Spitalul

~Cleo~
Zambind smechereste, l-am sarutat si eu la randul meu.
Imi fusese dor de buzele lui in special.
-Si mie, i-am spus sincer si l-am tras mai aproape de mine ca sa imi pot pune capul pe umarul sau.

~Cleo~
M-am incruntat in incercarea de a-mi aminti ceva.
Dormisem asa de bine si in special asa de profund ca nu-mi aduceam aminte mai nimic.
Poate decat...
-Am visat apa. Multa apa.
Am inghitit in sec.
-Mi-e sete, Derek! am spus brusc.

- Poate iti e foarte sete. Iti mai aduc si eu un pahar, am zis si am mai umplut un pahar si i l-am pus pe masuta aia de langa pat. Iti mai aduc daca vrei. Sau mancare. Te rog, spune-mi ca ti-e foame! am rugat-o. Ametisem de la atata invartit.

~Cole~
M-am incruntat cand mi-a sunat telefonul.
L-am scos din buzunar. Era un mesaj. De la ...
Ochii mi s-au marit de uimire. Kayla???
Privirea mi-a zburat la Derek, care era preocupat de Cleo.
I-am dat copilul lui Eve, am scris un mesaj si am zburat pe usa, reusind totusi sa strig un urma un:
-Nu stau mult! Ma sscuzati!


~Cleo~
Limpede... Tulbure... La naiba!
-Nu stiu, i-am marturisit lui Derek.
M-am uitat la Eve.
M-am intins si i-am luat mana intr-a mea.
-Nu te mai agita atat! Sunt bine! Sarumana! Chiar iti sunt datoare! Doar... Calmeaza-te!
I-am zambit frumos.

Asa... lasa-mi copilu si pleaca >: P . Nici un pup sa nu-mi dai.
- Nu pot calma! i-am explicat. Ma plictisesc, si daca ma plictisesc incep sa ma agit sa vorbesc mult si sa ma invart si sa nu am stare! i-am zis incepand sa ma misc repede prin camera si sa-l leagan agitat pe Dave.

~Cole~
Razand, am intrat in salon.
Ne-am oprit totusi din facut galagie, pentru ca se pare ca se mai dormea pe acolo. Derek, de exemplu, isi facea somnul de frumusete langa Cleo, care il mangaia bland pe crestet.
-Hey, everyone, am spus vesel si am mers la Eve si i-am dat un pup.
Am aratat cu capul spre Kayla.
-Avem vizitatori!

~Cleo~
Am ridicat privirea de pe chipul lui Derek, ca sa o vad pe Kayla stand in fata mea.
Am ramas stana. Ce trebuia sa fac acum?
-Buna, am soptit.

- Acuma ma pupi, ha? l-am intrebat si am scos limba catre el.
In secunda urmatoare, am vazut-o pe Kayla. Parca visam..
Am lasat grijulie copilul pe pat, sa nu dau cu el pe jos, si am sarit pe Kayla intr-o imbratisare de urs:x.
- VAI, MA! am strigat. Vai, ce dor mi-a fost de tineeeee! am zis si am inceput sa plang de fericire.

Cum am intrat, simtind ca toata lumea se holbeaza la mine, am intors privirea in alta parte. Apoi m-am trezit cu Eve imbratisandu-ma.
-Si mie de tine. De nebunia ta. Am imbratisat-o strans. Am zarit copilul pe pat. Ce copilas dragalasssss!:x

~Cole~
Am ras usor cand a scos limba la mine, desi ma simteam cam stajenit ca plecasem asa brusc.
Am urmarit-o pe Eve cum punea copilul pe pat si m-am incruntat. Nu-mi placea sa fie lasat singur.
Am mers si l-am luat in brate, dupa care am inceput sa ma joc cu nasucul lui.
-Cine a fost asa cumintel azi? Cine e baiat frumos? Da, tu! Tu, smecheru' lu' tati!
Am inceput sa rad ca un prost si m-am intors spre Kay, care parea cam acaparata de Eve.
-Dave, ea e Kay! Kay, el e fiul meu!

-Ce bebe scuuump:x Sa va traiasca, sa fiti fericiti cu el, sa creasca mare sanatos si frumos.
Ma bucuram pentru ei. O meritau din plin. Inca tin minte cand s-au intalnit prima data.
Si la ce a evoluat totul.

~Cole~
-Multumim, am spus privind cu dragoste mogaldeata pe care o aveam in brate.
Mi-am eliberat un brat si l-am pus pe talia lui Eve.
-Si, Kay, am inceput, sprangand linistea pasatoare care se asternuse. Presupun ca esti obosita dupa atata drum. Ai vrea sa te duc acasa, la Academie...?

In tot timpul asta incercasem sa imi feresc privirea de Derek si Cleo. Si imi reusea forte bine.
-Da, cred ca ar fi bine sa ma duc, sa despachetez si a ma odihnesc putin. Mai e vreun pat liber in vechea camera? Mai vine cineva?

- Nu plecaaaaaaaaaaa, am zis si am inbratisat-o iar. Nici ca venise bine la spital, si vroia sa plece inapoi la dormitor. Mai stai, o sa despachetezi toate alea mai incolo, m-am rugat in continuare de ea.

~Cole~
Am dat sa ii spun Kaylei un "haidem" dar se pare ca Eve numai ganduri de plecare nu avea.
Am aranjat bebele mai bine in brate si nu am putut sa fac altceva decat sa privesc.

