Am reusit sa am timp sa pun capitolele!Minune!
Ca si cadou de V'Day (intarziat
) ) pun si capitolul 6
______________________________________________________________
Capitolul 5.” De ce oare ma durea?”
Sau Barbie the bitch in actiune
-Scoala noastra va organiza o excursie in Franta.
Copii incepura sa chiuie de zici ca erau pe stadion.
-Hei, usor! a incercat diriga sa ii potoleasca. Aici este problema: nu putem plati un hotel pentru o luna. Sunteti totusi 30 in clasa si cu mine am fi 31 si…
Nu stiam daca era bine ce urma sa fac. I-am aruncat o privire intrebatoare lui Alex. Imi raspunse dand din cap.
-Doamna diriginta! am stigat eu. Parintii mei adoptivi locuiesc in Franta, in Paris chiar, intr-o vila-castel. Are vreo 10000 de metri patrati, 5 etaje si vreo 150 de camere! Chestia aia e gigantica! O sa vorbesc astazi cu mama si o sa ii zic sa puna servitorii sa pregateasca 31 de camere…
Toata clasa se holba la mine intr-un mod si mai ciudat. Stiau ei ca familia mea e bogata dar nu se asteptau la asa ceva.
-Pot sa ies pe hol sa o sun? am intrebat eu incercand sa evit privirile colegilor.
-Desigur! diriga imi zambi cald. Era extrem de recunoscatoare pentru asta.
Mi-am luat telefonul mobil din geanta si am iesit pe hol.
-Maman? Sunt eu, Vanessa. Scoala noastra trebuie sa faca o excursie in Franta si nu avem unde sta…crezi ca poti sa pregatesti 29 de camere plus a mea si a lui Alex?
-Desigur, scumpa mea! O sa ii zic lui Fabier sa pregateasca 29 de camere…pentru ce data?
Am bagat capul pe usa clasei.
-Pentru ce data, doamna?
-Pai daca am gasit un loc de cazare…2 zile?
-Perfect! 2 zile, i-am zis eu mamei.
-Bine, draguto! Banuiesc ca esti in ora…te las atunci! Ne vedem in 2 zile…A, stai sa te intreb: trimit soferul dupa voi?
-Daca e liber…oricum, daca il trimiti te rog sa nu trimiti limuzina! Nu vreau sa ma dau mare!
-OK, scumpo…Papa, Vanessa.
-B-bye, mam!
Imi iubeam familia adoptiva. Chiar o iubeam. Dar nimeni nu putea inlocui pierderea suferita. Desi Emma si Richard faceau tot ce puteau si erau iubitori si calzi cu mine si imi indeplineau toate dorintele nu aveau cum sa acopere complet golul din inima mea. Dar eu ii iubeam pentru ca incercau sa ne ajute, pe mine si pe Alex.
-Nu mi-ai zis ca parintii tai sunt miliardari, incerca Nate sa para suparat.
-M-am gandit ca nu conteaza. Oricum nu aveai cum sa afli…
Nate a zambit si apoi am incercat sa fim atenti la diriga. Cum am prevazut, toate fetele incercau sa ma prinda singura ca sa vorbim. Dar eu m-am lipit de Nate si de Alex (care deja stia toata povestea) si nu le-am dat ocazia sa ma enerveze.
Ziua a trecut repede, chiar prea repede. Am ras copios cu Nate…tipu’ chiar stia sa ma faca sa rad. Si mereu cand intram intr-o camera sau incepeam sa radem, ceilalti beleau niste ochi cat cepele. Dar nu imi pasa. Nate chiar era foarte OK.
Azi era vineri deci era seara de spaghetti. Eu mi-am luat o portie cu sos de busuioc si Alex cu ciuperci. Ciudat era ca Nate nu era prin zona. Nu il mai vazusem de cand ma rugase sa ii pastrez un loc la cantina….
-Alex! i-am zis eu. Ma duc dupa Nate. Cine stie pe unde cutreiera ala.
-OK, Van. O sa iti pastrez un loc.
Am inceput sa strabat coridoarele lungi ale scolii noastre. Unde putea sa fie nebunul ala?
M-am oprit la colt. Se auzeau niste voci. M-am apropiat incet si am bagat capul dupa zid. Sharon il tinea pe Nate lipit de zid cu buzele foarte aproape de ale lui. Am cascat ochii.
-Haide, scumpule! Nu fi rau!
