Barul Dragonilor

ARTEMIS VAN VALANCE

Se intoarse inapoi in dormitorul ei unde se schimba apoi pleca din nou, vrand ca linistea din camera sa nu o acapareze.
Se indrepta spre bar, vrand sa simta aroma placuta a bauturii sale preferate. Ajunsa acolo intra si merse direct spre bar, unde se aseza. Isi comanda un pahar cu bautura, apoi ramase cu privirea spre telefonul ei, mintea ei fiind la momentele de mai devreme, atunci cand il sarutase pe Jess si invers. Incerca sa-si indeparteze acele imaginii, insa nu prea reusi asa ca ramase cu gandul la ele.

ARTEMIS VAN VALANCE

Tresari brusc cand vazu ca primi un mesaj. Isi reveni insa, luandu-si telefonul in mana, citind apoi mesajul. Ofta usor, lasandu-si telefonul de-o parte pentru cateva clipe.
Poate ca daca era cu Dave, putea sa-l uite pe Jess, insa stia ca nu va merge si nu va reusi decat sa-i raneasca pe amandoi prin simpla ei incercare. Isi lua telefonul si ii trimise raspunsul lui Dave:
"Ehm... La bar..."
Isi lasa telefonul apoi din mana, privind acum spre bautura ei. Stia ca raspunsul ei fusese sec, dar era asa doar din cauza ca nu stia ce sa faca.

ARTEMIS VAN VALANCE

Ea isi invartea absenta telefonul pe tejghea, privind plictisita spre el, in timp ce mintea ei cutreiera alte ganduri, care nu erau diferite de anterioarele.
Cand auzi vocea lui Dave nu-si intoarse privirea, ci continuase sa stea acolo, asa si asta doar pentru ca era inca pierduta prin gandurile ei nemuritoare si nu era atenta la ce se intampla in jurul ei.
Cand insa simti mana cuiva pe spatele ei isi intoarse automat privirea spre acea persoana, insa nu apuca sa-l vada decat atunci cand ajunsese de tot pe spate. Inghiti in sec, privindu-l confuza, neintelegand la inceput ce vrea sa faca. Se incrunta insa atunci cand ii puse mana la gura si cand ii auzi replicile nesarate. Nervii ei crescura, simtind cum arde pe dinauntru sa ii raspunda la glumele proaste intr-un mod nu tocmai placut.
Il musca de mana, incercand apoi sa se ridice insa nu facu altceva decat sa cada si sa loveasca destul de urat. Il privi acum dispret, din ce in ce in mai nervoasa. Se ridica, ajungand la scurt timp pe picioarele ei, fiind la o distanta mica de el. Isi ridica, capul deoarece era cu 2 capete mai intalt ca ea in privirea ei jucand mici flacari. Ii trase instantaneu o palma destul de usturatoare peste obraz, privindu-l cu dispret inca, iar apoi isi intoarse privirea spre tejghea vrand sa ia ceva cu care sa arunce in el. Isi schimba insa planul atunci cand vazu ca bautura ei avea gheata asa ca lua paharul si mai facu un pas spre el, privindu-l inca la fel. Brusc un zambet fals ii aparu pe buze, privindu-l fix in ochii. Ii desfacu cureaua apoi si blugii, continuand sa pastreze contactul vizual cu el, iar apoi trase usor de marginea de la boxeri turnand bautura rece cu tot cu gheata acolo=))
Isi lasa apoi capul intr-o parte, privindu-l inca intens in ochii.
- Vezi sa nu-ti creasca glicemia de la atat dulce data viitoare.
Il mai privi cateva clipe, apoi dadu drumul la marginea de la boxeri, auzind cum exastecul se izbi cam puternic de pielea lui. Continua sa-l priveasca si atunci cand puse paharul iar apoi se intoarse si pleca spre iesire, nu inainte sa-si plateasca consumatia.
Acum zambetul ii disparuse, simtind cum inca ardea de nervii. In drumul ei isi lasa privirea in jos, nemafiind atenta pe unde mergea, cand brusc se lovi de cineva. Isi ridica privirea, vazand ca era chiar Jess si ramase putin cu privirea la el, insa apoi trecu pe langa el, spunandu-i peste umar un "imi pare rau". Era deja prea mult pentru ea si nu credea ca ar suporta o discutie cu el, mai ales dupa ce se intamplase mai devreme.

