Alte locuri.

Daca sunteti in alta tara sau intr-un local, la vreun festival, postati aici, precizand locul.

Am dat-o jos pe Alice din carca si cu tot cu bagaje,am lasat-o la gara.Se putea descurca de acum.
-Esti ok?am intrebat-o.Mai ai nevoie de ceva?

-Nu Cole....mercie!Esti un scump!Eve e foarte norocoasa ca te are...Doar saluta-le pe Kayla si Elenna cand le vezi....si spune-i lui Eve ca imi pare rau....asta e pentru ea!i-am spus eu dandu-i un pachet cu vaza pe care o sparsesem, restaurata manual.

Am alergat.
Am alergat..
Am alergat...
Niciodata nu ma simtisem asa de liber.Asa de fericit.Asa de...
Dar.Imi mai lipsea ceva.Sau cineva.
Chipul lui Eve mi-a sarit in fata ochilor.
M-am impiedicat si am cazut pe trotuar.Si ce era mai greu,e ca ma trezisem cu o multime de oameni ce credeau ca eu cazusem din cer...Si asta pentru ca(,)cu o secunda mai inainte,eu ma aflam acolo.Si puf!am cazut pe jos.
O adolescenta m-a luat de mana si m-a intrebat:
-Cum te cheama?
I-am zambit incurcat,dar i-am dat mana la o parte.Am pornit-o spre un loc ferit,de unde am plecat spre casa.
Si am alergat...
Si am alergat..
Si am ajuns.

^^^^Centrul Londrei^^^^^^
Am dat-o jos din spinare si am rasuflat usurat.
-Ok,acum ce facem?am intrebat gafaind.
Nu eram tocmai fericit.Nu stiam cu cine vrobise la telefon si chiar eram gelos.

- Acum mergem sa ne intalnim cu cel mai bun prieten al meu de aici, am zis zambind si l-am luat de mana pornind cu pasi alerti inainte.
Eram atat de incantata... Londra mea, lumea mea.
In cateva minute am ajuns la blocuri. De fapt, era un spatiu destul de stramt intre doua blocuri, acolo obisnuiam sa stam. Cum am ajuns, l-am vazut pe Snake [pun poza mai tarziu].
- SNAKE! am strigat si am sarit in bratele sale. O, fraiere, ce dor mi-a fost de tine!
- Si mie de tine, Rruv, si celorlalti. Ne-a lipsit gura ta mare.
- Snake, el este Cole, noul meu iubit, am zis zambind.
- Ooo, deci ma inseli, Rruv? a zis zambind si a dat mana barbateste cu Cole.
- Taci din gura, am zis razand.

-Buna,sarpe!am spus eu,incercand sa par prietenos.Deci...De cat timp va cunoasteti voi?am intrebat,zambind cam fals.

- De cand aveam eu 11 ani. El este cel care m-a ajutat sa trec peste problemele mele de familie si ii datorez viata mea de doua ori, am zis zambind. Eram atat de entuziasmata ca venisem acasa. Chiar daca era o vizita scurta, eram foarte fericita.
- Taci, Rruv, ti-am mai zis ca nu-mi datorezi nimic, a spus, si a vrut sa-si aprinda o tigara, dar i-am smuls-o din mana si am marait:
- Nu fuma!
- Vrei sa te lasi?
- Nu chia... aaa... da!
Am incercat sa schimb subiectul.
- Cole, haide sa-ti arat graffiti-ul cu numele meu, am zis si l-am tras dupa mine putin mai in spate, aratandu-i un perete urias, plin de graffiti, pe mijlocul lui scris mare "Rruv".

M-am strambat si m-am lasat dus de Eve.
-Da,foarte creativ!Eve cea creativa,am spus si am ras dupa care am luat-o de maini si am inceput sa o sarut cu pasiune.
Dupa ce am terminat,radiam de fericire.
M-am uitat spre anaconda si am intrebat:
-Si acum?Unde mergem?