Sharon incepu sa se gudure pe langa el ca o pisica. Din cauza ei nu il puteam vedea pe Nate. M-am intors pe calcaie si am dat sa fug, dar m-am lovit de zid si mi-am scapat un cercel pe jos. Nu l-am mai ridicat si am inceput sa fug pe coridor.
De ce oare imi pasa ca Nate era cu Sharon? Adica putea sa faca ce vroia cu viata lui! Daca vroia sa fie cu o tarfa ca Sharon, de ce ma durea pe mine? Adica nu eram impreuna sau ceva de genu’…Nu stiu de ce dar am inceput sa plang.
Dar uite ca imi pasa…Eu, ca de obicei…o mare fraiera! Nu mai aveam pofta de mancare. I-am trimis un SMS lui Alex si i-am zis ca ma cam durea capu’ si sa nu ma mai astepte si m-am indreptat spre lac.
Imaginea de mai devreme imi aparea inaintea ochilor. De ce oare ma durea? Nu ar fi trebuit sa imi pese deloc! Doar stiam ca Sharon e indragostita de Nate. Sau ma rog, doar il vroia cu disperare ca sa arate ea ca e cea mai buna. Hm…atat de tipic ei! Si se pare ca Nate a fost suficient de prost ca sa ii pice in capcana. Aveam de gand sa ii spun lui Nate despre Sharon. Chiar daca s-ar fi suparat pe mine trebuia sa stie. Acum imi era ca un frate, nu? Adica as fi avut aceeasi reactie daca ar fi fost Alex acolo si nu el, nu?
Deodata am simtit ceva in ureche. Am tresarit.
-Eu sunt, am auzit o voce familiara.
*-*-*-*-*-*
Nate:
-Haide, scumpule! Nu fi rau!
Sharon a inceput sa se unduiasca pe langa mine. Cum ajunsesem eu aici? Ii spusesem Vanessei sa imi pastreze un loc la masa pentru ca vroiam sa imi las cartile in dulap. Si in timp ce ma ducem spre sala de mese m-am intalnit cu Sharon care m-a tras depoarte si m-a lipit de zid. Era intuneric deja si nimeni pe coridoare. Sharon incerca sa ma ma sarute, dar eu tot incercam sa fug. Mi-a prins mainile de perete si a inceput sa ma sarute pe gat cand am auzit un zgomot metalic. Am aruncat o privire spre coltul peretelui, dar tot ce am putut vedea a fost o urma negra si apoi nimic.
-Da-te la o parte, Sharon! m-am rastit eu. Uite ce este: eu nu te plac, OK? Esti doar o fata mult prea comuna care are aere de diva! Asa ca acum da-te la o parte si lasa-ma sa trec!
Am impins-o pe Sharon la o parte si m-am apropiat de locul unde se auzise zgomotul.
„Te rog Doamne sa nu fi fost Vanessa! Oricine altcineva dar nu Vanessa!”
Am aruncat o privire pe coridor dar nu era nimeni. Pe jos era un cercel din aur alb. Unul dintre cerceii Vanessei. Deci ea fusese. M-am sprijinit cu o mana de perete. Ea m-a vazut cu Sharon. Si nu a stat acolo ca sa faca scandal, ci a plecat fugind.
Era ingrozitor. Nu stiam ce ar trebui sa fac. Sa fug dupa ea si sa ii explic totul sau sa ma ascund ca un las in speranta ca ea ar fi plecat numai pentru ca nu vroia sa ne deranjeze? Am simtit in aer un miros sarat si totusi limpede. Lacrimi. Fara sa realizez am inceput sa fug in cautarea ei. Dar putea fi oriunde. La masa. In camera ei. In camera lui Alex sau a Selenei.
Dar unde s-ar fi putut duce daca ar fi vrut sa se linisteasca? Asta e! Lacul! Acolo trebuia sa fie daca era suparata. Am strans cercelul in mana si m-am apropiat de padure. Cum puteam sa ii explic? Mai mult ca sigur era furioasa pe mine. Si la cum o stiam pe Vanessa, atata mai imi trebuia! Inca o repriza de Vanessa Extrem…Asa cum ma asteptam, Vanessa era pe banca de sub salcam. Am inspirat si m-am apropiat de ea. Era atat de concentrata incat nu m-a simtit. Am deschis tortita de la cercel si i l-am agatat in ureche. A tresarit.
-Eu sunt! i-am spus.
S-a intors cu fata spre mine.