~Cleo~
Pur si simplu stateam tacuta pentru ca nu aveam abosult niciun drept sa ma bag in discutia lor.
Brusc, am simtit o miscare langa mine. Derek se trezise. Mi-am retras brusc mana de pe chipul lui.
A spus ceva balbait si mi s-a facut inima mica.
Daca Derek mai avea sentimente pentru Kayla eram ca moarta. Am inghitit in sec si am privit in jos.

~Cleo~
I-am zambit si in semn de nevoie de consolare, mi-am lipit fruntea de umarul sau, inhalandu-i aroma.
Sarutul ala scurt parea sa ma mai fi linistit, dar nu total.
Am expirat zgomotos, inca cu chipul afundat in umarul lui Derek.
O ameteala ciudata ma incerca de doua-trei minute, dar nu i-am dat atentie.
-Si eu, i-am marturisit lui Der.

- Si...cum ai reactiona daca ar fi mai multi...copii? am spus inghitind in sec, sperand ca totusi sa ignore intrebarea rostita.
Speram sa nu ma intrebe daca stiu mai multe decat spun...

~Cleo~
M-am uitat la el intrebatoare.
-Mai multi? Nu stiu, i-am spus sincer. Ar fi ciudat.
Am zambit incurcata, dupa care zambetul mi-a pierit de pe fata.
-Derek, ai ceva sa-mi spui?

Sarmana Kayla tocmai venise, iar Derek vorbea doar cu Cleo. Nu i se parea ca ar fi cate ceva de discuta si cu Kay?
- Ar fi dost mai bine daca a-ti fi intampinat-o pe Kayla cum se cuvine, nu sa susotiti voi doi, i-am mustrat suparata.

Derek see trezise si ma privea parca vrand sa ma infrunte si sa-mi demonstreze ca nu mai simte nimic pentru mine.Si stiam ca asa era. Abia acum realizam ca nu ramasese decat o frumoasa amintire, pana la un moment dat. Momentul plecarii mele.
Cand am auzit cuvintele lui Eve, am prins-o de mana incercand s-o fac sa taca. Nu avea nici un rost si nici nu aveam nevoie de o discutie cu Derek.
-Eve, mai bine nu. Sa lasam lucrurile asa cum sunt. Eu ar cam trebui sa plec, sa despachetez si toate cele.

Cand i-am auzit vocea sunand atat de ostil, m-am intors catre el, captandu-i privirea sfidator:
-Eu propun sa lasi ostilitatea deoparte. Uiti ca te cunosc foarte bine si cu mine nu iti merge atitudinea asta. Eu am lasat totul in urma. Ar trebui sa faci si tu asta.
Am dat sa ies.

-Ma bucur pentru tine. Si chiar pentru mine. Si am avut unele motive ca sa procedez cum am facut-o. Ar cam fi timpul sa dam mana si sa facem pace, dar am impresia ca tu nu crezi asta.

-Ai suferit? Lasa ca a avut cine sa te consoleze. Si inca foarte repede. I-am aruncat si lui Cleo o privire scurta.Deja crestea tensiunea, iar eu incepusem sa imprastii venin. Ma facea sa spun ce nu voiam.

~Cole~
Mi-am pus mainile in cap. Ok, doar una. Cu cealalta il tineam pe Dave.
-Hei, hei, am spus exasperat. Copii! Ce-ar fi sa terminati?


~Cleo~
Ca un copil mic, mi-am pus mainile la urechi, incercand sa nu aud ce spuneau. Mi-era rau deja.

-Te rog Cole, nu e treaba ta. Stiam ca odata si odata trebuia sa avem confruntarea asta. Sa ne spunem unul fiecaruia ce avem pe suflet.
Apoi i-am auzit tipetele, vorbele mele devenind niste soapte. L-am lasat sa termine, desi simteam ca in mine se stingea ceva.
-Frumos din partea ta, Derek. La asta nu ma asteptam. Nu credeam ca in tine exista aceasta latura.
Ma durea. Ma durea enorm, dar trebuia sa-i tin piept. Problema era ca pentru moment nu mai puteam. Am intors spatele si am iesit.

~Cole~
Am mers la Derek si l-am impins in piept cu mana stanga:
-WHAT THE HELL IS WRONG WITH YOU? am strigat, nervos.
Dave, speriat de faptul ca tipam, a inceput sa planga.
-!#@%&$%*^%*(! Shh, pui! am spus, tremurand de nervi.

~Cole~
Amandoi tipasera la mine. Superb.
-Sa nu mai contezi pe mine in legatura cu nimic, Derek, i-am spus calm si i-am intors spatele, leganandu-mi odorul.


~Cleo~
"...pana sa imi frangi inima".
Cuvintele mi se invarteau in minte si ma simteam asa de vulnerabila...
O miscare violenta in stomac, m-a facut sa duc mana in locul respectiv si sa inchid ochii, respirand din nou sacadat.

- Derek, ce naiba e cu tine? am urlat si eu la el.
Cum isi putea permite sa vorbeasca asa cu Kayla? Unde disparuse Derek pe care il stiam eu?
Am iesit din salon incercand sa-i prind urma Kayley, dar deja disparuse.
Am intrat inapoi, si i-am aruncat o privire "frumoasa" lui Derek.
- Well done, bro..

Moartea lui Cole fusese cea mai trista si mai grea parte din toata viata mea si reprezenta cea mai sensibila coarda din sufletul meu, iar ea nu trebuia atinsa... si tocmai fusese atinsa de.. dobitocul asta.
Mi-am pastrat vocea normala, incercand sa nu o fac atinsa de sensibilitate, si am zis cu mai putina stridenta in voce:
- Trebuia sa vorbesti asa urat cu ea? Nu puteai vorbi ca oamenii? Tu crezi ca ea a vrut sa plece asa din senin?