ARTEMIS VAN VALANCE

Isi continua drumul, iesind la scurt timp din local. Simti aerul racoros noptii, aer care reusi sa o linisteasca dar care ii facu nervii sa se trasforme in lacrimi.
Si brusc cineva o opri, prinzand-o de talie. Pentru o clipa crezu ca era Dave care nu renuntase si venise dupa ea, insa cand persoana care o prinsese o aduse cu fata la ea, ramase surprinsa. Ii auzi apoi soapta si isi feri privirea de a lui, intorcandu-si privirea. Nu vroia sa o vada in starea aia, ea care niciodata nu arata ca este invinsa. Ii dadu bratul jos, vrand apoi sa se intoarca si sa plece.
- Jess... nu ti-ai ales momentul potrivit deloc..., ii spuse incet, incercand sa-si faca tonul sa para serios, desi nu era nici pe departe asa.

ARTEMIS VAN VALANCE

Nu riposta atunci cand o lua in brate, insa nici nu-i convenea situatia. Ii simti apoi sarutarea, moment in care lacrimiile ii cazura pe obraji.
Se retrase instantaneu, stergandu-si rapid lacrimiile. Isi intoarse apoi privirea spre el, privindu-l trista dar si serioasa in acelasi timp.
- Nu intelegi, Jess? Nu am chef de nici o discutie si nimic. Vreau doar sa ajung acasa...
Ramase cu privirea in ochii lui, vrand sa o inteleaga. Faptul ca o sarutase si o stransese in brate mai devreme nu facea decat sa o chinuie si mai mult, agravandu-i starea si asa proasta pe care i-o crease Dave.

ARTEMIS VAN VALANCE

Cand ii auzi vorbele simti cum ii suceste parca si mai tare cutitul in rana. Ochii ei continuau sa joace in lacrimi, insa acel detaliu nu mai parea sa fie atat de importat ca mai devreme.
- Banuiesc... ca nu intelegi nimic din ce se intampla... Nici nu trebuie.
Il mai privi inca vreo cateva clipe, insa apoi se intoarse si incepu sa mearga din nou, lacrimiile continuand sa-i cada pe obraji. Acum considera ca era doar o persoana de rezerva, care ar fi potrivita pentru a fi umilita. Isi sterse insa din nou lacrimiile, incercand sa-si reprime emotiile sau cel putin sa le inchida in ea, stiind ca nimeni ar intelege-o.

ARTEMIS VAN VALANCE

Continua sa mearga asta pana cand el o prinse in brate strans, nepermitandu-i sa se smuceasca, desi incercase. Renuntase insa ramanand cu privirea in total alta directe, incercand inca sa se calmeze. Atunci cand ii dadu drumul ramase in loc, desi vroia sa mearga inapoi jos si sa plece apoi spre casa.
Ii asculta apoi sirul de cuvinte, tristetea din privirea ei accentuandu-se si mai mult. Ramase acum cu privirea in privirea lui, pufnind intr-un ras fals, sarcastic.
- Nu vrei sa intelegi nici acum, nu? Jess eu nu sunt colacul tau de salvare! Nu sunt o persoana de rezerva la care sa vi doar cand ai ramas singur, pentru ca da, acum probabil ai fost parasit de prietenele tale de pe plaja si ai venit la mine, cea pe care ai parasit-o de 3 ori si asta intr-o singura ora. Asta a fost o umilire. Dupa a venit Dave si m-a umilit si el, de parca as fi special conceputa pentru ca suport toate glumele proaste, aratand ca sunt doar o fraiera care se lasa umilita, pentru ca da, aia a fost o a doua umilire! Iar acum vii aici si consideri ca reactionez asa doar pentru ca m-ai sarutat tu, privind doar dintr-un singur unghi situatia si anume ca esti baiat. Uiti cu cine vorbesti... Uiti ca am avut n relatii si ca asta din nefericire pentru tine nu a fost primul meu sarut... Am reactionat asa pentru ca te iubesc Jess, si nu doar ca o prietena buna...
Desi incepuse cu un ton ridicat, glasul ei se stinse usor, lasand lacrimiile sa ia locul vorbelor. Ramase cu privirea la el, privirea ei fiind si mai trista.
- Si din faptul ca consideri ca exagerez, deja e o a treia umilire..., adauga, vocea ei fiind destul de inceata.
Isi lasa apoi privirea sa casa, indreptandu-se spre marginea acoperisului, unde se aseza. Isi stranse genuchii la piept, lasandu-si privirea in jos, insa apoi isi ridica privirea, privind in fata. Nu avea de gand sa-i spuna mai multe. Aflase deja mult prea multe ca sa mai ii spuna si cat de tare o durea de fiecare data cand rasucea cutitul in rana.