-Poti sa imi faci favoarea de a ma lasa sa vorbesc fara sa ma intrerupi? a intrebat ea serioasa. Apoi o sa poti comenta cat vrei.
Am dat din cap.
-Nu imi pasa ca o sa te superi pe mine sau ca o sa spui ca nu este treaba mea dar trebuie sa stii asta. Sharon e tarfa scolii. Ea iese cu un tip numai ca sa se dea mare ca a reusit sa ajuga la el .E enervanta pentru ca e asa de sexy si crede ca nimeni nu o poate intrece…si asta e adevarat !Are aproape orice baiat din scoala la picioare si ma uraste pentru ca Alex nu ii pica in brate ca toti idiotii din scoala. Dar nu pot sa cred ca si tu i-ai picat in capcana. Sa fim seriosi, te credeam mai inteligent decat o pisica in calduri care are unghiile la fel de ascutite ca limba! Credeam ca macar tu o sa ai putina minte si o sa ii rezisti, dar se pare ca m-am inselat! a zis si apoi a suspinat.
Un alt sir de lacrimi incepusera sa curga pe fata ei. Eram impresionat. Vanessa imi spusese tot adevarul chiar daca stia ca eu as fi putut sa ma supar pe ea si sa ii zic ca minte. Asta doar daca imi pasa de Sharon. Dar cum imi pasa de ea la fel de tare cum imi pasa si de o papusa Barbie expirata, nu aveam de ce sa imi fac griji.
I-am ridicat fata Vanessei si am obligat-o sa se uite in ochii mei.
-Nu imi pasa de Sharon. Ce ai vazut tu mai devreme am fost eu trantit la perete de o fata care nu se numeste Vanessa, i-am spus eu zambind. Ea m-a prins in timp ce veneam spre cantina si m-a lipit de zid. Am incercat sa fug da’ tipa are o stransoare aproape la fel de puternica, nu gluma.Aproape ca a ta. Imi pare rau ca ai vazut asta. Nu vreau sa crezi ce e mai rau despre mine. Nu sunt chiar atat de usor de dus de nas, OK? Dar imi pare bine ca ai fost acolo, altfel nu stiu cum as fi putut scapa de aia.
Fata Vanessei s-a luminat instantaneu. Zambea larg si ochii isi recapatasera voiciunea.
-Si eu care planuiam sa vin diseara la voi si sa ma dau drept moartea! a inceput ea sa rada.
Eram usurat ca nu era suparata pe mine.
-Imi place sa narui visele oamenilor, i-am raspuns razand
Seara trecu intr-o maniera vesela. Eu si Vanessa ne-am furisat in bucatarie si am furat niste spaghetii si apoi am intrat in camera lui Alex si am adus-o si pe Selena, facand o petrecere cu spaghetti cum se cuvine.
Selena si Vanessa au inceput sa barfeasca si totul s-a intins pana cand Vanessa a simtit (pe la vreo 2 dimineata) un supraveghetor pe hol.
Am iesit pe fereastra si ne-am indreptat fiecare spre camerele noastre.
*-*-*-*-*-*-*-*
Capitolul 6.
„J’aime le Paris”
Sau cum inima iti poate juca feste
Vanessa:
-Atentie! Pentru cursa speciala catre Paris la terminalul 2! Atentie! Pentru cursa speciala catre Paris la terminalul 2!
Si uite-ne in actiune! Eu, Nate, Alex si Selena ne indreptam spre poarta doi, urmati de colegi si de diriga.
Eu si Nate lamurisem lucrurile acum doua seri si acum ne indreptam spre Paris. Chiar nu puteam sa cred ce papara mancase Sharon. Nate era genial!
Ne-am imbarcat cuminti in avion, unde eu si Nate am inceput sa ne batem cu pernele .Era avionul particular al parintilor cu care calatoreau prin toata lumea.
Tocmai ii dadusem o frumoasa perna in fata lui Nate cand insotitorul de zbor aparu in cabina si ne spuse sa se incheiem centurile de siguranta. Drumul a fost destul de lung, vreo 5 ore…dar cand te distrezi nu te mai deranjeaza. Am facut un concurs de karaoke si am continuat bataia cu perne.
Cand am coborat din avion l-am vazut pe Fabier zambaind si facandu-ne cu mana.
Am tras aer in piept.Pana si aerul avea un miros placut de croissante si parfum.
-J’aime le Paris, am spus eu cu un accent adorabil pe care il am din cauza ca sunt raraita.
