Sala de sport

ARTEMIS VAN VALANCE

Ii asculta scuza, vrand parca sa o auda intr-un alt mod de la el si sa nu treaca atat de repede peste. Isi indrepta privirea spre minge, vrand ca el sa-i observe acum dezamagirea care probabil isi facuse aparitia. Isi ridica privirea, privindu-l din nou.
- Unul singur, Dave, ii spuse, prinzandu-i privirea intr-a ei, insa exact cand vazu ca nu-i atent, ii lua mingea din mainii, incepand sa o bata si sa se indeparteze de el.

ARTEMIS VAN VALANCE

Se incrunta usor cand vazu ca-i ia mingea, privindu-l apoi cum dadu cos. Prinse apoi mingea in maini, privindu-l.
- Eu nu m-as bucura asa tare, ii spuse, vrand sa-i taie tot entuziasmul.
Ura sa piarda, chiar si intr-un joc amical. Se intoarse incepand sa bata iar mingea, mergand spre cos, ca sa poata sa-l egaleze.

ARTEMIS VAN VALANCE

Era sigura ca o sa dea un cos, insa fix atunci el a trebuit sa cada peste ea. Inghiti in sec, simtindu-l atat de aproape de ea, sezatia ciudata pe care i-o crea persistand si dupa ce se ridica si se departa.
Il privi apoi cum da un cos, ridicandu-se apoi de pe jos. Isi incrucisa bratele la piept, privindu-l usor suparata ca nu castigase.

ARTEMIS VAN VALANCE

Il privi cum se apropie de ea, ramanand in loc. Il asculta apoi, neschimbandu-si expresia.
- Nu ma astept sa-mi dai nici un cadou, Dave... Doar pentru ca am acceptat sa jucam, nu inseamna ca am vrut ceva de la tine.
Il mai privi cateva clipe, insa apoi incepu sa se departeze. Se indrepta din nou spre saltele, unde se intinse. Vroia sa faca niste abdomene insa se razgandi si ramase acolo, intinsa, cu ochii inchisi, incercand sa se retraga in mica ei lume interioara inflacarata.

ARTEMIS VAN VALANCE

Simti prezenta cuiva langa ea si isi dadu seama automat cine era.
- Duorm..., ii raspunse pe un ton mieros si dulce, vrand sa nu o distraga din lumea ei in care reusise in sfarsit sa intre.

ARTEMIS VAN VALANCE

Ii auzi raspunsul si se incrunta. Isi deschise ochii, intorcandu-si privirea spre el, observand de-abia acum cat de aproape era de ea. Inghiti in sec, insa continua sa-l priveasca.
- Ce vrei de fapt de la mine, Dave...?, il intreba incet, aproape soptit, privindu-l inca in ochi, desi in acea clipa vroia sa-i evite privirea.

ARTEMIS VAN VALANCE

La inceput il privi nedumerita, insa apoi inchise ochii atunci cand vazu ca se apropie de chipul ei. Tremura usor sub sarutul lui, insa ii raspunse. Ba chiar il facu si mai pasional, nelasandu-l sa fie un simplu sarut. Acolo, in bratele lui se simtea completa, exact cum nu se simtea cu Jess.
Se departa insa dupa cateva clipe, privindu-l confuza, neintelegand de ce trebuia sa fie asa.
- Dave... eu... noi..., insa se bloca, nestiind nici ea ce sa spuna exact.

ARTEMIS VAN VALANCE

Vroia sa nu-i raspunda la sarut, insa ii raspunse din nou. Simti mai tarziu cum ajunge peste el, simtindu-i apoi buzele pe pielea ei calda. Ii era prea bine in acea clipa incat sa vrea sa-l intrerupa, insa isi deschise ochii, departandu-se usor.
- Dave.. eu il iubesc pe Jess, nu pe tine, ii spuse, avand rasuflarea usor taiata.
Chiar daca vorbele ei spuneau ceva, felul in care ii raspundea o trada si nu intelegea deloc de ce. Sa fi fost doar pentru ca el controla apa si ea focul si se completau unul pe celalalt?
Ramase cu privirea in ochii lui, indepartandu-si acel gand din minte.

ARTEMIS VAN VALANCE

Ii simti sarutarea, inchizand ochii in acelasi timp, vrand parca mai mult de la el.
- Sti care Jess..., ii raspunse incet, dand semne ca-i cedeaza.

ARTEMIS VAN VALANCE

Ii raspunse la sarut din nou, simtindu-l cum aprinde in ea fiecare scanteie. Isi lasa mana pe obrazul lui, continuand sa-i raspunda la sarut. Se departa apoi, insa doar pentru a-si apropia chipul de urechea lui.
- Jess... cel care te uraste..., ii raspunse soptit, respirand cu greu.

ARTEMIS VAN VALANCE

Isi deschise ochii, revenind cu chipul in fata lui. Reusise sa se calmeze putin, desi atingerea lui care acum era permanenta avand in vedere ca-si tinea mainiile pe talia ei o cam innebunea.
- De ce imi faci asta...?, il intreba, vrand sa afle de ce trebuia sa aibe acel efect asupra ei.

ARTEMIS VAN VALANCE

Inchise ochii din nou, raspunzandu-i iar la sarutare. Se departa dupa cateva secunde lungi, respirand si mai greu acum, scateile mici pe care le simtea mai devreme transformandu-se in mici flacari in interiorul ei.
- Raspunde-mi..., ii sopti, insistand.

ARTEMIS VAN VALANCE

Lasandu-se pe spate o trase automat si pe ea dupa el, ajungand sa stea mai mult acum pe el. Se incrunta usor, departandu-se, indreptandu-si spatele.
- Stiu ca ma placi... insa... de ce trebuie sa-ti raspund la tot daca eu nici macar nu te ... iubesc...?, il intreba inca incet, nebagand de seama faptul ca acum erau singuri.

ARTEMIS VAN VALANCE

Se incrunta usor vazandu-l cum reactioneaza si se ridica.
- Nu stiu, bine? Nu e vina mea ca ma simt ciudat in preajma ta!, protesta ea, insa apoi se intoarse, incepand sa mearga spre vestiare.

ARTEMIS VAN VALANCE

Se opri din mers atunci cand il auzi si se intoarse cu fata la el, privindu-l serioasa.
- Daca imi placea de tine, poate ca acum eram inca in bratele tale, nu crezi?, il intreba, insa nu-i astepta raspunsul si se intoarse, continuandu-si drumul spre vestiare.

ARTEMIS VAN VALANCE

Ii ignora vorbele, continuand sa mearga. Ajunsa in vestiar, se schimba, intrand apoi la dus, vrand sa scape de acea senzatie pe care nu o suporta.