Dormitoarele fetelor

Efectiv, nu mai aveam stare. Am scos castile si le-am aruncat pe comoda de langa patul meu. Bine ca plecasera aia 2, ca deja ma calcau pe nervi, la cat de suparata eram.
-Ei, gata, mi-am zis, inceteaza cu nervii.
Of, daca nu vine cineva in urmatoarele 10 minute il sun pe Derek. O., frate, nu am facut schimb de numere. Ce fraiera suunt!!
Mi-am luat o carte cu vampiri, la care ajunsesem la jumatate si am inceput sa citesc.

Am intrat in camera,razand zgomotos,pentru ca mai apoi sa ne oprim ca prin magie.Fata aceea pe care eu o intalnisem prima oara statea in pat cu o carte in mana.M-am scuzat:
-Buna..aaa...Kayla.Imi pare rau ca te deranjam.Am venit doar pentru ca Eve sa se schimbe,apoi scapi de noi,am spus eu aratand amuzat catre Eve.

Am intrat in camera. Oh, God, inca eram in tricoul verde.
- Kayla! am strigat catre ea, trezind-o din reverie. Era singura fata din toata academia, care mi se parea de treaba. Sau eram eu prea ciudata.
Am mers spre valiza mea si am luat din ea o rochie. Am mers in baie sa ma schimb si ma spal pe fata si pe dinti.
- Kayla, vii si tu la o plimbare?

Am ridicat ochii, si am vazut doi porumbei. Cole si Eve, cine altcineva?
-Doamneee, m-ati salvat! Credeam ca sunt singura in toata academia.
Vin, daca nu deranjez. Daca vreti sa fiti singuri, doar spuneti. Va inteleg, am zis zambind cu subinteles.

M-am uitat urat la ea.
-Cum sa ne deranjezi?Ne-ar face placere sa vii.Mai ales ca Eve nu ma lasa sa respir.Poate ca daca esti tu,se mai potoleste,i-am soptit Kaylei,stiind prea bine ca Eve ma poate auzi.

Cand l-am auzit pe Cole, am inceput sa rad, stiind ca Eve il auzise.
-Chiar asa nazdravana esti, Eve? Ei, ca mi-am adus aminte? Noaptea trecuta pe unde ai umblat? Nu ai dormit in camera. Dupa o scurta pauza, am continuat: Nici nu stiu de ce mai intreb...am zis razand.

- Heeey, cum adica nu te las sa respiri? am spus vizibil amuzata. L-am imbratisat strans si apoi m-am apropiat de urechea lui si i-am soptit: Inca habar n-ai cum sunt cand nu te sa nu respiri, apoi mi-am muscat buza. Doream sa-l sarut din nou, dar m-am abtinut; vroiam sa-i "las ceva aer".
Am tresarit la intrebarea Kaylei si l-am lasat pe Cole din brate, dar inca tinandu-mi o mana in jurul sau.
- Aaaaa, pai... stii, e secret, am raspuns.
- Gata cu taclalele, haideti afara, am spus indreptandu-ma spre usa.

Am ramas cu gura cascata.
-Fetelor...Ea e ok?Aaaa..Alice?am strigat eu.Putem sa te ajutam cu ceva?am fost eu politicos.

-Daca nu cumva esti un magician care o poate trezi pe bunica din coma sau poti sa ma teleportezi in Italia....atunci continua sa mergi!am tipat eu printre lacrimi.
Stiam ca sunt nepoliticoasa si ca saracul Cole doar incerca sa ma ajute....dar eram la capatul puterilor.Bunica ma crescuse pana la 7 ani la vila ei din Italia...impreuna cu Alex.Nu puteam sa suport sa o pierd si pe ea....

Asta ce naiba mai are? Inca eram suparata ca imi sparsese vaza. Vroiam doar s-o iau de cap si...
- Las-o... nu vezi ca are fite de vedeta? am zis incet, ca ea sa nu m-auda.
I-am lasat pe cei doi in spate, iar eu am pornit inainte.

Eve a fost draguta si a comentat incet pentru a nu auzi eu....dar tot am inteles ce a vrut sa spuna.Am trantit usa de perete si am apucat-o de umar.
-Nu am nici o fita de vedeta!Am afla ca bunica mea, care mi-a fost mai mult decat o mama de cand m-am nascut, a intrat in coma profunda.Eu sunt aici si ea e in Italia.Ea e singura persoana care imi mai aduce aminte de sora mea moarta Alex!Nu pot sa suport sa o pierd si pe ea!am spus eu si m-am prabusit pe jos.

-Eve!am strigat.Nu fii nepoliticoasa.
Am zburat pana la ea si am luat-o de mana inapoi in camera.
-Te rog,m-am milogit eu.Hai s-o ajutam.
M-am uitat in ochii ei.
-Dureaza doar un minut sa o duc in Italia.
I-am luat chipul in palme si i-am soptit la ureche,facand abstractie de tot inafara de noi.Am sarutat-o si i-am spus pentru prima oara:
-Te iubesc.