Am coborat din avion incet, incercand sa nu cad de pe tocurile mele. Nate ma ajutase din nou sa imi aleg tinuta. Aveam o bluza galben pal cu guler de camasa, niste blugi foarte mulati, negri si o jacheta din piele maronie pe care o asortasem cu niste cizme putin mai inalte decat genunchiul. Aveam ochelari de soare si parul prins la spate. Selena spunea ca aratam ca vedetele alea fitoase din reviste. M-am dus si l-am imbratisat pe Fabier.
-Ce mai faci chéri? m-a intrebat el.
-Super! Putem, te rooog sa ne grabim? Imi e dor de mama si tata!
Fabier ne indica un alai de vreo 10 masini negre, toate BMW-uri lucioase si frumoase. Eu, Alex, Serena si cu Nate ne-am urcat in masina cu Fabier. Am lasat toate geamurile deschise pentru ca aerul parizian sa intre in masina. Noroc ca nu locuiam departe de aeroport.
Am ajuns acasa in 15 minute. Era la fel de mare si de frumos precum imi aminteam. La intrare domina o imensa gradina de flori si copaci ce facea o arcada peste drumul asfaltat si se continua pana aproape de casa. Fabier parca in fata scarilor ce duceau catre usa. Corpul central al casei era mare si impunator, format din 5 etaje. Aripile laterale erau putin mai in spate decat corpul central si dadea senzatia de intimitate. In partea dreapta erau dormitoarele si in stanga restul camerelor.
-Scumpii mei! ne intampina mama. Ce mai faceti? spuse ea imbratisandu-ne pe mine si Alex.
-Destul de bine, maman, i-am raspuns eu pupand-o pe obraz.
Nu stiam de ce, dar in fiecare tara in care ma duceam ii spuneam altfel mamei. In Franta era maman, in Spania madre, in Germania mutter si tot asa.
-Bonjour, papa, i-am spus si lui tata.
Dupa ce am facut prezentarile am intrat in casa. Desi era o casa mare, camerele erau bine proportionate. Mama ne-a condus in salon unde ne astepta o masa de-a dreptul gigantica…Ei bine…mama nu umbla nicodata cu jumatati de masura…Caviar, Fructe de mare, dar spre fericirea mea si pizza si friptura.
Mancarea era perfecta si trebuia sa imi amintesc sa ii multumesc lui Fang, bucatarul nostru, ca se chinuise atat. Ne-am indreptat spre camerele noastre pentru ca in Franta era deja ora 22. Fus orar tampit! M-am schimbat in pijama si m-am dus in camera lui Nate si a lui Luke. Camera mea dadea in camera lor printr-o usa clasica, pictata manual in stil renascentist. Spre usurarea mea Luke nu era in camera.
-Vrei sa vezi lacul? l-am intrebat eu pe Nate.
-Aveti asa ceva? a zis el surprins.
-Tu de ce crezi ca imi place Franta? Ei bine, inafara de parfumuri, croissante si toate casele de moda…aici este cel mai frumos lac din cate am vazut!
Nate se ridica si incepu sa rada.
-Ce este? l-am intrebat eu uitandu-ma imprejur sa vad ce ii starnise rasul.
-Tu…papucii….sunt….asa…..
-Huh? Spune ceva coerent daca vrei sa si inteleg! i-am trantit-o eu.
-Papucii tai sunt asa de roz si de pufosi …..a zis el prapadindu-se de ras.
M-am uitat in jos. Purtam o pereche de papuci roz pufosi, ca aia care ii poarta copii de trei ani. Am inceput sa radem si am iesit din camera.
Lacul Lumière de l’âme era cel mai frumos si mai romantic loc din lume. Exceptand partea cu romanticul, adoram sa stau in jurul lui.Era inconjurat de o multime de ciresi, caisi, salcii si tei, ce confereau un parfum absolut magic acelui loc. Acum toti erau in floare, fiind o luna exagerat de calda pentru Franta. Totul parea desprins dintr-un basm. Ne-am asezat sub cel mai batran tei si am inceput sa discutam despre tot ce ne-a trecut prin cap. Cand am epuizat toate subiectele de conversatie, ne-am dus in camerele noastre.
Eu m-am bagat in pat si am adormit cu gandul la lac si la cat de perfect era acesta.
Pe la miezul noptii am simtit pe cineva langa mine. Am deschis ochii si m-am intors.Langa mine era….Luke!
