Dormitoarele fetelor

Am ciocanit incet la usa fetelor. Speram sa fie inauntru.
- Haide, firar sa fie! am inceput eu sa zic, pierzandu-mi rabdarea.
Chiar e asa de greu sa deschida cineva o usa? Macar sa ma anunte si pe mine cineva unde as putea-o gasi pe Kayla...

Mi-a deschis Kayla si parea foarte plictisita pana in momentul in care mi-a vazut fata.
Nici nu m-a lasat sa ii raspund la intrebare, ca m-a coplesit cu un sarut. Am raspuns si eu sarutului, si parca vedeam cu ochii mintii fata lui Alice. Sorry.
Cand ne-am desprins din sarut si imbratisare i-am raspuns:
- Pe aici, pe colo. Sti, cu astia doi porumbei, Cole si Eve. Plictisitor. Nu au auzit de loc privat? am zis putin suparat. Kayla, trebuie sa te intreb ceva. Eu mi-am pierdut puterea...ce s-a intamplat? Speram sa mergem undeva sa vorbim despre asta. Undeva unde e liniste. Ce zici de locul nostru, din parc? Daca vrei, te las sa te pregatesti si ne putem intalni acolo.

Doamne! Kayla imbracase niste blugi destul de deschizi la culoare si un fel de tricou roz. S-a scuzat in fata lui Alice si a venit spre usa, pe care a inchis-o in urma ei.
- Arati fabulos, draga mea. Ce parere ai de outfitul meu? E destul de potrivit? am spus ranjind.
- Sper ca totusi sa ne recuperam puterile, am spus devenind dintr-o data abatut.

Eu si Kayla am intrat in camera tinandu-ne de mana. Paream ca doi indragostiti si nu mai trebuia decat un porumbel ca sa fie complet.
- Eu te iubesc mai mult, i-am zis in timp ce o sarutam. Bine, bine, nu chiar in timpul ala, pentru ca nu aveam cum, logic!
- Esti atat de speciala, Kayla. Am avut atata noroc sa vin la Academie si sa te intalnesc...ma intreb oare ce s-ar fi intamplat cu viata mea in continuare daca nu te-as fi intalnit...

- Si eu te iubesc, am spus inainte ca ea sa incepe sa ma sarute din nou.
De ce in momentele cele mai frumoase incepe sa sune telefonul? Ce as injura acum, daca nu ar fi Kayla langa mine...bine, bine, recunosc. Imi place sa mai zic si niste lucruri nu-prea-ortodoxe. Cine nu le zice?
- Poate e important, am spus regretand totusi ca mi-am desprins buzele de ale ei. Putem continua dupa, am zis facandu-i cu ochiul, reamintindu-i in acelasi timp ca puterea mea a fost recuperata, desi asupra Kaylei nu avea nici un efect.

- Intotdeauna tin ultima idee, am spus in timp ce Kayla raspundea la telefon.
Dupa cateva secunde s-a albit la fata si a rostit numele unui baiat pe nume "Dean". Oare fostul? Am inceput sa ma enervez, dar eram in acelasi timp surprins. Oare ce vroia acest pampalau cu numele de Dean de la Kayla?
- Esti bine? am zis in timp ce ma apropiam de ea. E fostul? am zis si ea a dat afirmativ din cap. Pot vorbi cu el putin? am rugat-o frumos, fara a-mi folosi farmecele.