- Habar n-ai ce inseamna sa fii cu adevarat singur! Sa nu ai prieteni, sa ai o mama care te uraste si un tata mort, rude care ar da orice ca tu sa mori, oamenii sa se fereasca din calea ta si sa treaca pe cealalta parte a strazii cand te vad. Tu esti doar o copila cu ifose si nu ai habar ce inseamna viata! i-am spus arzator. Lacrimile vroiau sa dea navala din nou pe fata mea, ca de fiecare data cand imi aminteam de viata mea.
- Nepoliticoasa? Poate asa ar trebui sa fiu.
Mi-a luat fata in maini si m-a sarutat. Nu era deloc momentul potrivit.
- Si eu. Si inca rau de tot.

Am sarutat-o din nou si am pus-o pe pat sa se relaxeze si am rugat-o pe Kayla:
-Ai grija de ea!Vin in cateva minute.Te rog,sa ai grija de ea.
I-am facut semn cu capul lui Alice si i-am spus:
-Sa mergem.Dar repede.

Ce tragedie! Imi parea sincer rau de biata Alice. Si Eve se vede ca inca era suparata pe ea pentru vaza. Am auzit rugamintea lui Cole si am dat din cap. Inainte sa-i spun ca-mi pare rau, Cole a luat-o si au plecat. M-am dus langa Eve si am incercat sa o consolez.
-Eve, fi intelegatoare. Si eu m-as simti asa in locul ei. Uite, stiu ca ti-a distrus un lucru drag si ca e cum e, iti aminteste de trecut, dar ea nu e asa rea. Crede-ma. E putin nebuna, in sensul bun. Dar nu am mai vazut-o si nici nu credeam s-o vad asa. Eu nu te inteleg nici pe tine prea bine, nu-ti pot intelege viata pentru ca nu am trecut prin asa ceva. Imi pare sincer rau, dar crede-ma, cel mai bine e sa uiti trecutul. Si eu am trecut printr-o incercare grea.

-Imi pare rau Eve....eu am fost oaia neagra a familiei mele pana acum 2 ani....mama a vrut sa ma lasa pe strazi, tata a vrut sa ma omoare....bunica a fost singura care m-a iubit in tot circul ala....apoi a urmat moarte lui Alex, unde toti inafara de ea m-au crezut responsabila pentru moartea ei....acum doi ani cand s-a dovedit ca eu defapt am vrut sa ma sacrific eu ca ea sa traiasca, toti si-au revenit si au incercat sa ma faca sa uit...ma vezi tu asa de optimista si vesela, dar asta numai pentru ca bunica imi spunea mereu, "Zambeste si gata!"...OK Cole, iti raman datoare vanduta!Si multumesc Kayla!am spus eu incercand sa ma adun.Nu imi mai rascolisem amintirile de mult timp....

Cand l-am vazut pe Cole, m-am repezit din pat sa- ajut in starea in care era. Nu am apucat sa ajung la el, caci s-a prabusit la pamant.
Am luat repede din baie un prosop pe care l-am udat si am inceput sa-i curat fata si in acelasi timp sa-l trezesc.
-Cole, Cole....ce s-a intamplat? am spus incet ca sa nu o ingrijorez si pe Eve. Cole, raspunde-mi.

Abia am reusit sa-i multumesc.
Nu stiu daca m-a auzit,dar asa speram.
-Kayla,am soptit.Mi-am pierdut puterile.

-Ce ai spus? Cum, au disparut asa peste noapte? Ce s-a intamplat? Cum?, am zis uitandu-ma surprinsa spre el.

Nu i-am raspuns pe moment.
Eram devastat.
Cand am crezut de cuviinta ca ma simt mai bine am inceput sa-i povestesc.
-Am dus-o pe Alice in Italia.Fara nicio problema.Insa la intoarcere,m-am oprit brusc si n-am mai putut sa continui.Parca ceva era agatat de picioarele mele.Dupa cateva minute de stat pe jos,cu toti satenii uitandu-se la mine ca la un nebun,a inceput sa ploua si am dat sa ma ridic.Mi-a fost mare surprinderea sa vad ca pot merge...Si alerga.Dar acum pot alerga ca voi toti.Atat,Nu mai am nimic.Nimic,am suspinat.
Privirea mi-a alunecat fara sa vreau la patul in care dormea Eve...Dar nu m-am putut ridica.

-Dumnezeule, dar e imposibil. Noi toti am capatat puterile dupa explozie. Nu pot sa dispara asa pur si simplu. In plus, nici nu vreau sa-mi pierd puterea. Nu vreau sa fiu iar vulnerabila.
Nu se poate. Daca nu mai avem nici unul dintre noi vreo putere? M-am dus in baie si am luat primul obiect ascutit care mi-a iesit in cale. L-am bagat in deget si am privit sangele cum curgea. Parea sa nu se mai opreasca. In plus, simteam durerea. Durerea care ma facea inca om.