-Ce dracu’…am inceput eu sa soptesc.
Pe noptiera era un bilet.
Am avut un cosmar groaznic! Nu mai puteam dormi acolo…sper ca nu te superi.
LukeAm belit ochii si m-am dat jos din pat. M-am indreptat spre camera lui Nate. Am deschis usa incet si am inchis-o la fel de silentios.
-Nate! am inceput eu sa strig, stiind ca toate camerele erau antifonate.
-Ceee!? mi-a replicat el bulversat.
S-a ridicat din pat si a venit spre mine.
-Luke a avut un cosmar si si-a gasit un coleg de pat! am inceput eu furioasa.
-Pe cine? a intrebat el pe jumatate amuzat, pe jumatate somnoros.
-PE MINE!!! am zbierat eu.
Nate a inceput sa rada. Atat de caracteristic lui!
-Se pare ca si eu mi-am gasit coleg de pat, a zis el inca zambind.
Bine ca era intuneric si ca Nate nu vazuse ca ma inrosisem toata.
-Ei lasa ca o sa dorm in patul lui Luke, am zis eu intorcandu-ma spre peretele din spatele meu unde era un pat…sau fusese unul. Pentru ca acum nu mai erau decat niste lemne aruncate unul peste altul.
-Este atat de mort! a fost tot ce am putut sa spun.
Nate m-a ajutat sa dau lemnele afara pe geam si apoi s-a urcat in pat.
-Ai de gand sa o faci pe eroina si sa nu dormi toata noaptea? m-a intrebat el suspicios.
Am oftat. Avea dreptate:eram foarte obosita. Mi-am dat ochii peste cap si m-am urcat si eu in pat. M-am intors cu fata la Nate si m-am spijinit pe cot.
-Multumesc mult, Nate!Daca nu erai tu as fi murit de somn!
El se multumi sa imi zambeasca si apoi sa se intinda lenes. Era liniste in camera si somnul ma cuprinse repede.
-Vanessa! Daca nu te trezesti in secunda doi iti torn apa rece in cap!
Nate era asezat pe coltul patului si isi tinea capul deasupra mea, privindu-ma drept in ochii.
-Haide, Nate! Mai lasa-ma 5 minute….am zis eu somnoroasa.
Nate se ridica in picioare. In sfarsit intelesese!
Deodata am simtit cum ceva ma trage de picior cu forta. Am aterizat pe jos, drept in cap.
-Nathanie Christopher William Thomas Black! Ai incurcat-o!
Am gasit perechea de papuci pufosi si i-am aruncat-o in cap.
-Nu te-a invatat nimeni sa nu deranjezi o fata cand doarme? am intrebat eu furioasa.
-Nu! a zis el scotand limba la mine.
Am sarit in picioare si am luat cartea de pe noptiera.
-Vrei sa vezi cum o carte interactioneaza cu un cap? l-am intrebat eu. Uite asa!
I-am dat cu cartea drept in cap.
-Auu! Asta a durut! a inceput Nate sa se planga.
-Acum sa ascultam ce se aude! Daca se aude un sunet de gol rezulta ca individul ori are capu’ gol, ori i-au plecat neuronii la plimbare, ori e prea prost ca sa isi dea seama, i-am spus eu ranjind.
-Ori tu nu stii fizica deloc, mi-a zis el scotand limba.
Mi-am dat ochii peste cap si am iesit din camera. Unii colegi erau in bucatarie, altii in sala de mese si unii inca mai dormeau. M-am dus la frigiderul gigantic si i-am deschis usa, sperand sa gasesc ceva comestibil. Am luat o cutie de lapte, niste gem de capsuni si o cutie de finetti. Am mai cautat niste paine prajita si niste unt de arahide. Le-am luat pe toate si m-am asezat la masa gigantica din bucatarie. Nate a venit in spatele meu si si-a luat doar un suc de portocale. I-am impins gemul si niste paine prajita si am inceput sa mancam in liniste. In curand bucataria s-a umplut de toti somnorosii ce de-abia se trezisera.
-Astazi vom merge sa vedem Catedrala Notre-Dame, a zis diriginta in timp ce noi ne ridicam de la masa. Duceti-va si imbracati-va…in jumatate de ora vreau sa va vad jos.
Am urcat in camera mea si m-am imbracat cu pereche de blugi cu talie joasa, albastru marin si un tricou din matase cu forme abstracte albastre, verzi si negre. Mi-a pus o pereche de conversi si niste ochelari de soare si am coborat.