Kayla mi-a dat telefonul ei roz frumos, dar speram sa nu sufere vreun accident. Accidentele se intampla foarte des...puteam sa ii cumpar altul la fel, dar mai bine ma abtineam.
- Dean, zici, ai? am zis incercand sa imi mentin buna dispozitie. Aveam un caine care se numea asa acum vreo doi ani. Pacat ca s-a prapadit, saracul.
*Cine esti tu si de ce raspunzi la telefonul Kaylei?* intreba el surprins.
- Oh, acelasi lucru pot spune si despre tine. De ce tot o suni pe Kayla? V-ati despartit, mergi mai departe, catelus! am zis razand in sinea mea.
*O sa vezi ce catelus iti dau cand o sa te prind...*
- Oh, stai linistit. Nu ma vei prinde niciodata. Si nu iti vei mai aminti nimic, oricum. Vrei sa adaugi ceva?
*Oh, o sa vezi ce o sa patesti...*
- Ai mai spus-o o data, catelusule. Pardon, Dean. Wow, ce nume frumos ai! Da' de unde...
*Vad ca iti place sa fi sarcastic. Eu nu apreciez sarcasmul* zise el vizibil suparat.
- Sti ceva, Dean? Sterge numarul Kaylei din memorie. Daca nu, uita-l, da-te cu capul de pereti, arunca-te de pe pod, orice, numai las-o pe iubita mea in pace. Ai inteles? Tu aparti trecutului. Pa.
Nu a mai apucat sa zica nimic, pentru ca i-am inchis telefonul in nas. Kayla parea ca plange, asa ca am luat-o in brate, consoland-o.
- Gata, iubire, nu mai plange. Dean nu te va mai deranja niciodata. Daca o va face, nu va mai avea ocazia sa aplice una din ofertele facute de mine, am zis facandu-i cu ochiul Kaylei. Ma va implora sa il las sa se arunce de pe pod, sunt sigur!

Am surprins-o pe Kayla zambind, dar stiam ca inauntrul ei era o harababura totala. Stiam cum se simte, doar ca eu nu ma simtisem chiar asa...ci injumatatit. Mi-am lasat gandurile deoparte pentru a-i raspunde la intrebare.
- Pentru ca ar vrea sa va impacati, probabil. Ar face bine sa stea departe de tine, daca nu vrea sa intalneasca "stanga mea", adica pumnul. Daca ar fi functionat puterea mea asupra ta, l-ai fi uitat intr-o secunda pe acest Dean...
Lacrimile inca ii siroiau pe obraji. Imi pata tricoul albastru, dar nu-mi pasa.
DoubleD., numai la un amarat de tricou poti si tu sa te gandesti in situatii de criza!

Kayla s-a asezat pe pieptul meu iar eu am inceput sa o sarut pe frunte.
Apoi, chiar cand ma simteam mai bine, cineva a batut la usa, dar nu a mai asteptat sa raspund si a intrat in camera. Era un baiat - cineva nou.
- Imi pare rau, dar...hm, noi discutam ceva aici. Kayla, am zis aratand inspre ea, nu se simte prea bine. Crezi ca ai putea sa ne lasi singuri, te rog?
Acum ma rog si de tipul cel nou sa ma lase in pace...perfect, DoubleD.!

Cezar a iesit din camera cu Alice, ramanand doar eu cu Kayla. La un moment dat genele au inceput sa se miste si mi-am dat seama ca s-a trezit.
- Sunt langa tine pentru ca te iubesc, i-am zis. Desigur, pot dormi aici in noaptea asta. Adica, cred ca prietenul meu Cole va dormi cu Eve in camera fetelor...sau nu stiu, isi gasesc si ei un loc...
Am sarutat-o pe buze, iar apoi pe crestet. In cateva secunde avea sa adoarma...dar mie chiar nu-mi era somn. Preferam sa o tin la pieptul meu si sa o privesc in timp ce dormea. La un moment dat, pleoapele ei s-au oprit din "tremurat" si mi-am dat seama ca a adormit. Era doar un inger...
Dupa doua ore, am adormit si eu.

In camera a intrat Alexiss, iar ea a observat-o pe Kayla care dormea. Eu ma trezisem de ceva timp, dar era fascinant sa o privesc pe Kayla cum doarme.
- Nu-i nimic, i-am spus lui Alexiss cat de incet am putut. Sper ca esti bine...am zis dupa ce s-a schimbat. Aia era camasa lui Chad? Ma rog, nu era problema mea. Alexiss doar mi-a facut cu mana si a iesit din camera, ramanand singur, putand sa o admir pe Kayla in continuare.

- Este in regula. Puteti intra... am spus. Um, cred ca deja s-a trezit Kayla, am zis in timp ce iubita mea isi deschidea somnoros ochii.
Cred ca le-ar fi facut ceva lui Eve si lui Cole, dar s-a abtinut.
- Um, pe unde ati umblat, porumbeilor? am incercat eu sa destind atmosfera.