4.Un yankeu la curtea regelui Arthur - Mark Twain

O straveche camasa de zale din veacul al VI -lea. E din epoca regelui Arthur si a Mesei Rotunde. Se spune ca ar fi apartinut cavalerului sir Sagramor cel Chinuit de Dor. Observati, va rog, gaura rotunda din inelele zalei. Nu i se stie provenienta. Se banuieste ca a fost facuta de un glont. Luati aminte! Am fost de fata la savarsirea faptei. Eu insumi am gaurit zalele. Alegandu-si ca sursa documentaristica traducerea si compilatia lui sir Thomas Malory (sec. al XV-lea) a faimoasei carti Morte d Arthur (cuprinzad, prescurtate, romanele cavaleresti franceze din ciclul Mesei Rotunde) Twain ajungea sa publice in 1889 un roman care, in timp, si-a castigat cu prisosinta un loc in patrimoniul cultural al tuturor popoarelor. Aventura yankeului din Connecticut la curtea legendarului rege, iscusit vesmant literar pentru o satira antiromantica si amara a tiraniei feudale, isi propune ca, mentinand in desfasurarea sa atmosfera insolita si incitanta din debut, sa demitizeze imaginea idilica a evului mediu, opunandu-i tabloul optimist al modernitatii, in spiritul marturisit de Twain chiar in prefata romanului: Neimblanzitele legi si obiceiuri pomenite in aceasta poveste apartin istoriei, ca si intamplarile alese pentru a le ilustra. Nu sustin mortis ca [ele] au existat aievea in Anglia veacului al VI-lea.Nu, eu sustin doar atata: de vreme ce ele au existat in civilizatia engleza si in alte civilizatii in timpuri mai apropiate de noi, banuiala ca fiintau inca din veacul al VI-lea nu trebuie socotita ca o incercare de a defaima veacul respectiv. Ba chiar avem dreptul sa credem ca lipsa, in timpurile acelea indepartate, a unora dintre legile si obiceiurile de care va fi vorba aici, a fost implinita, cu varf si indesat, de alte legi si obiceiuri inca mai rele. Cu simplitatea si naturaletea expresiei sale, cu umorul irezistibil, dublat de accente satirice autentice, Twain alege calea geniala a transmigratiei sufletelor, a transmutatiei epocilor si a trupurilor (conform teoriilor avansate de eroul-martor al evenimentelor relatate) pentru a aplica acuitatea criticii sale sociale si a-si sustine nazuintele generoase, intreprindere in care va recidiva in 1896 cand, publicand Personal Recollections of Joahn of Arc (Amintirile personale ale Ioanei d Arc), oferea o noua confruntare grotesca a cavalerismului medieval cu prezentul, dupa reteta comentariului evenimentelor istorice in spiritul umorului folcloric european si al povestirii populare americane.

Nu am citit cartea...a citit-o cineva?

eu nu....dar nu se stie niciodata...poate poate..

Nici eu, dar nu prea imi plac chestiile istorice.

Bi. a scris:

Nici eu, dar nu prea imi plac chestiile istorice.

De asemenea
De fapt, eu chiar le URASC. Si il accentuez pe urasc.

am o colega care a citit-o si a zis ca e buna....nu am crezut-o da tot la fel am zis si de tara duncan si a fost tare pana la urma...deci nu se stie...

Citat :

De fapt, eu chiar le URASC. Si il accentuez pe urasc.

parca ai fi soramea