Nate se uita lung la mine si zambi.
-That’s my girl! a zis el.
Am iesit din casa si ne-am indreptat spre portile gigatice. Toti eram extrem de veseli, radeam si faceam glume, cantam sau barfeam. Era o zi insorita si toti eram binedispusi. Am mers pe jos jumatate de drum, iar apoi am luat un feribot ce ne-a dus pe Île de la Cité, insula faimoasei catedrale. Era superba, ca si cand cineva adunase toata dantela din lume si o aplicase pe peretii catedralei. Desi mai fusesem aici de un milion de ori, niciodata nu ramasesem mai impresionata.
Am facut turul catedralei si apoi ne-am dus la magazinul de suveniruri. Mi-am cumapar un breloc pentru chei.
-Poate asa nu iti mai pierzi cheile tot timpul, comenta Nate.
Mi-am dat ochii peste cap din nou.
-Hei, ce e ala? intreba Nate speriat. Un sarpe?
M-am cocotat pe banca de langa mine. Nate a inceput sa rada.
-Te-am prins! a zis el ranjind.
Ma enervasem deja. Am sarit jos de pe banca si am inceput sa il fugaresc. L-am alergat toata curtea si am crezut ca l-am prins, dar Nate a intrat in fantana arteziana. Am intrat si eu si am inceput sa il fugaresc in spatiu, incercand sa ma ud cat mai putin.
-Hei, copii! Terminati! striga diriginta la noi.
-Doar ne jucam, doamna! am spus noi in acelasi timp.
Abia atunci am observat ca toti colegii nostri radeau. Am iesit din fantana si ne-am asezat la soare pentru a ne usca.
-Te strangulez daca mai imi faci asta! l-am amenintat eu pe Nate.
Restul zilei a trecut plictisitor. Abia seara, in timp ce stateam pe marginea lacului cu Nate, mi-am dat seama ca era 13 februarie. A doua zi era ziua mea. Se pare ca anul acesta nimeni nu isi va aminti de ziua mea…
Nate m-a vazut ganditoare si si-a fluturat mana prin fata mea.
-Ce ai? a intrebat el.
-Nimic…Doar ma gandeam la ziua de azi. Am fost geniali! am zis eu razand.
Nate a ras si el si a dat din cap.
-Haide! E destul de tarziu si maine mergem la Muzeul Luvru, mi-a spus el intinzand o mana pentru a ma ridica.
I-am apucat mana si m-am ridicat, numai ca m-am impiediat de radacinile ciresului si am cazut peste Nate, cu fata la mai putin de 2 cm de a lui. In clipa aceea mi-am dat seama de ce ma duruse cand ii vazusem pe Nate si Sharon. Il iubeam pe Nate. Niciodata nu il urasem. Toata ura nu fusese decat o masca, pentru ca nu vroiam sa admit adevarul. Totul fusese prostesc si nejustificat. Nu stiu de ce abia acum mi-am dat seama, dar acesta era adevarul. Pur si simplu il iubeam. Ma inrosisem toata si m-am uitat debusolata in jur. M-am ridicat incet si i-am intins mana lui Nate. El s-a ridicat dar mi-a evitat privirea.
-Scuze, am murmurat eu.
A dat doar din cap si a zambit. Am zambit si eu simtind cum mi se strange stomacul. Ne-am indreptat in tacere spre casa. Mi-a trebuit toata puterea de concentrare sa nu il iau de mana si sa il sarut.
„Te rog ca Luke sa nu fie la mine in camera! Te rog fa ca Luke sa nu fie in camera mea” am gandit eu cat de puternic am putut. Am deschis usa de la camera mea. Puteam distinge o silueta in patul meu.
-Shit! am soptit eu.
Nate imi facu semn sa il urmez. Am oftat si m-am dus dupa el. Urma o noapte luunga. M-am intins pe marginea patului si mi-am incordat toti muschii. Nu puteam crede ca Nate era la 25 de centimetri langa mine. As fi vrut sa ma intorc si sa il sarut. Buzele mele tanjeau dupa asta, dar nu o puteam face. Nu stiam ce crede el despre mine. Poate ma vedea ca pe o prietena sau ca pe o sora. Nu puteam risca sa pierd tot. Mai bine sufeream eu. Am inspirat adanc si am inchis ochii.
_____________________________________________________________
hope u like it
.
xBengos!Sucar:>
