Cathy\'s place

Aici o sa pun poezii scrise de mine si cred ca o sapun si cateva creatii in proza

(poeziile astea am scris-o cand aveam 10 ani,asa ca nu radeti ca sunt unele versuri fara sens ) )

O pasare albastra

Daca as fi o pasare albastra...
A cerurilor stapana
A canturilor maiastra
De-as fi o clipa trista
As ezita...
Sa ma arunc in a vietii pista...
Pe-aripi ale curajului
Peste ape,munti
Sa zbor
Ca o pasare albastra sa zbor usor.
Dac-as fi DOAR...
Si mi-e dor...
Caci am fost candva...
O pasare albastra!
Cerul si apa,
Doua lacrimi albastre
Le zaream...
Muntii si pamantul
Doar acolo-mi zboara gandul.
Cum printre ramuri
Luna rasare
Strluceste peste mare
Asa,si eu...zburam.
De-as fi o viata
As fi folosita si aruncata la gunoi.
Uitata in tacere
Scancind a lumii oribila durere.
Ca pasare albastra
M-as arunca in ape-albastre
Sa nu ma gaseasca nimeni
Unde ma simt eu bine!
Si cum copilul rasfatat
Uita de iubire
Asa si eu...zburam.
O privire-n timp
O privire spre tine
Trezeste-n mine amintiri
Triste si uitate,
Inchise-ntr-o...
Cutie!
Daca as fi..
O papusa
Cu fundite roz,albastre,
Cu suvitele buclate.
Cu rochite colorate
Cu zambete imprejur
Dar nu...
Sunt doar o pasare albastra.
Neobservata si ne-nsemnata,
Necunoscuta-n lumea rece...
Sunt doar o pasare
Colorata,trista ori vesela.
Si aud ciudate triluri,cantece?!
Era vantul...
Isi canta tristetea
In lumea plina de pasari albastre...

O dragoste s-a stins

In noaptea cea de taina
Pe geam eu tot privesc.
Si plang de dorul tau,
Si-astept
Si te doresc.
Si nici acum nu stiu
Cum sa-ti spun
Ca inca te iubesc.
Parc-as vrea sa vin la tine
In brate sa te strang,
Sa stiu ca tu esti bine!
Sa ma linistesc,
Sa nu mai plang!
Si...Parca mi-e rusine...
Desi...Te cunosc bine!
Si parca mi-este dor
De tine!
Incerc s-adorm
Dar in minte imi rasuna intr-una
Al tau glas atat de intelegator.
Si iar incep sa plang
O neliniste ma cuprinde
Caci nu stiu daca tu esti bine
Si vreau din nou sa vin la tine.
Dar daca tu
Nu te mai gandesti la mine?
Si daca acum
Crezi ca sunt un nimeni?
Si-n al tau gand probabil,
Sunt o straina
Care nu merita deloc mila!
Daca tu gandesti asa despre mine...
Sa stii!Eu inca tin la tine!
Si-napoi eu sper sa vii.
Caci tot aici,
In gradina batranetii,
Langa copacul tineretii,
In fata florilor vietii,
Inca te-astept sa vii...

Deci sunt waw , pe inteles superbe. Am avzut ca ai vrut s aparticipi la concursul de creati cu o melodiie , de ce nu concurezi cu una din poeziile acestea?

Ce frumoase suuunt:x

Daca vrei sa pui poza trebuie sa deschizi un topic nou;)):*

multumesc mult,o sa-ti trimit pe PM o poezie pt concurs,Laura si am inteles:o sa deschid un topic nou daca e

Ok , astept sa o trimiti pana vineri . Atunci le pun pe taote .daca intervine ceva va zis la toti .

wow maica....poezi,versuri,fic,PSP....esti multi talent!!!canti?desenezi??doar astea mai lipsesc!!
sa revenim la poezii.....deci absolut superbe!!prima imi place de mor...la fel si a doua!sa mai pui daca mai ai ca sunt geniale x:x

ms mult si...da...cant la voce,la orga si desenez... :"> dar nu stiu unde as putea pune si niste desene :-/
O sa mai pun poezii ceva mai tarziu,ca acum mi-e lene