Am raspuns eu.
- Mai tarziu vreau sa ma duc s-o vad pe Liz si ap...
- Ce? Vrei s-o vezi pe ma-ta? Incredibil, m-a intrerupt Snake, izbucnind in ras.
- Da, daa! Vreau s-o salut si s-o mai enervez putin. Si-a gasit altu?
- Nu cred, de fapt, de cand ai plecat, n-am mai vazut-o sa iasa din casa...
- Stiti ceva... vreau sa ma duc acum la ea.
- Bine, sefa, a spus Snake. Sa nu pleci pe neasteptate din nou, si sa vi sa ma saluti cand pleci si sa vi mai des cand suntem toti, a zis zambind.
- Bine, bine, am zis razand si am pornit cu Cole spre casa mea.

In timp ce ma lasam dus de Eve,am intrebat-o,speriat:
-Sper ca mama ta nu e genul care trage cu pusca in primul pretendent la mana ta,nu?
Am tacut brusc.Formulasem gresit.Speram sa nu se sperie ea de mine.

- Nuu, am zis izbucnind in ras. Mamei mele nu-i pasa ce fac atata timp cat nu o implica si pe ea.
Am mai mers inca cateva minute, apoi am ajuns in fata casei mele.
- Deci, asta e casa mea...
Am facut inca cativa pasi, apoi am intrat in casa, incet. Aveam emotii foarte mari.
Am intrat in casa, mama era in bucatarie cu Sylvia, prietena ei de barfe, care pe mine ma enerva la culme. In mod normal, as fi sarit in bratele mamei si i-as fi spus cat de dor mi-a fost de ea, dar stiind ce parere are ea despre mine, m-am purtat cu ea ca si in fiecare zi.
Am luat un cutit in mana si am spus:
- Sylvia, afara, acum, nici nu terminasem bine de zis, ca ea era deja afara. Doamne, ce-mi placea s-o sperii asa.
- Buna, mama. Ti-a fost dor de mine.
- Sa mint? a intrebat...
- Ar fi cel mai bine. am spus zambind.
- Mi-a fost foarte dor de tine, draga mea.
- Joci foarte bine teatru. Liz, el e Cole.
Imi era teama de reactia ei...

-Buna ziua,doamna,am inceput politicos.
I-am luat mana si i-am sarutat-o.
-Trebuie sa precizez ca aratati uimitor in dupa-amiaza aceasta.
Am luat-o pe Eve de mana.
-Ca si fiica dumneavoastra,deasemenea.
Le-am zambit amandurora.
Nu trebuia sa o privesc pe Eve ca sa imi dau seama ca era uimita.
Speram numai sa nu ma dea ma-sa afara din casa in suturi.

Omul asta ma omora. Mama era uimita si nervoasa si ii venea sa explodeze in mii de bucatele. I-am zambit asa cum stiam eu si s-a mai calmat. De ce le era tuturor frica de mine? Nu eram Satana...
- De ce ai venit? Nu ma poti lasa in pace? a intrebat aspru.
- Te iubesc prea mult, am zis ironic.
- Da, cum l-ai iubit pe taica-tu.
Stia cum sa ma loveasca in punctele sensibile.
- N-n-nu mai zice nimic de tata...
- CUM SA NU MAI ZIC NIMIC DACA TU L-AI OMORAT? a izbucnit, dar am vazut imediat cum isi regretase cuvintele.
Cee? CEE? Cum unde cand de ce?
- Implineai trei ani, si vroiai sa tai tu o felie de tort, si in loc de tort, ai bagat cutitul direct in inima tatalui tau. Acum iesi afara si as fi mult mai bucuroasa daca nu te-as mai vedea niciodata!
Am iesit afara. Deci... asta era adevarul? Tata nu murise din cauza unei supradoze?
Ne-am asezat pe o banca, si mi-am intors fata spre Cole.
- Daca nu vrei sa ne mai vedem vreodata... o sa iau in considerare decizia ta,
am spus si mi-am ingropat fata in maini, dand frau lacrimilor.