-Kayla!am strigat atat cat sa ma auda,dar sa n-o trezesc pe Eve.
Doamne!Fata asta doarme zi si noapte.
-Esti bine?am intrebat-o.
M-am ridicat de jos cu viteza melcului constipat ca sa ajung la usa si s-o gasesc pe Kayla holbandu-se la degetul sau din care curgea o margea de sange.
-Doamne Dumnezeule!Ce e cu tine?
Am luat hartie igienica si i-am invelit degetul in ea.

-Nu, nu vreau, trebuie sa putem sa ne recuperam puterile, am zis in timp ce lacrimile mi se rostogoleau pe obraji. Lasa-ma. O sa stau aici pana se vindeca. asta ar trebui sa faca. fara putere, sunt insignifianta. Poate crezi ca vorbesc superficial, dar puterea e unul dintre cele mai importante lucruri pentru mine. Fara ea, sunt o pustoaica de bani gata, cu fite si fara scop in viata. Pana acum ziceam ca durerea ma facea om. Acum am descoperit ca puterea insasi ma facea.

-Ok,sunt de acord.Sa le recuperam.Dar cum?
Intrebarea mea retorica ma facu sa tremur.
Iesii din baie si ma asezai pe un pat.Nu stiu al cui.

Pe patul de langa mine,Eve dormea cu niste tresaltari ale pieptului destul de exagerate.
Mi-am intins mana sa ii dau o suvita la o parte de pe fata,cand aceasta a gemut si s-a ridicat brusc in fund,cu lacrimi in ochi.
M-m sculat in picioare si m-am asezat pe patul ei.
I-am pus maine imprejurul sau si am sarutat-o pe crestet,incercand sa o linistesc,desi tocmai eu nu ma simteam prea linistit.
-Eve?am intrebat-o printre sarutari.E doar un vis!E doar un vis.

Cand am iesit din baie, Eve plangea in bratele lui Cole. Probabil avusese un cosmar, ceva. Degetul nu mai sangera, dar era o urma vizibila acolo.
M-am dus langa cei doi si am incercat sa o linistesc pe Eve, care inca plangea cu ochii inchisi.
-Eve, linisteste-te.

- Nu, nu e doar un vis, am soptit, dupa care am fugit rapid pe usa.
Vroiam liniste si habar n-aveam unde aveam s-o gasesc.

Eve s-a trezit brusc, inca suspinand si a iesit pe usa.
Lui Cole ii jucau lacrimile in ochi, se vedea asta. Incercam sa-l consolez, dar degeaba. Parea ca Eve ii transmisese toate sentimentele ei in momentul ala.
-Cole, linisteste-te. Isi va reveni ea. Doar ca...trebuie sa-i lasi putin timp, presupun. Vrei sa mergem sa o cautam?

-Nu,am spus hotarat.Daca vrea sa stea departe de mine...Ei bine,ii respect dorinta.
Ma uitam in jos.Nu puteam sa imi ridic capul pentru a lasa-o pe Kayla sa ma vada in starea in care ma aflam.

-Cum vrei tu, Cole. Uite, cred ca ar fi bine sa te duci in camera ta sa te odihnesti. Azi a fost o zi grea pentru toti, in special pentru tine. Eu ma duc sa dau o raita prin imprejurimi, sa dau de Eve. Chiar daca e posibil sa se supere si pe mine ca nu o las singura...dar, hey, chiar o consider prietena.
Mi-am luat jacheta si am iesit afara. Deja se inserase si am inceput sa ma plimb prin imprejurimi. Pana la urma, am dat de ea la bar.

Am intrat in camera si m-am trantit pe pat.Ce se intampla cu mine???Bunica s-a trezit si mi-a spus sa fac stanga imprejur si sa ma duc la academie ca s-a intamplat ceva grav.Pe drum am vrut sa ma joc cu apa din sticla, dar nu s-a intamplat nimic!Am vrut sa pornesc o briza sa ma racoresc...dar nimic!!
-Ce se intampla cu mine???!!!!
"Ai cazut din lac in put"a spus constiinta mea sec.

Cand am intrat, am vazut-o pe Alice in pat, foarte abatuta. M-am apropiat de ea si i-am zis:
-Imi pare rau! S-a intamplat ceva mai rau cu bunica ta?

Cat de dragut din partea Kaylei sa isi faca griji.
-Numai asta mi-ar fi trebuit!!Mai intai imi dispar puterile...daca o pierdeam si pe meme (bunica) zau ca ma sinucideam!am spus eu serioasa.

-Si tie ti-au disparut puterile? Deci e ceva neinregula cu toti, nu doar cu mine si Cole.
Asta chiar era ingrijorator. trebuia sa facem ceva sa le recuperam. Vom vorbi cu Directoarea.
- Alice, ceva nu e in regula. Trebuie sa ne recuperam puterile. Eu nu sunt om fara ea. abia acum am realizat asta.