Oras

Iata-ma:ajung;soarele e in amurg.
Si ma opresc.Si acum privesc.
Intaia oara,parca,vad luminile marelui oras.
Sunt multe,mici-gramezi de stele cazute peste oras.
Soarele se-afunda in zare tacut
Ingemanandu-se cu pamantul din care e nascut.
In spate-s drumuri lungi si infinite
Gravate adanc in solul negru.
In fata mea se-asterne o lume noua si sinistra;
Atatea lucruri noi
Si ganduri asternute pe...foi!
La fiecare colt de strada
Sunt baruri inecate in fum
Din care ies mirosuri
De alcool si de tutun;
Se aud rasete si injuraturi
Si voci de oameni maturi...
In cartiere intunecate
Isi duc veacul gastile de noapte:
Vesnic anonimi,rai si violenti
Rapesc,ucid oameni imprudenti.
Atatea temeri nesabuite ma inunda
Si tot ele ma alunga...
Din oras.


Ganduri din ploaie

Ma uit pe geam.Ploaia cade sacadat.
Zgomotul ei e deranjant.
Se observa siluete negre miscandu-se agale...
Prin ploaie.
Siroaiele de apa aluneca-n canale
Ceru-i lipsit de culoare,gri,tacut...Mereu acelasi;
Totul se schimba-n lume,ori se dizvolta
Sau se distruge.
Dar cerul e acelasi,la el nimeni nu ajunge.
Si vegheaza asupra pamantului in plina agitare
Pamant intr-o continua schimbare;si tace...Priveste...
Acum arata trist,arata cam...
Dar ploaia se opreste si numai cade-n geam.

Mda...Si o aberatie pe care am scris-o in clasa a treia... )
Atatea vise...

Traim intr-o lume a viselor
Traim intre vis si realitate.
Trezeste-te acum,pana nu e prea tarziu..

Visezi adeseori ca zbori,
Visezi ca nu poti sa te scoli.
Trezeste-te acum!
Nu ezita!
Viata trece...
Timpul cu ea!

Te-ai gandit vreodata
Cum e cand visezi?
Iti amintesti ca-n vis
Uiti si de boala si de griji?
Apoi a doua zi
Uiti ce-ai visat!

Nu incredinta visele uitarii.
Nu le arunca in golul timpului.
N-o sa le mai gasesti niciodata
Printre miile de amintiri ce-ti rascolesc sufletul,
Nu-ti dau pace
Nu te lasa sa...
...VISEZI!

chiar ca esti un multitalent
Atatea vise e geniala x:x
nu am cuvinte...imi place de mooooooor xx

Ale. [Super Granny Bupe] a scris:

e ceva nu poti face? )
>< la cat mai multe poezii:*

Pai da...Nu stiu sa dansez :">

Vai am cam pirdut multe . imi lac poeziile . sunt super . mai ales ,,Atatea vise ,,este super . prea tare . sa mai faci .

mie imi place absolut tot ce faci tu, Cathy
de fapt, stiai asta dinainte

Stii,as vrea sa aleg o poezie doua si sa spun in acest comentariu ca alea imi plac.Dar nu pot...
Pentru ca toate sunt superbe!
Mai pune;)
><

Thank you :*
O poezie cu care am luat premiul I la un concurs de literatura :X

Pe veci

Clar de lună.Lacul freamătă în surdină.
O rază de cleştar străpunge apa lină.
O boare de răcoare dezmiardă încet, plăcut natura,

În timp ce râul traversează silenţios pădurea.
O doină dulce se aude-n depărtări...
Sunetul i se pierde undeva în zări.

Şi apoi doar linişte, tăcere şi... Mister.
Şoaptele codrului... Deodată pier.
Dar ce se-ntâmplă oare în noaptea rece?

Până şi râul din pădure pare să fi început să sece.
O fi vreun înger ce a îngheţat suflarea?
Sau poate un suflet trist ce şi-a ratat chemarea?

Nu. Nimic din toate astea nu-i adevărat.
Şi până la urmă... Ce s-a întâmplat?
Sunt doar îndrăgostiţi, pierduţi în întuneric.