M-am asezat pe banca,dar mintea refuza sa-mi functioneze.
Eve era o...Ucigasa?
M-am ridicat de pe banca si am inceput s ama plimb de colo-colo.
I-am ignorat spusele.
-Cred...Cred ca ar fi mai bine sa mergem acasa,i-am spus cand am simtit ca mai aveam putin si faceam gaura in talpa.
Am oftat,dar m-am asezat din nou pe banca si am luat-o de mana.Gestul m-a facut sa ma cutremur.
-Nu e vina ta.Era mica.Nu trebuie sa dai vina pe tine.
Defapt...Nu stiam nici macar eu ce sa cred.

- Daca vrei... du-te... eu ma duc intai pana la mormantul lui...
Fac eu rost de bani de avion de la Snake daca hotarasc sa ma duc inapoi la Academie...

-Ok.Ne vedem la Academie...
Si am plecat.Cativa pasi departe de ea.Cativa pasi plini de suferinta.
Nu credeam ca as face asa ceva,dar...M-am intors.
-Vin...Vin cu tine,am spus calm.

Acel "Ne vedem la Academie." am simtit cum mi-a sfasiat sufletul in bucatele mici, mici. Invizibile. Stiam, stiam ca avea sa se desparta de mine, si cu riscul asta tot l-am adus aici. Dar si eu eram uimita. Tatal meu. Totusi, petrecusem 3 ani alaturi de el. 3 ani de care nu-mi aduceam aminte absolut deloc. Nimic. Gol. Vid.
Dintr-o data, toate bucatelele care se sfasiasera simteam cum se
reasembleaza. Mi-am ridicat capul din palme.
- Chiar... chiar vrei sa vi? am intrebat cu vocea plina de speranta.

-Da...Da vreau.
[i]I-am luat mainile intr-ale mele si i-am spus sincer,uitandu-ma in ochii ei:
-Eve!Abia te-am gasit!Nu am de gand sa te las a pleci.De cand te-am cunoscut,viata pare mai colorata.
Am ras amar.
-Inainte sa te fi cunoscut pe tine,am inceput sa ma confesez,credeam ca nimic nu m-ar mai fi putut readuce pe calea normalului.Zilele treceau incet.Mult prea incet.Speram sa mor in orice clipa.Sa zbor spre cer,si in rai,sa gasesc pe cineva cu care sa-mi petrec eternitatea.Pe tine.Dar,Eve...Lui Dumnezeu i s-a facut mila de mine,si mi te-as scos in drum,inainte sa fiu luat in ceruri.Si sunt dator Domnului.Acum pot avea viata de pe pamant cu tine...Si pe cea din cer,deasemenea.De cand te-am cunoscut,viata a capatat un nou sens.Si firul vietii mele se invarte in jurul unui singur obiectiv:sa te iubesc si sa te protejez pe tine.De cand te-am cunoscut,pot vedea soarele stralucind pe cer.Pot auzi cantec de pasari,ceea ce inainte nu auzeam.De cand te-am cunoscut,ma simt om.De cand te-am cunoscut,pot zambi.Si Eve...Pentru mine raiul nu e acel loc la care se asteapta ceilalti oameni.Pentru mine raiul e cand te sarut.Cand iti suflu-n par si cand iti mangai chipul.
O sarutai scurt.
-Tu esti raiul meu.

Am inceput sa plang si mai rau, dar nu de suparare, ci de alinare. Avea intotdeauna cuvinte atat de perfecte, pe cand eu nu aveam nimic. Fumam, ceea ce ii aducea aminte de trecut, beam, ma drogasem, furasem bani de la mama de o gramada de ori si acum aflu ca imi omorasem tatal, si tot era langa mine. Langa cineva care nu merita nimic si are ceva de nepretuit.
Mi-am sters lacrimile cu podul palmei, apoi am zis:
- Haide, vreau ca tata sa te cunoasca.

Am zambit usor.
-De ce plangi?Nu vreau sa plangi.
I-am sters obrajii,inca uzi,chiar daca se stersese si am luat-o de mana.
-Sa mergem.Condu-ma!