ARTEMIS VAN VALANCE

Ea continua sa priveasca in fata, incercand sa se calmeze, desi vorbele lui nu faceau decat sa-i faca si mai mult rau. Tresari usor cand auzi cum loveste stalpul, insa nu se intoarse, inchizand doar ochii.
Si o lasese singura din nou. Isi deschise ochii dupa cateva secunde lungi, continuand sa priveasca in fata. Ea tocmai ii spusese adevaratele ei sentimente pentru el si lui nici macar nu-i pasese, ba chiar plecase, lasand-o sa se lupte singura cu acele emotii mult prea puternice?
Se parea ca pauza pe care o avusesera le afectasera relatia mult prea mult. Ramase in continuare acolo, incercand inca sa se calmeze, desi in acea clipa ii venea sa renunte la tot, sa-si dea foc singura sau isi provoace rau in vreun alt mod, insa asta nu ar fi aratat decat ca este o persoana mult prea slaba, lucru total necaracteristic ei.

ARTEMIS VAN VALANCE

Intr-un final se ridica de pe acoperis, linistindu-se, desi inauntru nu era atat de bine precum era pe exterior. Daca in exterior parea sigura pe ea, ca si cum isi revenise, inautru era distrusa si isi jurase ca nu va arata nimanui acest lucru.
Cobori, ajungand la scurt timp in fata barului. Intra, indreptandu-se direct spre baie, vrand sa verifice cum arata machiajul ei, care era sigura ca era distrus. Si-l araja cat de cat, insa apoi auzi zgomot dintr-o cabina. Se dadu un pas in spate, vrand sa vada cine era insa nu vedea cine stie ce. Se indrepta spre cabina, oprindu-se in fata ei, dand cu ochii de Jess si o sticla de vodka usor prafuita.
- Perfect. Tot eu sunt omul negru acum... Dragut din partea ta...
Se lasa usor in jos, punandu-i un brat peste umerii ei, incercand apoi sa-l faca sa se ridice, desi era mai mult ca sigura ca era pe alta planeta atunci.

ARTEMIS VAN VALANCE

Se dezechilibra atunci cand el se lasa in jos, ajungand sa stea langa el. Ofta, privindu-l, vazandu-l cum se distruge singur. Isi intoarse privirea de la el, incercand sa-si pastreze acelasi chip, insa simtea cum durerea dinauntru crestea si mai tare. Ramase insa cu aceeasi expresie pe chip, continuand sa se uite in alta parte si nu la el.

ARTEMIS VAN VALANCE

Continuase sa-l ignore, impingand sticla din fata ei, insa mai tarziu se trezi chiar cu el in brate. Ofta, intorcandu-si privirea spre el. Il impinse usor de pe ea, ridicandu-se apoi de pe jos. Ii lua sticla, turnand alcoolul in toaleta, tragand apoi apa. Se lasa apoi in jos, ridicandu-l cu greu, reusind insa sa-l traga dupa ea afara din cabina, incepand sa mearga, stiind ca va regreta toate aceste lucruri mai tarziu.