Singuri, fericiţi... Singuri în acel loc feeric!
Pare că totul a-ngheţat pentru cei doi,
Oare chiar mai contează că toamna e în toi?

Nu. Bineînţeles că nu. Mai ales în acest moment...
Dar, pare că ei trăiesc în trecut,departe de prezent!
Ei sunt prinşi într-un tablou adolescentin de noapte,

Într-un loc unde se aud doar şoapte
Şoaptele tăcute ale sărutarilor, îmbrăţişărilor,
Ce-abia se aud acolo, în tabloul lor.

Oh! Şi ce frumoşi sunt împreună,
Singuri... Sub clar de lună.
Râd, hoinăresc aiuriţi printre umbre!

Sunt veseli, în ciuda locurilor sumbre.
Se pierd în depărtările vaste şi reci...
E evident: vor fi împreună pe veci.

Oh my God! Cat de superba este!!!
Minunata poezie, amiiiii!!!
Si felul in care e realizata rima...
Mirific!

P.S.: I miss you!

Multumesc mult >< Ma bucur ca iti place
I miss you,too (

OMG ador poezia asta (
Este foarte frumoasa :x

Citat :

Sunt veseli, în ciuda locurilor sumbre.
Se pierd în depărtările vaste şi reci...
E evident: vor fi împreună pe veci.

x:x ce frumooos!!!
Imi place ca transmiti sentiment cand compui

sa mai pui !

Citat :

Sunt veseli, în ciuda locurilor sumbre.
Se pierd în depărtările vaste şi reci...
E evident: vor fi împreună pe veci.

Deci chiar esti tare,omule!
Versul asta ultimul m-a atins la corason=))
Zau ca-mi place;)
Tine-o tot asa...

Thanx a lot:*

Inca o poezie

Copil vreau mereu să fiu


Cât de frumos e atunci când lumea e atât de mică!
Şi când societatea se rezuma la prieteni şi familie…
Când, în afară de “Bau-Bau”, nu ai nicio frică
Şi în jurul tău plutesc parfumuri de vanilie!

Ce minunat trebuie să fie să nu îţi faci griji deşarte,
Să fii vesnic vesel, să nu îţi pese de nimica,
În timp ce mintea îţi zboara departe,
La poveştile nemuritoare spuse de bunica.

De viaţa ar fi chiar atât de simplă,
De-n jurul nostrum n-ar mai fi pustiu…
Să visăm la copilărie,chiar şi pentru o clipă,
Să strigăm atunci: “ Copil vreau mereu să fiu !”

Absolutely magnific!
Super! Imi place la nebunie felul in care iti iese rima!
Tine-o tot asa, amiii meu!

Citat :

De viaţa ar fi chiar atât de simplă,
De-n jurul nostrum n-ar mai fi pustiu…
Să visăm la copilărie,chiar şi pentru o clipă,
Să strigăm atunci: “ Copil vreau mereu să fiu

Ti-am zis prea tare .Super tare .Imi plac foarte mult .Sunt extraordinare poeziile.Bravo.Ultima strofa imi place foarte mult

Citat :

De viaţa ar fi chiar atât de simplă,
De-n jurul nostrum n-ar mai fi pustiu…
Să visăm la copilărie,chiar şi pentru o clipă,
Să strigăm atunci: “ Copil vreau mereu să fiu !”

( ce impresionant :x
chiar ai talent la scris....scrii extraordinar

Citat :

I-ai putea intrece pe cei din alte tari

ale are dreptate total !

Citat :

De viaţa ar fi chiar atât de simplă,
De-n jurul nostrum n-ar mai fi pustiu…
Să visăm la copilărie,chiar şi pentru o clipă,
Să strigăm atunci: “ Copil vreau mereu să fiu !”

Sa stii ca si mie tot strofa asta imi place.
Bravo:*

Scuzati-ma ca nu am mai postat de mult timp, doar ca nu prea am mai scris poezii. INsa de curand am scris o poezie noua. Here it is:

Până în zori


În întuneric se avântă un înger cu aripa frântă,
Zboru-i imperfect îl poartă într-o lume a nebuniei,
Ochii mari şi limpezi se tulbură de dulceaţa nebuniei.
Şi-arome transparente, şi viziuni incerte,
Se-adună şi se răsfrâng, apoi plutesc inconştiente.

