Intre doua lumi exista o poarta !

Prolog

,,Intre doua lumi exista o poarta,, .

Aceste cuvinte imi rasunau mereu in minte .Le vedeam in mintea mea in fiecare noapte cand luminile lumii dispareau printre unbrele intunericului .Parca ar fi cev legat e acea ,,poarta,,. Dar nu intelegeam
La ce se refera cand zicea ,,Intre doua lumi exista o poarta ,, .Era un mister care nu ma lasa niciodata sa dorm . Literele zburau fara sa dispara .Si cine erau aceste doua lumi ?

Capitolul 1 - Ramasa singura pe pamant!
Ma numesc Gabriela si azi 15 Aprilie m-am nascut .Am deschis ochii , privind lumina argintie si bucuria care ma inconjura cu ajutorul parintilor mei . Acea zi a fost cea mai speciala din acel an . Eram un inger pentru parintii mei trimis pe pamant .Cu timpul am crescut , mi-am facut prieteni si m-am atasat mai mult de parintii mei .Anii au trecut si pe zi ce trecea incepeam sa vad lumea cu alti ochi . Aveam , o viata pe care o iubeam .Adoram sa fiu Gabriela , fata draguta ,a muzanta si care se impiedica mereu de orice lucru pe care-l intalnea in cale .Parintii mei erau mandrii de mine . Dumnezeu le umpluse sufletul de bucurie cand m-a trimis pe pamant .Imi iubeam , mama si obisnuiam sa imi petrec cel mai mult timp alaturi de ea , cantand sau facand diferite lucruri .Prietenii credeau ca sunt un om special , pentru ca ,cat de mult se straduiau ei , nu gaseau nicio asemanare intre mine si alt om de pe pamant .Eram diferita fata de multii altii si eram invidiata pentrua cest lucru . Eram o persoana buna care iubea foarte mult , orice lucru din viata ei .Atunci credeam , ca in toata viata mea , vor fi de numai minuni si bucurie , ca toti ma vor vedea la fel chiar daca cresteam si pe zi ce trecea ma maturizam mai mult decat orice alt copil .
Dar viata mea s-a schimbat din ziua cand mama mea mi-a zis ca trebuie sa plece .Era aniversarea mea si implineam 14 ani .Mama a venit si mi-a zis ca trebuie sa plece , dar sa nu ma ingrijorez pentru case va intoarce intr-o zi la mine .Zilele au trecut , a plecat si tata . Atunci am ramas singura fara nimeni , fara dragostea parintilor din fiecare zi . De atunci nimeni numai vorbea cu mine .De ce ?Acum numai eram prietena lor Gabriela pe care o iubeau si pe care nu o mai ignora nimeni .Acum parca tot universul se inversase .Unii colegi de la scoala nici macar nu stiau cum ma cheama , sau cine sunt .Toti ma abandonasera pentru ca ramasesem singura .Timpul trecea foarte repede si in fiecare zi petrecuta la scoala mea era din ce in ce mai ciudata .Nimeni nu ma mai cunostea , sau nici numai statea cu mine .Incepusem sa urasc aceste lucruri si bineinteles pe cei care o faceam .Dar am realiazt apoi , ca locul meu nu este acolo si ca trebuia sa plec .Sa dispar si nimeni sa nu ma poata gasi vreodata .Urmatoarea zi , a fost una pe care nu o voi uita niciodata .Mi-am facut bagajele si mi-am luat ramas de la toti pe care I iubeam . De la toate persoanele care candva imi erau ,,prieteni,,.Nu stiu ce insemna pentru ei acest lucru , dar au reusit sa-mi arate ca eu nu sunt persoana potrivita cu care sa fie prieteni .Asa , ca , mi-am luat lucrurile din casa parintilor mei si am plecat .Luandu-mi la revedere de la tot , cu lacrimi amare si dureroase , amintindu-mi de zilele rele din viata pe care am petrecut-o acolo .Acum m-am mutat intr-un orasel din Franta .Mai exact , ma mut in Paris . Imediat ce am ajuns , m-am inscris la un liceu pe care l-am gasit si eu in cel mai scrut timp posibil.A doua , mi-am gasit o casa unde sa locuiesc .Proprietarul ma luase in gazda pentru cateva luni , pana terminam anul scoalar . Acesta era un om batran care locuia de cativa ani , cu fiul sau . Aveau o casa micuta , frumos aranjata , cu multe gradini si alte lucruri .

Ficul e promitator, sa sti
Ma rog, mai ai niste virgule puse pe unde nu trebuie, cateva litere mancate, dar imi place mult subiectul!
Astept sa vad cum evolueaza povestea ;
Spor la scris ><