chiar ma bucur ca ti-am acordat o sansa. Dar uitandu-ma la Chad imi dau seama ca e fericit. Si asta conta pentru mine. Si acum... Acum ma bucur ca sunteti amandoi fericiti.

-Serios? chiar nu m-ai placut? Am ras usor.
-Pai nu stiam,dar ma bucur ca mi-ai zis asta.L-am strans mai tare in brate.
-Si eu ma bucur ca te-am cunoscut, esti un tip excelent si de treaba,alea alea.Ok nu mai continui ca imi dau lacrimile,am ras incet.

-Nu, nu te-am placut. Imi pare rau. Sunt un dobitoc.
Am ridicat din umeri.
-Poti sa plangi. Suntem aici sa iti stergem lacrimile, i-am suras.

-Hei hei, a trecut, serios, am zambit.
M-am dezlipit de el ca stiam ca-l durea.
-Daca plang o sa plang de bucurie.

I-am zambit si apoi am devenit serios.
-Ce vrei sa-ti dau ca sa te conving sa plecati de aici?
Eram in stare sa fac orice. Numai sa am macar o persoana de partea mea.

-Aha, zi-mi de cate ori vrei eu nu te bag in seama .I-am zambit

Am scos limba la ea si mi-am pus mainile in san, suparat.
-Mersi, i-am zis ironic.

- Nu, pisi, eu nu plec, nici cu forta, ce nu-ntelegi? am intrebat si i-am mangaiat obrazul.

I-am oprit mana din a ma mangaia si i-am sarutat-o.
-Eve, te vreau acasa. Nu vreau sa stai pe aici.
Apoi mi-a venit ideea.
-Plec si eu. Evadez!

- Tu taci din gura, pisi. Pana nu esti bine, nu plecam.

-Eve are dreptate, nu mai tot vorbi magari ,i-am zis la Cole.
Mi-am dat ochii peste cap.

-Dar ma simt bine... am inceput sa protestez.
Oricum era in zadar asa ca am tacut si mi-am pus mainile sub falca, asteptand sa cedeze cineva.

-Nu se va intampla, am zis uitandu-ma la el.
-Stiu ce gandesti..asa ca.

Am facut botic si puppy eyes si am asteptat un raspuns care sa ma multumeasca.
-Va rog! m-am lamentat

Mi-am dat ochii peste cap si m-am uitat inspre Chad.
Iui,ce cute doarme, doar TREZESTE-TE NAIBI! Am urlat in gand.

M-am bosumflat.
-Sunteti niste barbari, m-am plans.
Am vazut-o cum se uita la Chad.
-Da' ce i-ati facut de doarme asa dus?

-Shh,am vazut ca se foiste Chad.
-Incet,Cole il trezesti,i-am zambit.
-E obosit, i-am zis.

-Pardon, am spus, coborandu-mi vocea.
Curand am inceput sa motai. Am luat-o pe Eve in brate si am tinut-o strans la piept. Adormise.
-Maine mergeti acasa, am spus hotarat, mai ales lui Gwen care era singura treaza.
Nu am mai asteptat nicio respingere, pentru ca i-am urmat exemplul lui Chad curand.

M-am simtit inghiontit si in somn, m-am strambat. Imi daduse in coaste. M-am desprins de Eve si m-am intors spre persoana care avea chef de taina la ora asta si am deschis ochii, dand sa vorbesc. Dar vorbele mi-au inghetat in gat. Era Ali.
-Aaaa, da? am intrebat, ragusit.

-Buna, am spus voioiasa. Cole, pot sa te intreb ceva? am spus, punand in aplicare planul 2.

Am inchis ochii si prudent, i-am spus:
-Sigur ca da, Ali! Cu ce te pot ajuta?
Fii politicos, Cole! Asa te-a invatat mama ta!

Mia tresaltat inima de bucurie cand a aceptat.
-Cole, eu sunt frumoasa? lam intrebat privindul in ochi.

Socul mi-a deschis ochii brusc si am facut grimasa. CUm putea sa ma intrebe asa ceva? Fara sa vreau, privirea mi s-a plimbat de-a lungul trupului sau. Era chiar frumoasa.
Am oftat.
-Da, Ali, esti foarte frumoasa. Si ce vrei sa demonstrezi cu asta? Nu-mi pasa cat de frumoasa esti, ok?
Oricum Eve era mai frumoasa. Si chiar daca nu ar fi fost, tot pe ea as fi iubit-o mai mult.

Mam topit aproape. Imi spusese ca sunt frumoasa. Planul a functionat!
-Mersi, Cole! am soptit si mam pus langa el, pe putinul loc de pat care mai ramasese.

Am ramas fara respiratie si la un moment dat am vrut sa o plesnesc, dar cand mi-am revenit din soc, am impins-o cu mainile si cu o furie oarba, am strigat, fara sa-mi mai pese ca lumea mai dormea.
-IESI! IN SECUNDA ASTA IESI DE AICI!

M-am foit de cateva ori in bratele lui si m-am trezit.
Era Ali acolo, iar.
- Ali, in 5 secunde afara sau ramai fara par in cap.

A tipat la mine. Am facut o fatza indignata si miam pus mainile in san.
-Nu plec niciunde, Eve! iam raspuns ridicand o spranceana.

Tremuram de furie.
-Ali, pleci acum! am spus calm. SAU O SA AI DE SUFERIT! am tipat din nou.

M-am ridicat nervoasa din pat.
- Au expirat 5 secunde.
Am luat-o de cap si am dat-o afara din cabinet, am inchis usa, apoi m-am intors inapoi in pat.

Ma dat afara! MA LUAT DE PARUL MEU PRETIOS!
-O sa mio platesti, nenorocito! am strigat prin usa. Cu varf si indesat! O SA FIE AL MEU! Bucurate de el cat mai e inca al tau!
Si am plecat.

Off: Dia, te rog, sper ca nu esti suparata pe mine. Adica... E doar RPG. Te rog, zimi ca nu teai suparat pe mine