Albul rece-al purităţii, faţete dure ale umanităţii,
O noapte târzie de toamnă cu gust dulce-amărui,
Un zâmbet trist de înger blând cu ochi căprui.
Aripile-i rupte îl duc spre nicăieri,
Şi ziua de mâine devine azi, şi azi devine ieri.

Şi îngerii se strâng în cete plutitoare ce răsar din zare
Precum aştrii morţi ce bântuie prin noapte,
Şi îşi pierd drumul pe Calea cea de Lapre..
Pe cer dansează îngerii răzbunători,
Cu glas şoptit, ei ne promit: „Vom distruge totul până-n zori!”

Vise violente ce dezvăluie intenţii pure, inocente,
Căci o frumoasă apocalipsă se anunţă a veni curând,
Iar cetele dispar rând pe rând.
Şoapte şi lumini se înalţă în dansuri celeste,
În aer se conturează slove şi picturi rupestre.

Şi undeva în noapte se avântă un înger cu aripa frântă,
Mişcârile-i imperfecte îl conduc în umbre de agonie,
Căci el gustă întâia oară din dulce-amara nebunie.
Şi spaţii sufocante, şi închipuiri irelevante,
Se strâng şi se răsfrâng, apoi în timp rămân blocate.

Soarele în noapte rătăceşte, şi plânge, şi străluceşte.
N-a răsărit de mult şi e trecut de miezul nopţii,
Dar nu va apărea curând, e un biet prizonier al sorţii.
Plouă cu îngeri albi, răzbunători,
Cu zâmbete pe chip, ei ne promit: „Vom distruge totul până-n zori!”

Citat :

Calea cea de Lapre..

Aici trebuia Lapte, nu-i asa? :>

Stii ca-mi place poezia, desi ma cam sperie...
Si am observat ca i-ai scurtat titlul...
Oricum, tot superba e! :*

Ma bucur ca v-a placut. Am scris inca doua poezii :0.



Monologul unei frunze

Se adancesc in neant vanturi in a lor rarisima splendoare,
Ma iau cu ele si-mi zbor in nestire fiinta dincolo de zare.

Ma vestejesc, ma ofilesc, ma rup si ma dezintegrez,
Ma pierd cu totul; suspin incet, apoi oftez.

Iar sufletul mi-e acoperit de-o dulce nostalgie si de mizerie,
Devin o simpla entitate, uscata, vasta, ca o preerie.

Ce tanara mi-a fost inima, ce repede a-mbatranit!
Ca un inger apocaliptic, sfasietor si-trist, sfarsitul a venit.

In fata mea necunoscute-abisuri se rasucesc si iau fiinta,
Iar vantul ma sufla departe, fara mustrari de constiinta.s


Metamorfoza

Din soare, oxigen si ploaie isi tese vestmantul sfant,
Si cerne boabele de roua si le picura pe pamant.
Vesnica-i tinta de a ajunge mai presus decat firele de iarba,
Il indeamna sa accepte traiul intr-o lume inchisa, oarba,
Pentru o perioada incomensurabila.

Ecoul unei vieti anterioare il cheama din mormantul alb,
Pentru a renaste, corpul rece sa-i devina cald.
Si se scoala radiind de vitalitate din odihna curata si dalba,
Isi inmoaie fiinta in lumina, din fericire indrazneste sa soarba.,
Oh, ce transformare inimaginabila!

La final, se inalta ca un spectru in nuante pastelate,
Cu trupul unduindu-se gratios, cu aripile pictate,
Isi flutura stingher frumusetea intr-o adiere pura si glaciala,
Si zboara aiurit si vesel pe-o ruta solitara…
Traindu-si prima si ultima zi de vara.

Superbe, n-am ce zice!
Ami meu genial!
I miss you!!! (

Multumesc mult, fetelor!
Ale, crede-ma, chiar ai talent. Nu incape indoiala :d.
Habar n-am cand o sa public cartea. Mai intai s-o termin :->.