M-am ridicat de pe banca si am mers spre prea-bine-cunoscutul loc.
In drum spre cimitir, am auzit replici de genul "Rruv, back in town, feriti-va!", "Ti-ai gasit altu', Rruv?" sau tot felul... in mod normal, i-as fi luat la pumni, dar acum am preferat sa-i ignor.
Am ajuns in cimitir. Era liniste, ramasese la fel de cand am plecat. M-am dus direct la mormantul tatalui meu. Fara sa vreau, am cazut direct in genunchi si m-am apucat de plans.
- N-am vrut! Nu am vrut... daca nu eram eu, traiai. N-am vrut!

- E doar... e doar vina mea... si am fost aici in fiecare zi si nu mi-ai zis adevarul. Ma auzeai cum plangeam si cum radeam, dar nu mi-ai zis ca te-am omorat. Nu mi-ai zis nimic... Te aleg pe tine in orice moment, decat pe ea.
Mi-am ingropat fata in pieptul lui Cole si am continuat sa plang. Daca nu ar fi fost langa mine, nu stiu ce as fi facut...

Am protejat-o cu bratele si i-am sarutat crestetul capului.
-Cred ca ar fi bine sa plecam,Eve.Sunt sigur ca tatal tau nu te invinuieste cu nimic.Si te ranesti pe tine insuti,stand aici si plangand.Crezi ca el asta ar vrea pentru tine?

- Nu stiu ce ar vrea... Cum sa nu ma invinuiasca? Cole, l-am omorat!
- Tati, el e Cole, iubitul meu, care nu m-a lasat niciodata de cand l-am cunoscut.
Nu ma considera nebuna, te rog...

Am suras.
-Eve,cati ani aveai?Nu puteai rationaliza.Nu te mai invinui.Iti faci rau,draga mea!
Am oftat...
-Sunt...Sunt sigur ca(,)chiar acum iti sopteste ca te iubeste si sa nu iti mai faci griji in privinta lui.Este intr-un loc mul mai bun acum.

Am zambit.
- Ai dreptate. Sper sa ai dreptate. Hai sa mergem...
- Pa, tati! Promit sa vin mai des, sau cel putin voi incerca.

Am ajutat-o sa se ridice si am luat-o de mana.
-Te iubesc si aici,in fata tatalui tau,iti promit ca nu te voi lasa niciodata la greu.
I-am zambit,am luat-o in spinare si am pornit-o spre Academie.

Simteam telefonul cum vibreaza. Ma temeam ca voi sti cine era.
Am raspuns si am soptit incet:
-Adio! si am aruncat telefonul departe. Foarte departe.

Am ajuns imediat sub forma de pasare!Il vedeam langa sinele de tren!
Am aterizat langa el si m-am transformat la loc!
-Cole nu fa asta!
I-am strigat!

ii auzeam gandurile de tristete dar nu il gaseam cu privirea.. am auzit un tren in departare si m.am indreptat spre zgomotul lui cand l.am zarit pe Cole
-COLE! am strigat la el

Ajunsese si Alex si privi in departare!Stiam ce era!
[i]Auzeam trenul cum se apropie amenintator de baiatul ala si am venit spre el.
-COLE!Am tipat speriat uitandu-ma cand la tren cand la el.

vroiam sa ajung la el, alergand ... dar tocurile alea tampite ma tineau intr`un fel in loc .
-Sa ne bagam ceva in tocuri ! am strigat eu furioasa si m.am descaltat rapid

Am auzit niste voci invalmasite.
Ma simteam asa de bine, acolo. De ce ma trezeau din visare?
-Nu, am soptit. Cole nu mai e.
M-am incruntat.
-Nu o sa mai fie, m-am corectat.

-Tampit, cretin!Nu o sa te las sa mori!
M-am dus la el pe sinele de tren si l-am apucat de geaca.
-Trezeste-te!

am ajuns spre el si incercam sa.l tarasc de acolo undeva in siguranta, dar era ditamai omul si se tinea bine cu picioarele jos
-Colle, nu gandesti, ridica`re acum!