Parcul Academiei

~Cole~
Am coborat privirea si am soptit:
-Te rog nu mai tipa la mine.

~Chad~
-Iarta-ma!
M-am asezat in cur pe iarba cu inima batandu-mi ca nebuna.

~Cole~
Am clipit des si mi-am dus mana la piept.
-La dracu', am soptit.

~Chad~
-Ce ai!?
Am venit la el si i-am pus mana pe piept alarmat.
-Spune!Ce ai?

~Cole~
I-am indepartat mana delicat.
-Nu am nimic. Dar era senzatia aia... Nu mai aveam aer si... La un moment dat m-am gandit..."Ce bine e".

~Chad~
-Te aduceam inapoi si te omoram eu din nou!
i-am zis in fata terminat de ce mi-a zis.
-God!********************************!
Am injurat.

~Cole~
M-am uitat la el cu ochii mari. Ce urat injuraaaaaaa!
Mi-am mutat din nou privirea in pamant.

~Chad~
-Vino incoa!
L-am tras la mine si l-am imbratisat.
-Nu iti mai fac nimic!Gata!De acum incolo ma port cu tine de parca ai fi copilul meu!

~Cole~
Am suras si l-am lasat sa ma imbratiseze. La dracu, eu eram ala mare! Eu trebuia sa am grija de el! Nu el de mine!!!
-Tati? am intrebat, ridicandu-mi privirea si facand puppy eyes.

~Chad~
-Nu iti schimb scutecele sa fie clar!
I-am spus si l-am ciufulit in cap.
-Copilu' meu!

~Cole~
Am ras.
-Ia stai, am spus serios. Ce scutece? m-am incruntat.

~Chad~
-Cand plangi si faci pupu!
Am inceput sa rad isteric.
-Sa nu dai ca te dau in judecata!

~Cole~
Am ridicat palma sa-i dau una dupa ceafa, dar m-am abtinut.
-Ai noroc ca[,] copii nu au voie sa dea in tatici. Ca ai vedea tu atunci....

~Chad~
-Ne-am batut destul,Cole!Destul!
Mi-am adus aminte de cei cativa pumni pe care ni i-am aruncat unul altuia si cuvintele pline de nervi pe care ni le-am spus.

~Cole~
M-am incruntat.
-Stii ca imi pare rau, asa-i? l-am intrebat cu voce tremuratoare, amintindu-mi momentele alea idioate.

~Chad~
-Mie nu!Ca ti-am cunoscut pumnul!Pe pinky!
Ce dracu puteam sa zic?
-Drace!Si mie imi pare rau!Ca nu avea nici un rost sa ma cert cu tine!

~Cole~
-Mda, am spus.
Se insera si eu eram complet ud si infrigurat. Tremuram ca varga.
-Aaa... am incercat sa spun ceva, dar mi-au clantanit dintii.

~Chad~
Tremura in bratele mele.
-Vrei sa te usuc eu?
Drace!Poate il "uscam" de tot.
-Mai bine nu!
Am renuntat la idee si m-am ridicat.
-In zbor sau pe jos?

~Cole~
Daca atunci mi-era frig, cand si-a dezlipit corpul de al meu, am simtit ca o luam razna.
-Aaa, am incercat din nou. Wait here!
Am inchis ochii. I-am deschis din nou si mi-am folosit puterea sa ajung pana la Academie. Mi-am luat haine uscate si m-am intors la ei, vesel.
-Muuult mai bine, am afirmat. Mai mergem undeva sau ne intoarcem la Academie?

~Chad~
-De ce...
Disparu inainte sa termin propozitia...noroc ca se intoarse si am avut noroc sa il intreb din nou.
-De ce nu m-ai luat cu tine?

~Cole~
M-am incruntat.
-Aaa, de ce sa te iau? am intrebat buimacit. Am venit repede.

~Chad~
-Bine,puiule!
Am zis razand.
-Stam pe aici!Poate agatam niste puicute!
Normal ca nu o faceam dar am zis asa sa ridic ceata.

~Cole~
Speram ca Alex sa-i dea una peste ceafa, dar dorinta nu mi-a fost ascultata.
Am clatinat din cap, amuzat.
-Tati rau, am afirmat.

~Chad~
-Esti baiatul lui tata!
L-am luat din nou in brate.
-Desi esti mai mare ca mine!

~Cole~
Am ras si i-am ravasit parul cat timp ma imbratisa.
-Ce sentimental, am ras eu.

~Chad~
-Sa il ai pe tatal tau mai mic ca tine!
Mi-am dat ochii peste cap.
ahhh!Cat imi iubeam "copilul".
-De ai fi fost tu cu adevarat copilul meu te-as fi rasfatat pana cand mi-ai fii zis "STOP" !!!!

~Cole~
Am suras.
-O sa poti sa-l rasfeti cat vrei pe Tom... Dave, sau cum o fi, am spus incruntandu-ma.

~Chad~
-Tom!
am raspuns categoric.
-Iarta-ma ca iti spun dar Dave nu imi place!Poate daca i-ati spune Dylan!

~Cole~
M-am strambat.
-Nu stiu, dar sincer nu-mi prea pasa cum o sa-l cheme. Tot copilul meu o sa fie! Iti dai seama, Chad? O sa il tin in brate! O sa-l legan! EU!
Mai ca imi dadeau lacrimile din nou.

~Chad~
M-am strambat putin la el.
-Asa si eu nu o sa il mai tin in brate?Eu,nasul lui?Bine!Te tin eu minte!
Daca el mai avea putin si plangea...eu...saream de bucurie ca mai era putin si aveam sa imi cunosc nepotelul.

~Cole~
I-am zambit frumos.
-Sigur ca o sa-l poti tine, Darling! Doar ca eu o sa-l tin primul. Bebele meu! Puiul meu!
Mi-am incolacit bratele de parca aveam un bebe imaginar in brate, si am inceput sa legan .

~Chad~
Mi-au dat lacrimile!Serios mi-au dat lacrimile!
-Cole,plang,drace!
Am reprosat stergandu-mi lacrimile.

~Cole~
Mi-am lasat bratele inerte pe langa corp.
-Nu mai plange! l-am certat. Ma faci si pe mine sa plang!

~Chad~
-Plang de mandrie mai!
l-am linistit.
-Va iubesc blegilor!

~Cole~
Am ras mi-am sters ultimele urme de lacrimi.
-Si noi te iubim, copil fara CRBL!

~Chad~
Mi-am sters lacrimile din nou.
-Am venit aici si am invatat sa plang!
Am zis jumatate razand jumatate plangand.

~Cole~
-Gata, Darling, am spus alarmat si i-am sters lacrimile cu degetul aratator. Eu plangeam din orice si inainte sa vin aici, i-am marturisit.

~Chad~
-Eu nu plangeam!Pentru ca ma inchideam in mine si preferam sa fac orice altceva!
Ma taiam!Petreceam pana in zori imbatandu-ma si fumand ca locomotiva prin cimitire.
-Era prea mare durerea!

~Cole~
-Of, imi pare rau, am spus. Bine ca ai venit aici! Acum te simti mai bine. Asa-i?

~Chad~
Am suras.
-Drace!Normal ca ma simt bine!Atat de bine incat regret tot ce am vrut sa fac la inceput!